17,356 matches
-
după 11 septembrie, multe lucruri care-i despărțeau, declanșând un val de patriotism fără precedent, probabil că mințile limpezi din Europa au considerat că nu e cazul să mai strâmbe din nas că una sau alta dintre țările din zonă miros a săpun de proastă calitate, a parfum ieftin și înțepător, ori a oaie (fie ea și mioritică). Toate aceste "țări alternative" își au locul într-o Europă non-americanizată, ba au chiar de adus ceva important. Ce are de adus România
Îmbrățișarea de halterofil a Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15654_a_16979]
-
pătrund în culisele unui teatru de la noi, nu pot să nu mă gândesc la un bordel. Totul e atât de sordid, de murdar, de provizoriu, infect... Este ceva din perdiția unei case de toleranță în atmosfera aceea histrionică. Până și mirosul fetid, amestecat, de urină și de colonie sau pudră de machiaj, cu miasme grele de closete înfundate, de mucuri stinse pe jos, - culoarele întortocheate, lungi, cu uși față în față prin care se aud răgete, zbierete, arii de operă sau
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
de avioane de vânătoare în al doilea război mondial, controlor sever al moralității maestrului cât și mulți alți locuitori de garsoniere din blocul unde Johnny Răducanu își face veacul. " Blocul nou" iată simbolul unei bunăstări cu pereți subțiri, țevi tânguitoare, miros de igrasie, frig, chiriași disperați în a-și păstra identitatea. Peste toate aceste neajunsuri se prelungea însă un sunet nedefinit. Dintr-o muzică nedefinită. Scrisă de un compozitor nedefinit. Născut dintr-un popor neastâmpărat. Violent și iubăreț. Sentimental și fără
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
deriziunii e fără margini. Un ochi al meu rîde, celălalt plînge. Cine este adevăratul clovn? Actorul Bruscon este în turneu și dă năvală cu trupa lui, una și aceeași cu familia - soția, fiul, fiica - în cătunul Utzbach. 280 de locuitori. Mirosul predominant, cel de la cocină. Zgomotul permanent, ca un fundal sonor inepuizabil, grohăitul porcilor. Acesta e cadrul în care Bruscon, genialul, perorează. Poliloghia lui nu este altceva decît o formă de înfățișare a maladivului. Remarci stricte legate de regie, de teatru
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
strînse într-un singur loc. Acum sînt goale, cu geamurile sparte, cu totul prăduit înăuntru, cu bucăți din ele care stau să cadă. Ca de pe trupul unui lepros. Aici, cîndva, și domnul Dimisianu depune mărturie, se făcea promenadă, îmbătată de mirosul salcîmilor ce străjuiau strada. La liceul Bălcescu au învățat Nae Ionescu, Bazil Munteanu, Vasile Băncilă, Mihail Sebastian, Nicu Carandino, Perpessicius și lați mari oameni. Și urmele lor au fost înghițite de timp, de istorie. În realitatea Brăilei le cauți în
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
care ne pomenirăm cu țiparul atârnat în poartă, doamna Forbes ne vorbi despre datoria față de patrie. Fulvia Flaminea, aproape plutind în aerul rărit parcă din pricina vocii, ne aduse după supă un grătar dintr-o carne albă ca zăpada, cu un miros îmbietor. Mie, care de pe atunci preferam peștele oricărei alte hrane de pe pământ sau din cer, amintirea aceea a casei noastre din Guacamayal mi-a mers la suflet. Dar fratele meu refuză farfuria fără să guste. - Nu-mi place - spuse. Doamna
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
Purta pe căldura aceea meridională niște cizme soldățești și o rochie cu reverele petrecute și avea părul tuns scurt, băiețește, sub pălăria de fetru. Mirosea a urină de maimuță: ,, Așa miros toți europenii, mai ales vara", ne spuse tata. ,,Este mirosul civilizației". Dar, în ciuda îmbrăcăminții sale marțiale, doamna Forbes era o creatură plăpândă, care ne-ar fi stârnit poate o anume milă dacă am fi fost mai mari, sau dacă ea ar fi avut vreun dram de duioșie. Lumea deveni cu
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
cu violet, ca o piele de focă, dar nu intră niciodată în apă. Se însorea pe plajă, în vreme ce noi înotam, și-și ștergea sudoarea cu prosopul, fără să treacă pe la duș, așa încât după trei zile părea un rac fiert, iar mirosul ei de civilizație devenise irespirabil. Noaptea însă își făcea de cap. Încă de la începutul mandatului ei, auzeam că cineva pășea în bezna din casă, bâjbâind prin întuneric, iar fratele meu ajunsese să se sperie la gândul că erau înecații rătăcitori
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
care sfîrșește prin a deveni un martor-prizonier care își petrece un interval pe moșia profesorului Serebreakov, retras la țară ca urmare a ieșirii la pensie. Totul în jur este concret, obiectele au consistență și utilizare. Deodată ceva - o lumină, un miros, o voce, temperatura - creează breșe în real și zărești și auzi poezia, irealul cu misterul lui, auzi cum joacă tăcerile pe scenă și cum ți se naște relația directă și indestructibilă cu spectacolul, cu fiecare personaj în parte, cum ritmul
