721 matches
-
mitocondria posedă două succinil-CoA sintetaze: una care produce GTP din GDP, și alta care produce ATP din ADP. Plantele au numai enzima care produce ATP. Unele dintre enzimele din ciclu pot fi slab-asociate într-un complex proteic multienzimatic din matricea mitocondrială. GTP-ul format poate fi utilizat de nucleozid-difosfat kinaza pentru a forma ATP (GTP + ADP → GDP + ATP).
Ciclul acidului citric () [Corola-website/Science/317555_a_318884]
-
În urma deschiderii acestor pori se eliberează moleculele pro-apoptoice, ca citocromul C, caspazele 2, 3 și 9 precum și "factorul de inducere a apoptozei" ("Apoptosis Inducing Factor" - AIF). AIF este una din moleculele pro-apoptoice liberate de mitocondrii, localizat în spațiul dintre membranele mitocondriale. Este vorba de o moleculă care posedă o dublă funcțiune: o enzimă, oxidoreductaza, și factorul pro-apoptoic. Pentru ca această ultimă activitate să devină posibilă, este necesară o redistribuție subcelulară: de la mitocondrie spre metabolismului energetic aerobic și de un stress axidativ. În
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
recente ("recent African origin model"). Ipoteza ce presupune că oamenii au o singură origine (monogeneza) a fost publicată de Charles Darwin în "Descendența omului" (1871). Conceptul a fost speculativ până în anii 1980, când a fost confirmat de studiul ADN-ului mitocondrial al indivizilor trăind în zilele noastre, coroborat cu dovezi bazate pe antropologia fizică a speciilor arhaice. Conform dovezilor genetice și paleontologice, "Homo sapiens" arhaic a evoluat către omul modern anatomic numai în Africa, între 200.000 și 100.000 de
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
unică” (monogenism) și a fost folosit, în diverse contexte, ca antonim al termenului de poligenism. Odată cu apariția arheogeneticii în anii 1990, oamenii de știință au reușit să dateze migrația „Out-of-Africa” cu o anumită precizie. În anul 2000, secvența ADN-ul mitocondrial (ADNmt) al fosilei „Omul din Mungo” ("Mungo Man") din Australia a fost publicată. Aceste rezultate, ce au fost ulterior puse la îndoială au fost însă suținute de către W. James Peacock, șeful echipei care a secvențiat ADN-ul mitocondrial al „Omului
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
ADN-ul mitocondrial (ADNmt) al fosilei „Omul din Mungo” ("Mungo Man") din Australia a fost publicată. Aceste rezultate, ce au fost ulterior puse la îndoială au fost însă suținute de către W. James Peacock, șeful echipei care a secvențiat ADN-ul mitocondrial al „Omului din Mungo”. Întrebarea dacă există o moștenire în fondul genetic al "Homo sapiens" provenind de la alte subspecii tipologice (nu "de facto") de "Homo" este încă dezbătută. "Omul modern din punct de vedere anatomic" își are originea în Africa
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
fost înlocuiți de oamenii de Neanderthal ce s-au refugiat spre sud părăsind regiunile reci ale Europei în timpul epocii glaciare. Hua Liu et al., analizând markeri microsateliți autozomali, datează la aproximativ 56.000 ± 5.700 ani în urmă ADN-ul mitocondrial fosil ("de verificat în articol căci markeri autozomali și ADNmt !"). Ei interpretează fosilele omului modern timpuriu din peștera Qafzeh ca o ramură timpurie izolată, care ulterior s-a retras înapoi în Africa. Toate celelalte fosile de om modern găsite în afara
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
arată prezența de modele care sunt reproduse sau duplicate cu mai multă precizie, în timp ce instrumentele din os și corn de cerb își fac apariția pentru prima dată. Două regiuni ale genomului uman sunt utile în descifrarea istoriei umane, ADN-ul mitocondrial și cromozomul Y, singurele regiuni ale ale genomului care transmise intacte și nu sunt recombinate de mecanismele evolutive care generează diversitatea la fiecare nouă generație. Conform ipotezei, toți oamenii astăzi în viață au moștenit același genom mitocondrial de la o ipotetică
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
umane, ADN-ul mitocondrial și cromozomul Y, singurele regiuni ale ale genomului care transmise intacte și nu sunt recombinate de mecanismele evolutive care generează diversitatea la fiecare nouă generație. Conform ipotezei, toți oamenii astăzi în viață au moștenit același genom mitocondrial de la o ipotetică femeie care a trăit în Africa cu circa 160.000 de ani în urmă, femeie numită "cel mai recent stămoș matrilinear comun" sau, în mod alegoric, "Eva mitocondrială". Toți bărbații din zilele noastre au moștenit cromozomul Y
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
