1,265 matches
-
se scăldau în bălți, pescuiau în mlaștină, se cățărau în copaci și urmăreau maimuțe sau capibara printre hățișuri. Creșteau puternici și sănătoși, pentru că acela care nu era sănătos și puternic nu ajungea să crească. Dar acolo, în acele suburbii urât mirositoare, între gunoaie și vicii, copiii creșteau înfometați și bolnăvicioși, susținuți doar cât să trăiască în continuare, dar nu îndeajuns cât să fie puternici, veseli și sănătoși. Oamenii civilizați măsurau progresul prin statisticile mortalității infantile și se simțeau mândri când constatau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în selvă erau copaci...“ Sierralta râse de vorbele lui de duh: — Și ce poate fi în selvă, dacă nu copaci...? — Căcat! răspunse Inti foarte serios. Căcat, dragul meu prieten. Selvele se vor compune din tone și tone de gunoi urât mirositor pe unde părinții își vor duce copiii să se plimbe. Tot ceea ce nu vor fi străzi, sau case, sau fabrici, vor fi niște imense gropi de gunoi și acolo vor trebui să se refugieze ultimele animale și ultimii oameni liberi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de ea și se așeză pe jos, lângă Sierralta, cu spatele rezemat de un trunchi de copac și cu picioarele atingând rugul. Bătrânul Xudura amesteca în tăcere într-un vas în care fierbea un lichid maro închis, gros și urât mirositor. — Curara? — Cred că da... Dar nu poate fi curara de vânătoare, ci alta: cea de război, cea care îl fulgeră la pământ pe omul care doar a atins-o. — Ce credeți despre toate astea? Nu știu, ridică el din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Îndepărtează. 15 Dimineața următoare, duminică, era ziua de care se temea Paola, căci era ziua când se trezea alături de un străin. De-a lungul anilor căsniciei lor, se obișnuise să se trezească alături de soțul ei, o creatură aspră și urât mirositoare, incapabilă să fie civilizată preț de cel puțin o oră după ce se trezea, o prezență posacă de la care se aștepta la mormăieli și priviri sumbre. Nu era cel mai strălucitor partener de pat, poate, dar cel puțin o lăsa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
la modă decât plasele elastice. La un nivel subconștient, Amanda știa asta deja; în fond, participase la destule ședințe ale revistei Style la care se discutase tocmai acest lucru. Copiii, puradeii- asta era formula din mintea Amandei. Plicticoși, zgomotoși, urât mirositori și vomând pe hainele tale cumpărate de la Marc Jacobs. În ceea ce privea sarcina, nu numai că te împiedica să te mai distrezi, dar îți afecta și cariera, te făcea să pierzi influență și bani. Esențialmente, maternitatea era pentru ratate. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
beliți către orizontul intangibil. La scris, în al doilea rând. Cu toate acestea, am fost obligat să stau la coadă pe la uși, să scutur scame de pe revere, unii și-ar fi dorit și limba mea fierbinte în fundurile lor urât mirositoare. Așa că hai să trecem la chestii serioase. Ce-i cu geamantanul ăsta burdușit și de ce ați venit taman la mine? E o pură întâmplare - pe care aș putea să o înțeleg, ne despărțim prieteni, eu rămân cu ploaia și cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și nu În stomac. Da, GĂlățanu era fărĂ Îndoială mai Înțelept decât mine. Trecuse prin toate și alesese calea de mijloc. Își punea pielea În băț pentru jobul de la revistă, unde lucra ca reporter special, scormonind adânc În mormane urât mirositoare, apoi mai făcea și mici ciubucuri din colaborări la diverse reviste glossy - pentru că nu avea Încotro, ducea În spate toată familia, inclusiv niște părinți În vârstă. Nu Adina Dabija 66 știu cum făcea, dar Îi rămânea și timp de scris
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și nu în stomac. Da, Gălățanu era fără îndoială mai înțelept decât mine. Trecuse prin toate și alesese calea de mijloc. Își punea pielea în băț pentru jobul de la revistă, unde lucra ca reporter special, scormonind adânc în mormane urât mirositoare, apoi mai făcea și mici ciubucuri din colaborări la diverse reviste glossy - pentru că nu avea încotro, ducea în spate toată familia, inclusiv niște părinți în vârstă. Nu știu cum făcea, dar îi rămânea și timp de scris și de cenacluri, la care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dar, și cum te fac să te simți, În al nouălea cer, zvâcnirile fulgerătoare ale clipelor, când, te simți stăpân