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
neîmblînzite avea să se arate, parcă printr-o recapitulare încărcată de reproșuri, invocat liniștit, neatent și inofensiv, iscat din mereu reînnoita și visătoarea și învingătoarea pulbere. Glasul ei nu se oprea, se pierdea pur și simplu. Era semiîntunericul tulbure, cu miros de coșciug, dulceag,... de la glicina a doua oară înflorită pe zidul de afară în care soarele de septembrie liniștit și frenetic, cu mireasma difuză, distilată... în care izbucnea din cînd în cînd fluturarea vie, noroasă a vrăbiilor..." * Interesant, cei trei
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
o epocă inicvă. O dictatură, am putea spune, a unui concret drastic, cu note de periferie mizeră, noroioasă, dar și, în mod sarcastic-complementar, cazone, pe care a înregistrat-o, inițial, Ion Caraion: "Soldații vor lăsa dîre mari de noroi/ Și miros de cartofi rîncezi, de macaroane/ În mica ta bucătărie albastră/ Cu elefanți roșcați pe pereți, cu reclame/ De șuncă presată și vinuri de Rhin./ Mozaicul va scînci ca un cățel./ Scaunele, îmbufnate, vor cere să li se facă/ Dreptate la
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
piatră în gura lui, ce învață să spună/ Cuvintele clare" (ibidem). Absența obiectului devine, așadar, o temă radicală, menită a corija o invazie obiectuală impură, un flux al unei materialități devastatoare ce aglutinează fiziologia, viciul, civilizația, istoria: "Am cunoscut tirania mirosului animal,/ Democrația alcoolică, oligarhia/ Discotecilor și pițipoancelor strălucitoare,/ Am inventat noi poziții și limbi,/ În care au crescut imperii și popoare" (ibidem). Comportîndu-se astfel, Alexandru Mușina își relevă strategia contrapunctică pe care își întemeiază în largă măsură producția. Aceasta se
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
negre, începe imediat pădurea în care dulăul dispare cu zilele, înfrătindu-se probabil cu lupii, observă cineva care i-a și pus un nume, strigîndu-l Mircea. Dar Mircea, neîncrezător, nu se mișcă din loc. Cineva spune că el a căpătat și mirosul jivinelor din codrul învecinat; că miroase că fiarele din pădure. Inflexibil. Independent. N-a fost văzut umblînd cu cațele. Cineva rîde și spune că s-ar putea să fie homosexual. Păstrează un fel de fidelitate uneori, omului, despre care alții
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
într-un roman sinistru despre nașterea bombei atomice, citisem o replică ce m-a urmărit multă vreme: "Un bărbat adevărat trebuie să miroasă a pipi de iapă". Nu trăiam în Texas, precum eroul cărții, așa că m-am decis pentru produsul mirosului propriu. Nu cred că eram, la vârsta aceea, cu mult mai bărbat decât înainte de această nefericită opțiune. Ba, dimpotrivă, pentru că am început să fiu ocolit de tinerele mele colege..." Acest gen de sinceritate, care nu este nici abisală, ca a
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
în copilăria mea. Totul se făcea pe atunci în casă, nu numai sarmalele, dar cîrnații, cozonacii și celelalte. Am văzut, nu o dată, tăierea porcului și m-a impresionat teribil, mai ales guițatul lui de spaimă cînd simțea apropierea cuțitului, și mirosul de șoric pîrlit. în gospodăria bunicilor mei materni din Rm. Vîlcea, foarte burgheză, de altfel, asemenea lucruri nu difereau deloc de cele de la țară, din satul ardelean al tatălui meu. Bunica mea, sora și cumnata ei, care locuiau în curți
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]
-
de episodul din biografia lui Eliade. Pură întîmplare. Deși în natură nu există hazard. Apropierea cred că privește tentația de a introduce cititorul în atmosfera străveche a Bucureștiului, strălucit protagonist fiind Mateiu Caragiale. Străzile mai întîi. Casele bătrînești. Olfacția lor. Mirosul de năut armenesc prăjit. Sau de gutui. Sau de iasomie uscată împrăștiată pe sub albituri. De catran, cînd se ungeau primăvara dușumelile. De tei, de mușețel pus la soare. De covoare grele, neaerisite, pline de praf și de purici. A busuioc
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
am trecute cu roșu pe coperta unui caiet de școală. Una, cînd unul din ei, după campania de la Turtucaia, cu mizeriile ei, se dusese la bordel, de puțini frecventat, datorită prețului ridicat. Profesionistele păreau triste, ca după un deces... Un miros dulceag de sulf, de pucioasă topită umplea încăperea intimă. Pînă ce se dumirise. Bucureștiul, după campania nefericită, se umpluse de rîie. A doua, povestită de cel de al doilea martor se petrecuse imediat după cel dintîi război mondial, dar într-
