1,705 matches
-
să îndepărteze de el potirul Întrupării, care anunță și concentrează misterul fiecărei reprezentări prin care un colectiv se poate încarna într-un individ. Fiindcă omnis potestas ab alio, precum majuscula care reprezintă orice guvern de fapt, oricît de minuscul și mizerabil, se poate realiza? Dumnezeu ni se arată pe pămînt, sau Dreptatea, sau Proletariatul, sau Republica, sau Poporul, aici și acum? Adică: la ce semnale indubitabile oamenii pot recunoaște valoarea adevărată într-o mare de valori, pentru "a se mîntui", pentru
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care sînt cinematograful și fonograful"), cîți Georges Duhamel avem somitate a perioadei interbelice, care scria despre cinema, artă de bîlci și odraslă a café-concertului și parcurilor de distracții: "Este un divertisment al iloților, o pierdere de timp pentru analfabeți, creaturi mizerabile copleșite de nevoile și grijile lor (...) un spectacol care nu cere nici un efort, care nu presupune o înlănțuire a ideilor, nu ridică nici o întrebare și nu abordează cu seriozitate nici o problemă" (Scene din viața viitoare, 1930). Pe lîngă un Émile
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cu forța brutală a invidiei, a egoismului și a răzbunării. * „Nu recunosc alt semn de superioritate, decît bunătatea.” (L.van Bethoven) Într-adevăr, viața ne dovedește că, adesea, cele mai subtile argumente și capacități au fost puse În slujba unor mizerabile tentații și răutăți! * „Nimic nu este mai Înspăimîntător ca ignoranța activă.” (J.W. Goethe) Situația aceasta ne-o evocă pe cea a „prostului”, care nu se mulțumește cu condiția sa, decît dacă și-o prezintă cu fudulie. * „A face o
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
-și reproșa nimic, aceasta e voluptatea supremă. în mod evident, binele suveran nu e plăcerea ci Dumnezeu. Dar plăcerea însoțește viața creștină, ea decurge din chiar exercitarea ei: nimeni nu trăiește mai mulțumit ca omul cucernic. Prin urmare, cel mai mizerabil este necredinciosul. Practicarea virtuților teologale și comportamentul calchiat pe cel al lui Hristos, iată conținutul unei vieți cu adevărat fericite. Plăcerile terestre sunt lipsite de importanță, secundare, inexistente în comparație cu ele. Trupul cere, sufletul răspunde acestei exigențe: puternic, demn, mare și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
organizată de către Centru. Același Centru care, în numai câțiva ani, a distrus toate culturile periferice ce - până acum câțiva ani, tocmai - aveau asigurată o viață proprie, în esență liberă, chiar și la periferiile cele mai sărace și de-a dreptul mizerabile. Nici o formă de centralizare fascistă nu a reușit să facă ceea ce a făcut centralizarea operată de civilizația de consum. Fascismul propunea un model reacționar și monumental, ce rămânea însă la stadiul de literă moartă. Diferitele culturi alternative (țărănești, lumpenproletare, muncitorești
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Hedonismul” puterii în societatea consumistă i-a dezobișnuit pe italieni dintr-odată, în mai puțin de un deceniu, să se mai resemneze, să se sacrifice etc.: categoric, italienii nu mai sunt dispuși să renunțe la puțina comoditate și bunăstare (deși mizerabilă) pe care au atins-o cât de cât. Ceea ce ar putea promite un nou Fascism ar trebui să fie tocmai „comoditate și bunăstare”, or, aceasta implică o contradicție în termeni. În realitate însă, a existat și încă mai există în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
luată în considerare. Experiența umană pe care se bazează aceste sentințe în activitatea de examinare a cazurilor este în întregime nereligioasă: pesimismul pragmatismului său e fără limite. Viața interioară a oamenilor este redusă la un simplu calcul și la o mizerabilă rezervă mentală, la care se adaugă, evident, acțiunile, dar în goliciunea lor formală cea mai pură. În al doilea rând, absența totală a oricărei forme de Cultură. Cei care oferă aceste sentințe par să nu cunoască altceva decât oamenii - văzuți
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
felicitați de către primul cetățean al Republicii, drept omagiu adus voinței poporului italian, voință pe care ei o prevăzuseră, Pannella și tovarășii săi sunt respinși ca niște paria. În loc să apară drept protagoniști pe ecranele televizoarelor, nu li se acordă nici măcar un mizerabil sfert de oră la „tribuna liberă”. Desigur, Vaticanul și Fanfani, marii învinși ai acestui referendum, pur și simplu nu vor putea niciodată să admită că Pannella „există”. Dar nici Berlinguer și PCI, ceilalți învinși, nu vor putea admite această existență
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
italiană și a o învinge este unicul mod de a imprima o turnură practică hotărâtoare situației în care a ajuns Italia și reprezintă, pe de altă parte, singurul act revoluționar posibil. Dar aceasta intră în conflict cu prea multe interese mizerabile ale unor oameni și partide; iată ce plătește, de fapt, acum Pannella personal. În viața publică există momente tragice sau, mai rău decât atât, momente serioase în care trebuie să găsim puterea de a juca. Nu avem nici o alternativă. Aș
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sunt instrumenta lizate de către Biserică, dat fiind că religiozitatea lor nu este catolică (probabil că nici măcar în cazul părții sărace a regiunii Veneto). Paradigma culturală, în acest sens, este furnizată Creștin-democrației de către Vatican. Iar pentru a vedea în ce stare mizerabilă se află ea, este suficient să-i citim revistele, ziarele oficiale, publicațiile (mai ales acel înfiorător corpus, în întregime pragmatic și formalist în același timp, în cel mai rău sens pe care l-au avut vreodată acești termeni, al Tribunalului