pe creasta valului; au Înghițit noduri, au tăiat În carne vie, și-au stropit deserturile meselor cu dulci și frumos mirositoare speranțe, mă rog, au servit, cam Întreg meniul unei al dracului de zguduitoare campanii electorale. Și au convins, În foarte mare măsură, electoratul, de voința, de făgăduințele, de realmente realizabilele și mult binefăcătoarele lor idei. Idei Întru izbăvirea mulțimilor de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pândă. La pânda de seară, a chestiei doamnei. Să afle. S-o vadă. Să se convingă. Să aibă, pe urmă, ceva; ce discuta și rediscuta, ce târâ și răstârâ, de ici-colo și de colo dincolo, ca pe un hoit, urât mirositor. Unele, acum la pândă, Între ele. Dar, oare ... cum ... așa, aici, acasă, aproape În ochii lumii ... să-i dea, dumneaei, chestia aia? Care chestie? Păi, n-ai auzit, care chestie?! Chestia aia, a ei, soro! Aia dintre craci. Că doar
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
bărbatu-său. Da, răspunde, el. Pune-i, mă, și lui; de ce-l lași să sufere, sărmanul de el?! Nu, că nu-s sărman; da... ia mai pune una! De colo, nevastă-sa: și mie, că tare-i gustoasă și plăcut mirositoare! Da’ repede, că ne grăbim. Hai, zic eu, mai punemi și mie, una, că, nu vezi ce poftă-mi este? Pun, dar, stai, să destup alt șip. Ai la tine? Cum să n-am?! Destupăl! Îl destupă. Hamțușca: Încă, asta
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
izvor natural, nu mai departe decât un pas-doi, de bancă. Apă din care, tocmai atunci, bătrânul Valică Pădureț Își umpluse o cană, și-n care, acum, folosindu-se de o linguriță din alpaca, amesteca o doză de ceai granulat, frumos mirositor, preparându-și răcoritoarea cu care aproape zilnic Își potolea setea, pe acele vremuri de caniculă profundă. Pe cap avea o pălărie de culoarea ierbii, În răsărit de soare, cu boruri mari, răsfrânte, nu tare mult, pe lângă urechi, În sus. Este
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Legiune, acolo era mai multă siguranță. Nu era pentru Thomas o astfel de viață; nu trecuse niciodată de o anumită margine a aventurii, iubise asfaltul, nu jungla, barul, nu tranșeea, răpăitul tobei de eșapament, nu cel al mitralierei, fetele frumos mirositoare, nu prostituatele găsite la repezeală Între două bătălii; și nici curaj destul nu ar fi avut: nu ar fi putut să omoare un om; asta Încheia discuția. Thomas, mai ales În ultimii ani, se trezea dimineața În patul său, Întindea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
liniștit, da ? măi, dar cît ciment ți-au mai turnat... tanti masek avea alergie la buruieni, mai ales la cele care creșteau pe morminte. Considera probabil buruienile ca pe niște intruși, un fel de plante nu atît urîte sau rău mirositoare cît mult prea curioase. Și atunci se apleca și le smulgea imediat ce se simțea deranjată de ele. eu aș fi vrut să o ajut și încercam deseori să-mi ofer serviciile, dar tanti masek spunea „nu, pe Guță trebuie să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
putut să o presteze și pe gratis, dar de la o vreme, până și tichetele de tramvai se scumpeau. Mai era și Andra, cu toată idila lor din liceu, logodna, căsătoria, munca ei într-o fabrică, mai hâdă și mai rău mirositoare decât o subțioară de câine. Pinky se lăudase odată că are s-o țină în facultate, la zi. Tu? În ce facultate, domnule? 208 DANIEL BĂNULESCU Am dat în folosință un nou trup. Vecina mea de la trei îmi va dărui un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care zăcea un purcel rumenit, îmbălsămat în mirodenii și foi late de salată verde, cu un pai galben, uscat între dinții rânjiți. Lăutarii o înconjurară repede, cântând ceva săltăreț. Muierea se învîrtea sprinten în jurul mesei, rotea friptura proaspătă și frumos mirositoare pe sub nările rudelor lacome, ridica povara împodobită și striga: - Care dai banii pe el? Are ouă! Alde Tache, știind jocul, scoase un pumn de bani și vru să-l arunce pe tavă. - Nț! se răsuci femeia. Vioriștii bătură cu arcușurile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a pus odăjdiile, după ce le sărutase tivul de aur, s-a închinat și a început slujba. Aduseseră copilul, care plângea în brațele Linei, și luminările albe, gătite cu funde late, cumpărate de naș. Le-au aprins, și un fum frumos mirositor s-a răspândit împrejur. Rudele, cu capetele descoperite, ascultau glasul preotului. Părintele avea o voce dulce și caldă. Lumina feștilelor juca în firele rare din barbă, argintii și întunecate. Dascălul, subțire și palid, dădea, alături, răspunsurile, pe alt glas. Stere
