KorAP: Find »[drukola/base=mitralieră & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...89 >

2,208 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

la Cugir, mitraliere și tancuri. De gura pirandei fura Vasilică țiganul de era paznic la Uzinele Mecanice Cugir piese pentru ca să-și facă de-un plug, să are și el ca tot gospodarul, și cînd le asambla acasă îi ieșea numai mitralieră.“ Sala chicoti. Cunoșteau bancul, dar puțină destinere face oricând bine. „Domnilor - se avântase Fârtat -, comunismul și-a avut slugoii lui. Cei care au făcut mârșavul compromis. Îi cunoașteți, le știți cărțile, le știți filmele, piesele de teatru, treceți pe lângă clădirile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
scandal, că prea mulți așteptau la rând să fie premiați. Nici vorbă de vreo achiziție, pe la Județeană sau în altă parte. Abia în ’81 îi spusese maestrul Cifilică de la Fondul Plastic să le mai lucreze puțin, să bage niște morți, mitraliere, tancuri, grenade, groază și teroare, cu mama care plânge pe mormântul proaspăt și copilul deshidratat care îi face semne disperate de sub ciuperca atomică , și să le ordoneze în ciclul „Coșmar nuclear.“ A luat premiul trei la Expoziția care se organizase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
să se înscrie, i-a amețit cu ruperea cererilor și p-ormă au luat-o de la cap. Și mai tare. A venit și armata mai apoi. Au înconjurat toată pădurea, cu câini, cu mașini de-ale lor cu coviltir, cu mitraliere. Era armata de la interne, preciză bărbatul. Se răsuci spre el. Îl privi concentrată, de parcă îi studia profilul. - Trecusem într-a șaptea atunci, încercă ea să-și amintească. Da, cam prin cincizeci și opt, dacă acu’ merg pe șaizeci. O privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

două sute de amazoane rămase și a declanșat un atac furibund asupra a tot ce mișcă. Munițiile s-au consumat după trei minute și femeile cu părul vopsit în roșu și strâns în coc au căzut ca muștele în rafalele de mitralieră trase din fortăreața lui Mallami, aflată în apropierea unei alte fabrici de bere. Înainte de a muri, Carol a lansat un proiectil special care a explodat în mijlocul fabricii și a provocat un incendiu devastator, cu neputință de oprit. Focul a mistuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
să crape. Apoi rezervoarele au explodat, și uite așa a pierit a doua sursă de venit din Whipie. A mai rămas una pe dealul Forsythe, controlată de Frank Sun. Era cea mai bine păzită din cele trei fabrici, înțesată de mitraliere, mine și soldați. Un om inteligent ca Sun a observat corect fragilitatea situației din Whipie și a anticipat deznodământul, fortificând fabrica și mutându-și aici cartierul general. După moartea amazoanelor feministe, Frank Sun nu a mai luptat, preferând o postură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
ieși. Frank se luă după el, nimerind în mijlocul grupului de soldați din anticameră. - E pericol, domnule, îi spuseră, nu ieșiți. Frank le făcu un semn și merse la o fereastră. Lângă el, soldații își îngrămădiră armele. Atingeau sticla cu vârfurile mitralierelor, lucru însoțit de niște sunete cristaline și reci. Îl văzură pe Mitch vorbind cu intrusul la poarta fabricii, unde se concentrase de asemenea un efectiv impresionant de forțe, soldați care făceau eforturi să-și ascundă automatele sub haine și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
cu flori de plastic. - Fiți mai atenți, se burzului Sun, invitându-l pe reporter pe balcon. Era un spațiu larg, mărginit de o balustradă din fontă cu modele complicate. În față se puteau vedea construcțiile defensive, tranșeele și cuiburile de mitralieră acoperite cu plasă și frunze. Dacă Fitz nu le văzuse de la intrare, ceea ce era greu de crezut, acum nu le mai putea evita. Cu mâna înfiptă în umărul lui Sun, își rotea privirile prin curte în vreme ce pieptul îi era scuturat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
n-a murit! strigă cineva. Uite-l că fuge! Frank se repezi înapoi pe balcon. Nu, își zise, nu se poate să mai trăiască. Dar iată că, jos, în curte, Fitz fugea mâncând pământul printre capcane, soldați și cuiburi de mitralieră. Nu-l lăsați! Trageți! Trageți, ce faceți? Ordinul lui Frank fu executat înainte să fie rostit pe de-a-ntregul. O ploaie de gloanțe însoțite de flori de foc se năpusti asupra fugarului. Prin praful iscat de contactul proiectilelor cu solul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
un roi de albine. Erau atât de multe arme care se descărcau simultan, încât soldații aplecați peste balustrada balconului își uniseră flăcările ce însoțeau fiecare tragere și acum parcă aveau în fața lor un uriaș panou de becuri. La nivelul solului, mitralierele de mare calibru se iluminau și aruncau în aer cartușe mari și goale, care interferau cu gloanțele trase de cei de sus. Unele gloanțe ricoșau, își schimbau traiectoria și nimereau santinelele din apropierea porții, netezind drumul lui Fitz. Când focurile celor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
în semiconștiență, gemând, prea ocupați cu durerea lor ca să răspundă la strigătele de identificare ale camarazilor. După cinci minute, curtea redeveni vizibilă. Abia acum se putu observa carnajul la care mercenarii lui Frank se supuseseră singuri. Pe lângă pierderea și avarierea mitralierelor principale, ceea ce lăsa baza complet expusă unui eventual atac, pieriseră jumătate din cei din curte și fuseseră distruse camioanele de aprovizionare. Mărimea pagubelor dădea de bănuit că cineva declanșase la un moment dat chiar niște grenade, în disperarea de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Gloria nu se câștigă cu compromisuri. Gloria cere completa abolire a adversarului. Asta avură în minte toți soldații lui Mallami și ai lui Jo atunci când se aruncară unii asupra altora cu o ferocitate nemaiîntâlnită și începură să se ucidă cu mitralierele, cu grenadele, cu cuțitele sau cu mâinile goale. Nemaiputând apăra fabrica, armata răzlețită a lui Frank fu și ea copleșită în curând de un puhoi de oameni turbați, care, uitând cu desăvârșire cărui steag aparțineau, împrăștiau moartea în stânga și în dreapta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