toți oamenii astăzi în viață au moștenit același genom mitocondrial de la o ipotetică femeie care a trăit în Africa cu circa 160.000 de ani în urmă, femeie numită "cel mai recent stămoș matrilinear comun" sau, în mod alegoric, "Eva mitocondrială". Toți bărbații din zilele noastre au moștenit cromozomul Y de la un bărbat ipotetic care a trăit acum 60.000 de ani, probabil în Africa numit "cel mai recent stămoș patrilinear comun" sau "Adam cu cromozomul Y". Ipoteza actuală, bazată pe
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
Ipoteza actuală, bazată pe compararea autozomilor cu cromozomii sexuali, este că un număr mai mare de bărbați decât de femei a participat la exodul care a condus populația umană arhaică în afara Africii. Prima linie care s-a ramificat de la "Eva mitocondrială" este haplogroupul L0. Acest haplogroup se găsește în proporții mari în populațiile San din Africa de Sud, Sandawe din Africa de Est și pigmeii Mbuti din Congo. Aceste grupuri s-au ramificate în etapa precoce de evoluție a umanității și de atunci
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
ar indica un al doilea val de migrație în afara Africii) sau în Asia de Sud. Mai mult de 90% dintre bărbații care nu sunt nativi din Africa sunt descendenți direcți pe linie masculină ai primilor purtători ai haplogroupului F. Deși ADN-ul mitocondrial și al cromozomului Y este deosebit de util în descifrarea istoriei umanității, date suplimentare au fost obținute prin studiul genomului a zeci de grupuri aparținând unor populații diferite. În iunie 2009, a fost publicată o analiză pangenomică a polimorfismelor de tip
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
de identificarea în afara Africii a unor haplogrupurilor ce herivă numai dintr-un singur haplogrup din cele prezente în Africa (haplogrupul L3). Dacă ar fi existat mai multe migrații ar fi fost de așteptat identificarea în afara Africii a mai multor linii mitocondriale derivând din diferite haplotipuri africane. Haplotipurile M și N, derivate din L3, se găsesc cu o frecvențe foarte scăzută în Africa (deși haplogroupul M1 este foarte vechi și a apărut în Africa de Nord și în regiunea cornului Africii) și par a
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
efect al gâtului de sticlă numit efect de fondator poate apărea în cazul în care un grup mic de indivizi se separă din punct de vedere reproductiv de populația principală. Biologul evoluționist Richard Dawkins a postulat că secvențele ADN-ului mitocondrial uman (moștenit numai pe linie maternă) și ADN-ului cromozomului Y (moștenit de la tată) prezintă un punct de coalescență situat la aproximativ 140 de mii de ani și, respectiv, 60 de mii de ani în urmă. Cu alte cuvinte, strămoșii
Efectul „gâtului de sticlă” () [Corola-website/Science/321867_a_323196]
-
situat la aproximativ 140 de mii de ani și, respectiv, 60 de mii de ani în urmă. Cu alte cuvinte, strămoșii pe linie feminină ai tuturor oamenii care trăiesc în prezent conduc înapoi în timp la o singură femeie (Eva mitocondrială) ce ar fi trăit acum aproximativ 140.000 ani în urmă. Pe linie masculină, strămoșii tuturor oamenilor pot fi urmăriți înapoi până la un singur bărbat (Adam cu cromozomul Y), la aproximativ 60.000 - 90.000 de ani în urmă. Acest
Efectul „gâtului de sticlă” () [Corola-website/Science/321867_a_323196]
-
15.000 de persoane atunci când supervulcanul Toba din Indonezia a erupt și a declanșat o schimbare climatică majoră. Teoria se bazează pe dovezile geologice ale unor schimbări climatice bruște și pe probele de coalescență ale unor gene (incluzând ADN-ul mitocondrial, cromozomul Y și unele gene nucleare), precum și pe nivelul relativ scăzut de variație genetică al populației umane. Cu toate acestea, coalescența fiind un proces genetic așteptat, el nu indică, în sine, o gâtuire a populației, deoarece ADN-ul mitocondrial și
Efectul „gâtului de sticlă” () [Corola-website/Science/321867_a_323196]
-
-ul mitocondrial, cromozomul Y și unele gene nucleare), precum și pe nivelul relativ scăzut de variație genetică al populației umane. Cu toate acestea, coalescența fiind un proces genetic așteptat, el nu indică, în sine, o gâtuire a populației, deoarece ADN-ul mitocondrial și ADN-ul cromozomului Y reprezintă doar o mică parte a întregului genom și sunt atipice prin modul lor de transmitere doarece sunt moștenite exclusiv prin intermediul mamei sau, respectiv, al tatălui. Marea majoritate a genelor sunt fie moștenite de la tată
Efectul „gâtului de sticlă” () [Corola-website/Science/321867_a_323196]
-
care coboară toți oamenii ce trăiesc în prezent. ("Y-most recent common ancestor", abreviat "Y-MRCA" în limba engleză) a trăit, probabil, cu 90.000 - 60.000 de mii de ani în urmă pe continentul african și este corespondentul masculin al Evei mitocondriale, deși probabil a trăit mai târziu cu aproximativ 50.000 - 80.000 de ani decât aceasta. Prin analiza ADN-ului cromozomului Y provenind de la bărbați din diferite colțuri ale lumii, geneticianul Spencer Wells a ajuns la concluzia că toți oamenii