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
păcătoși și mai dă-mi și mie zile! se ruga baba Aglaia. După ce ocoleau de trei ori masa acoperită de flori, se duceau la preot. Acesta aștepta într-un colț să le miruiască. Îi pupau și lui mâna albă, frumos mirositoare, și se întorceau să ia câte un mănunchi de zambile. Babei Lixandra îi plăcea liliacul. Își umplea un braț bun și se mai închina o dată. Către seară, biserica se golea. Mai sosea cîte-o mamă cu copilul de mână, grăbindu-l
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se dumireau. Bună pîine! Așa un miez bun nu gustase gura lor până atunci. Parcă ți se lipea de suflet. Petre strângea firimiturile căzute din coaja rumenită bine și le arunca pe gât, să nu piardă nimic din cornurile frumos mirositoare pe care le căpătase. Beghe fugise mai departe, cu buzunarele pline, de frica lui frati-său, să nu-i cărăbănească vreo franzeluță, lacom cum era. Se dezmeticiră și muierile. Baba Marghioala zise cu voce tare: - I-o fi murit mă-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
încet prin {EminescuOpVII 106} aerul luciu și pătruns de razele lunei, prin nourii negri ai cerului, prin roiurile de stele, până ce ajunseră în lună. Călătoria lor nu fusă decât o sărutare lungă. El puse jos dulcea lui sarcină pe malul mirositor al unui lac albastru ce oglindea în adîncu-i toată cununa de dumbrave ce-l încunjura și deschidea ochilor o lume întreagă în adânc. El își lua calea iar spre pământ. Aproape de pământ, el șezu pe coastele unui nour negru și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Visau amândoi acelaș vis. Ceruri de oglinzi, [îngeri] plutind cu înalțatele aripi albe și cu brâie de curcubeu, portale nalte, galerii de-o marmură ca ceara, straturi de stele albastre pe plafonduri argintoase - toate pline de un aer răcoare și mirositor. Numai o poartă închisă n-au putut-o trece niciodată. Deasupra ei, în triunghi, era un ochi de foc, deasupra ochiului un proverb cu literele strâmbe ale întunecatei Arabii. Era doma lui Dumnezeu. Proverbul, o enigmă chiar pentru îngeri. Însă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai mare - se lumina - pân o văzu departe asemenea unei lune - și el cobora cu cartea sub mână nourii groși, s-- apropia de pământ, deja vedea culmile strălucite ale unui oraș, lumini presărate, o noapte văratică cu aerul blond, grădini mirositoare și... și își deschise ochii. El se scutură oarecum din somn. Soarele se înalța ca un glob de aur arzător pe un cer adânc albastru; grădina de desubtul ferestrei în care adormise Dionis era de un verde umed și răcorit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
viață. Dar cum este inima? De jur împrejur stau stâncile urieșești de granit, ca niște păzitori negri, pe când valea insulei, adâncă și de sigur sub oglinda mărei, e acoperită de snopuri de flori, de vițe sălbatice, de ierburi nalte și mirositoare în care coasa n-a intrat niciodată. Și deasupra păturei afânate de lume vegetală se mișcă o lume întreagă de animale. Mii de albine cutremură florile lipindu-se de gura lor, bondarii îmbracați în catifea, fluturii albaștri împlu o regiune
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care curgea sfâșiat și strălucind un izvor, intră mergând de-a lungul pârâului și de odată o panoramă cerească se deschise ochilor ei... "D-zeule! ce rai! " gândi ea - "voi sta aici puțin". Ea merse-nainte prin iarba care, caldă și mirositoare, îi gâdila corpul, s-aruncă în lacul limpede ca lacrima, a cărui apă o făcea mai să adoarmă, fugea apoi prin dumbrava de portocale, gonită de fluturi și albine... Era nebună, ca un copil rătăcit într-o grădină fermecată de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sânul... era atât de însetată de amor ca copilul cel tânăr și fraged, buzele ei erau uscate de dorința unei sărutări, cugetarea ei era împătimită ca un strat cu florile pe jumătate veștezite de arșiță. Când ajunse în dumbravă umbra mirositoare a arborilor nalți arunca un reflect albastru asupra pieliței ei, încît părea o statuă de marmură în lumină viorie... Deodată ea văzu prin arbori o figură de om... gândea că-i o închipuire a ei, proiectată pe mrejele de frunze
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]