ea este în stare de șoc. Totuși, ar trebui să reia repetițiile începând de mâine, după ce apucă să-și revină. Făcu o pauză. Mare fu uimirea tuturor, chiar mai mare decât dacă MM i-ar fi ciuruit pe rând cu mitraliera pe toți cei de față. — După cum am spus, nu are prea mare legătură cu noi. Corpul era acolo de ceva timp, deci nimeni din această producție nu se poate să fi fost implicat. Mă îndoiesc că poliția va vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

te despoi de cruste. O oră. Și încă una. Și o a treia, și nici un luminiș în care să te poți odihni fără primejdie. — Țară de căcat! — Liniște! Se auziră primele împușcături, clare și îndepărtate. După aceea, nimic. Apoi, răpăitul mitralierelor. Consultară busola și harta. Veneau dinspre Nord-Vest. — Sergent, cine e pe-acolo? — Compania „Charlie“, domnule locotenent. — Aș zice că are probleme. Haideți, să-i dăm o mână de ajutor. Grăbiră pasul, uitând de căldură și de cruste. O nouă mlaștină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
tot ce mâncase în ajun. Soldatul, la stânga lui, izbucni în văicăreli. — Dumnezeule! Dumnezeule! Sergentul rămase mut, înfipt în pământ, privind cu ochii măriți grămada de trupuri sfârtecate, vreo sută de bărbați, femei și copii înecați în sânge și sfâșiați de mitraliere. Un nor de muște bâzâia cu furie; o duzină de păsări de pradă își începea festinul. — Doamne sfinte! Cine a putut face așa ceva? Sunt civili. Oameni lipsiți de apărare! Copii și bătrâni... — Dumnezeule, Dumnezeule! repeta soldatul. Blestemații...Porci de asasini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
de apărare! Copii și bătrâni... — Dumnezeule, Dumnezeule! repeta soldatul. Blestemații...Porci de asasini...! — Vor plăti pentru asta! exclamă el. Îi voi urmări până în fundul iadului... Sergent! Strânge oamenii. Mergem după ei. Sergentul se aplecă, adună un pumn de cartușe de mitralieră și i le arătă din palmă. — Sunt de-ale noastre, șopti el. Se înnopta când părăsi marea lagună, pătrunzând în încâlcitul labirint de canale năpădite de gigantice tăvi verzi - nuferii Victoria regia - și de armate de plante agățătoare ce păreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
să țipe de frică și pe toți patru să sară din hamacuri. Alergară la malul lagunei și îl văzură îndepărtându-se spre Sud-Est, verde, rapid, metalic... Câteva minute mai târziu, se auziră exploziile, stinse, îndepărtate, metalice. Și, la urmă, țăcănitul mitralierelor de calibru cincizeci: surde, dese, metalice... — Nenorociții dracului! Ce avion era? — O avionetă „Piper-Azteca“. Vopsită recent și fără plăci de înmatriculare... — N-ați spus că nu poate ajunge? Nici nu poate. Trebuie să se alimenteze undeva... — La naiba! Să mergem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
se întărească pe la mijlocul după-amiezii, iar în zori, războinicii începură drumul răzbunării. În dimineața celei de a treia zile, sosiră în tabără. O priviră dintre desișuri. Crescuse de necrezut de mult și era deja pe jumătate sat, pe jumătate fortăreață, cu mitraliere amplasate în cazemate ordinare, țintind direct spre locul unde începea selva, la două sute de metri depărtare. Sentinelele nu-și desprindeau ochii din hățișuri, atente la cel mai mic semn de pericol, iar soldații nu-și lăsau nici o clipă armele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
de obicei flecari și scandalagii - formau grupuri în barăcile fără pereți, șușotind nervoși, studiindu-i pe soldați cu coada ochiului. — Ne așteaptă... Inti Ávila afirmă în tăcere. José Correcaminos se agită neliniștit și arătă spre cazemate: — Multe arme, observă el. — Mitraliere de cincizeci. Dacă pășim afară dintre acești copaci, ne ciuruiesc... Un grup ieși din cortul cel mare. Îi recunoscură pe inginerul Planchart și pe căpitanul Salas. Alți trei erau îmbrăcați ca la oraș și se vedea că nu sunt din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