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
mea voință". Deschiderea se asociază, în mod tipic, urării; în același timp, textul pune în evidență, printr-o simplificare care alunecă în comic involuntar, clasicul paralelism cu natura devenit clișeu școlăresc în interpretarea poeziei populare: "Cu începerea scrisorii / îți doresc mirosul florii / și pe vîntul care bate / îți compun această carte". Cele mai amuzante sînt detaliile banale prezentate ca acțiuni pregătitoare și însoțitoare ale scrisului - "Aseară la ora șase / mi-am tras scaunul la masă / și pe el m-am așezat
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
din paragraful precedent, grupate în jurul metaforei cursei: „Pricina dragostei (αγάπη) sufletelor este mireasma parfumului Mirelui, spre care ea aleargă (τρέχονται) fără încetare, tinzând (επεκτεινομέναι) spre ceea ce este înainte și uitând ceea ce este în urmă. «Căci noi alergăm în urma ta, după mirosul parfumurilor tale». Dar unele (suflete) care n-au atins perfecțiunea în virtute aleargă spre țelul pe care îl arată mirosul parfumurilor. Sufletul mai desăvârșit însă, tinzând mai ardent (επεκθα σφοδρότερον) spre ceea ce este înainte, a ajuns deja la ținta spre
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
fără încetare, tinzând (επεκτεινομέναι) spre ceea ce este înainte și uitând ceea ce este în urmă. «Căci noi alergăm în urma ta, după mirosul parfumurilor tale». Dar unele (suflete) care n-au atins perfecțiunea în virtute aleargă spre țelul pe care îl arată mirosul parfumurilor. Sufletul mai desăvârșit însă, tinzând mai ardent (επεκθα σφοδρότερον) spre ceea ce este înainte, a ajuns deja la ținta spre care este orientată cursa și se învrednicește de comorile din cămări”58. Imaginea cursei este deci evocată aici de textul
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
imagine a sufletului purtat „pe urmele” lui Hristos: „Cauza dragostei (ἀγάπη) (sufletelor) este mireasma parfumului Mirelui, spre care ea aleargă (τρέχονται) fără încetare, tinzând (ἐπεκτεινομέναι) spre ceea ce este înainte și uitând ceea ce era în urmă. Noi alergăm în urma Ta după mirosul parfumului 57 Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, P. G. XLIV, col. 889D; cf. Jean Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique ..., p. 313. 58 Ibidem, col. 784D-785A. 59 Tema parfumului divin se întâlnește încă din Vechiul Testament, în special în Cântarea
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
o imagine cumva apocaliptică, dezordinea aceea de după o reprezentație. Elemente de recuzită, costume, din spectacolul tocmai încheiat. Și nu numai. Singure, în liniștea stranie, costumele cheamă alte costume, replicile se rostogolesc spre altele, din alte spectacole, se amestecă, își amestecă mirosurile, consistențele, transpirația, recuzita însumează frînturi din alte decoruri. Se compun și se recompun lumi, spectacole. Spațiul scenografei Nina Brumușilă de la Sala "Toma Caragiu" vorbește, prin fiecare obiect și prin tăcerea lui, despre lumea din memoria unui actor, a unui teatru
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
Bătea vântul în viteza coborâșului, saliva mi se usca pe față fără s-o pot șterge, mi-era frică să-mi desprind mâna de pe cămașă ca să nu mă dezechilibrez, așa că până acasă totul era la locul lui, doar combinația de miros de benzină, transpirație, mușama încinsă și salivă uscată stăruia în nările mele, stăruia ascunsă undeva în neuronii mei, astfel când vânzătorul a hotărât să pornească motorul acelui Yamaha roșu, parcat afară, în soare, pregătit pentru test drive mirosul a revenit
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
combinația de miros de benzină, transpirație, mușama încinsă și salivă uscată stăruia în nările mele, stăruia ascunsă undeva în neuronii mei, astfel când vânzătorul a hotărât să pornească motorul acelui Yamaha roșu, parcat afară, în soare, pregătit pentru test drive mirosul a revenit în nări și îmi dau seama că-mi va fi foarte greu să-mi placă să merg pe motocicletă.
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
în care este René o prezență "bună". Scrisorile recitite atent, traduse în românește, cu grija de a păstra "poezia" lor, dar lăsînd "alinturile", de început și de final, în franceză, au rolul unui flacon cu ulei volatil, de esență tare. Mirosul cunoscut, în care se amestecă un iz străin. Așa sînt și visele, cînd familiare, cînd încîlcite, dînd seama de acele "dedesubturi", care sperie, ale unei vieți prea dependente de certitudini. E, aceasta din urmă, doar existența de suprafață, a ființei
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]