Adam cu cromozomul Y () [Corola-website/Science/321866_a_323195]
-
zilele noastre. Adam cu cromozomul Y a trăit, probabil, între 60 mii și 90 mii ani în urmă, judecând după „ceasul molecular” și markerii genetici studiați. În timp ce urmașii lor au fost cu siguranță apropiați, Adam cu cromozomul Y și Eva mitocondrială sunt separați în timp de zeci de mii de ani. Cea mai recentă vârstă stabilită pentru Adam cu cromozomul Y în comparație cu Eva mitocondrială corespunde unei largi dispersii statistice corespunzătoare distribuției probabilității unui bărbat din Paleolitic de a avea descendenți în
Adam cu cromozomul Y () [Corola-website/Science/321866_a_323195]
-
markerii genetici studiați. În timp ce urmașii lor au fost cu siguranță apropiați, Adam cu cromozomul Y și Eva mitocondrială sunt separați în timp de zeci de mii de ani. Cea mai recentă vârstă stabilită pentru Adam cu cromozomul Y în comparație cu Eva mitocondrială corespunde unei largi dispersii statistice corespunzătoare distribuției probabilității unui bărbat din Paleolitic de a avea descendenți în viață comparativ cu probabilitaea unei femei din Paleolitic. În timp ce femeile fertile au avut o distribuție mai mult sau mai puțin egală a șansei
Adam cu cromozomul Y () [Corola-website/Science/321866_a_323195]
-
perioada glaciară, numai 70 și-au lăsat amprenta genetică la descendenții moderni, o populație fondatoare efectivă redusă, care poate fi ușor greșit interpretată ca și cum doar 70 de oameni ar fi traversat Beringia spre America de Nord. Interpretarea greșită a conceptului de „Eva mitocondrială” este un alt exemplu de acest tip: poate fi dificil de explicat că o „Evă mitocondrială” nu a fost singura femeie ce a trăit în acel moment. În populațiile umane, efectul de fondator poate apărea prin izolare culturală ce duce
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
redusă, care poate fi ușor greșit interpretată ca și cum doar 70 de oameni ar fi traversat Beringia spre America de Nord. Interpretarea greșită a conceptului de „Eva mitocondrială” este un alt exemplu de acest tip: poate fi dificil de explicat că o „Evă mitocondrială” nu a fost singura femeie ce a trăit în acel moment. În populațiile umane, efectul de fondator poate apărea prin izolare culturală ce duce, inevitabil, la endogamie. De exemplu, populațiile Amish din Statele Unite, care își au originea într-un număr
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
și pe o mostră de țesut rămasă de la ea au demonstrat că ADN-ul lui Anderson nu corespundea cu cel al rămășițelor Romanovilor și nici cu cel al rudelor încă în viață ale Romanovilor. Pe de altă parte, ADN-ul mitocondrial al Annei se potrivea cu cel al lui Karl Maucher, un nepot al Franziskăi Schanzkowska. Prin urmare, majoritatea cercetătorilor, a istoricilor și a jurnaliștilor au tras concluzia că Anderson și Schanzkowska au fost una și aceeași persoană. Pe 27 februarie
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
exhumate dintr-o groapă comună de lângă Ekaterinburg. Rămășițele țareviciului Alexei și ale celeilalte fiice, Maria, au fost descoperite în 2007. Cadavrele au fost identificate atât în urma testelor ADN, cât și în urma analizelor scheletelor. De exemplu, s-a folosit ADN-ul mitocondrial pentru a determina filiația maternă; astfel s-a descoperit înrudirea cu prințul Filip, Duce de Edinburgh, a cărui bunică a fost Prințesa Victoria de Hesse, soră cu țarina Alexandra. S-au făcut numeroase teste ADN și toate au confirmat că
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
șapte cadavre găsite erau ale Romanovilor, dovedind astfel că niciuna dintre fiicele țarului nu a scăpat cu viață. O mostră de țesut a Annei, parte din intestinul extirpat în 1979, a fost păstrată la spitalul unde fusese operată. ADN-ul mitocondrial al acesteia a fost extras din mostră și comparat cu cel al familiei Romanov. ADN-ul Annei nu se potrivea cu ADN-ul Ducelui de Edinburgh, confirmând că Anna nu a fost Anastasia. În schimb, se potrivea cu ADN-ul
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
Karl Maucher erau înrudiți pe linie maternă, dovedind astfel că Anderson a fost Franziska Schanzkowska. De asemenea au fost testate câteva fire de păr ale Annei, găsite într-un plic dintr-o carte a soțului ei, Jack Manahan. ADN-ul mitocondrial din părul Annei se potrivea cu mostrele din spital și cu ADN-ul lui Karl Maucher, dar nu și cu al Romanovilor. Astfel, s-a tras concluzia că Anderson a fost într-adevăr Franziska Schanzkowska. În iulie 1918, comuniștii au
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]