pe limba lui și într-o clipă șase yubani dispărură în liniște prin hățișuri. În tabără, piloții se îndreptară spre o colibă, cei trei se îndepărtară spre râu, iar Planchart intră din nou în cort, în vreme ce căpitanul înainta să inspecteze mitralierele. Părăsiră postul de observație și se strânseră cu toții într-un mic luminiș. Yubani-i - cincizeci de războinici în pielea goală - se așezară pe vine în cerc și îi priveau tăcuți pe Kano și pe José Correcaminos, care păreau să se fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
înnoroiate. Se ghemuiră în desișuri. Yubani-i își pregătiră sarbacanele și ridică imperativ brațul. — Nu faceți nimic! José repetă ordinul aproape în aceeași clipă când vehiculul, un jeep închis, se oprea în fața lor, lângă aparat. Căpitanul Salas coborî înarmat cu o mitralieră scurtă cu care ținti direct în desiș. Îl urmară cei doi piloți, iar Planchart rămase la volan, fără să stingă motorul. Aviatorii se îndreptară spre desiș și începură în mare grabă să îndepărteze camuflajul, lăsând la vedere fuzelajul verde metalic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
și José Correcaminos, arătă șarpele și exclamă în yubani: Va fi răzbunare! — Când?, vru să știe Xudura. — Mâine... În zori! Era absurd să se lase omorât în felul acela, și o știa. De cum ar pune piciorul departe de desișurile ocrotitoare, mitralierele ar începe să scuipe moarte și ar fi dintre primii căzuți. Nu mai avea agilitatea de odinioară, nici capacitatea yubani-lor de a se face una cu pământul, de a sări sau de a se camufla. Cât despre Inti... Și el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
rău caz, ar avea acoperită retragerea: pe malurile largului râu San Pedro. — Ce surpriză ai fi avut, pui de cățea, dacă s-ar fi întors Kano în viață și te-aș fi atacat noaptea...! Ți-aș fi băgat în cur mitralierele... Mitraliere de calibru cincizeci... Dumnezeule din ceruri! Încă își mai amintea bubuitul lor sec, asemănător unui scurt tunet care se izbea în același timp de mii de munți. Trăsese cu ele de multe ori în desișuri și îl impresiona mereu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
caz, ar avea acoperită retragerea: pe malurile largului râu San Pedro. — Ce surpriză ai fi avut, pui de cățea, dacă s-ar fi întors Kano în viață și te-aș fi atacat noaptea...! Ți-aș fi băgat în cur mitralierele... Mitraliere de calibru cincizeci... Dumnezeule din ceruri! Încă își mai amintea bubuitul lor sec, asemănător unui scurt tunet care se izbea în același timp de mii de munți. Trăsese cu ele de multe ori în desișuri și îl impresiona mereu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
imensă macetă. Nimic nu rămânea în viață de cealaltă parte a punctului de cătare, și acum - cum se mai schimbă lucrurile! el era cel care se afla la celălalt capăt. „Asta trebuie să fie ceea ce se numește «Cooperare Militară Nord-Americană»... Mitraliere care s-au săturat să ucidă vietnamezi, înmânate Guvernelor din America Latină ca să ucidă indieni. Aș vrea să știu ce ar spune Bolívar... Sau poate n-a luptat pentru o viață mai bună pentru indieni...? Probabil că nu, pentru că, de când a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
luptau pentru același lucru: independență și libertate. Între dușmanii lor exista o diferență. Spaniolii au venit în numele lui Dumnezeu să caute aur, înarmați cu spade și archebuze. Cei de acum veneau în numele Progresului, să caute cupru, înarmați cu avioane și mitraliere. Trecuseră patru sute cincizeci de ani de când Francisco de Orellana a trecut prin acele ținuturi, dar războiul continua să fie același. Simți că yubani-i începeau să se miște. De parcă un ceas interior i-ar fi trezit la unison, ieșiră din minusculele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]