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în perfect acord Umberto Eco (Il Manifesto, 2 februarie 1975) și L. (Il Messaggero, 21 ianuarie 1975). Umberto Eco este un inteligent și cult intelectual de stânga, pe care l-am stimat și l-am iubit dintotdeauna; L. e un mizerabil autor de note polemice, care m-a atacat ani de zile, pe vremea când Il Messaggero era de orientare clerico-fascistă. Textul lui Eco și cel al lui L. sunt identice, în conținut și în limbă. Iată un fragment de analiză
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
onorabilitate sau de normalitate de la cei din jur, sau dacă nu cumva era de-a dreptul căutarea febrilă a unei situații materne. Nu s-a întrebat nimeni, de altfel, dacă nu cumva s-a căsătorit din interes, dintr-un calcul mizerabil (să-și asigure zilele lăsându-se întreținut, amărâtul de el): nu. Singurul lucru care i-a interesat pe judecători este simplul dat al lipsei sale de demnitate socială: blestemul ce îl vrea în afara realității în care slăbiciunile omenești, păcatele și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
141, lupta de clasă din teoria lui Marx n-a fost, deci, rodul hazardului. Într-adevăr, o dialectică a neîncrederii, a înfruntării și a represiunii a sfârșit prin a produce un imaginar grotesc, în care celălalt, adică marea armată a „mizerabililor“, căpăta, în ochii elitelor, imaginea unei omeniri diferite și amenințătoare, degradată, irecuperabilă, potențial criminală 142. Dintre cei doi actori implicați în susținerea acestei alterități, cel care comandă, contrar aparențelor, nu este cel despre care se vorbește, proletarul, ci burghezul, acela
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
contribuie și faptul că deși gradul de satisfacție în familiile reconstruite este aproximativ același ca în cele integrale (prima căsătorie), concepția și atitudinea față de stabilitatea familială la cei recăsătoriți este mai liberală. Ei consideră că nu mai vor să trăiască mizerabil, până să ajungă să nu mai poată răbda - așa cum s-a întâmplat când au divorțat prima dată -, și oricât de neplăcută ar fi varianta divorțului, sunt deciși să o adopte. Alternativa sau varianta complementară la această explicație este pornirea structurală
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
enorm, pierzând mult din puterea de atracție pe care a avut-o ca povestea care Îi unește pe americani. 2. Noul Pământ al Oportunității Dați-mi-i pe cei săraci, pe cei obosiți Gloatele Înghesuite doritoare să respire liber Rămășițele mizerabile ale țărmurilor prea populate Trimiteți-mi pe cei fără de adăpost, pe cei aruncați de furtună Îmi ridic lampa lângă poarta aurită 1. Aceste cuvinte au fost scrise de o tânără poetă americană din secolul al XIX-lea, Emma Lazarus și
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de duzine de rude și servitori, fără să mai menționăm prieteni și cunoștințe. Camerele erau mari și nediferențiate. Rudele și oaspeții adeseori socializau, mâncau și dormeau În aceeași cameră. Bordeiele celor săraci erau cu puțin mai mult decât niște cocioabe mizerabile. Adeseori douăzeci sau mai mulți membrii ai unei familii se Înghesuiau Într-un bordei cu o singură cameră, care nu avea mai mult de douăzeci de metri pătrați. Trei generații puteau să se găsească În același pat. Oamenii puteau să
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
se vindecaseră, iar apoi mi s-a poruncit să-i trimit la casele lor. Pe femeia care Îl oprise pe șeful poliției la bazar am prezentat-o maiorului MacGregor când era În kotchery (birou). Mi-o Încredințaseră Într-o stare mizerabilă, aproape goală și Încătușată ca o sălbăticiune; acum era Îmbrăcată Într-o rochie albă și arăta chiar dichisită. Fără să fi fost invitată să stea jos, ea s-a așezat modest Între sherishtedari (clerici) și s-a purtat cu mare
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
jucată piesă a lui S. Aici se confruntă mentalitatea Hoțului, personaj generic, cu aceea a unui virtual păgubaș: un infractor ocazional vrea să fure (din rațiuni „umanitare”) un tablou valoros și, după o conversație cu Bătrâna, proprietară a acelei „cârpe mizerabile de pe vremea burgheziei”, începe să aibă dubii în privința inițiativei sale, apoi devine confesiv, își dezvăluie candoarea și sfârșește prin a fi o victimă sentimentală. De remarcat este finețea răsucirii lente și subtile (tot ca pe o funie) a contrastului dintre
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
aduce expresia mai limpede a lirismului lui T., care dobândește valori sporite, prin contrast cu restul poeziei: „Gâze, flori întârziate!/ Muza mea satirică/ V-a-nchinat de drag la toate/ Câte-o strofă lirică./ Dar când știu c-o să vă-nghețe/ Iarna mizerabilă/ Mă cuprinde o tristețe/ Iremediabilă”. El este, în același timp, un poet melancolic al singurătății, al liniștii silvestre și al înnoptării (Balada călătorului), al nestatorniciei și al trecerii ireparabile a timpului, ca în Balada chiriașului grăbit, unde realitatea cotidiană, tratată
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
este un „suflet frumos”, un „suflet cultivat”, un „caracter înalt și fără prihană”; dincolo de râul Lethe, fluviul letal al uitării definitive din Hadesul propriu-zis - dacă este un „suflet urât”, un „suflet ignorant”, un „caracter de nimic”; și, în fine, „sufletele mizerabile”, „caracterele abominabile” erau supuse caznelor în Tartar din străfundurile împărăției lui Hades, adică în infernul elin. Așadar, șansa desăvârșirii lui anthropos se afla în sufletul său și nu în corpul său. Oamenii banali duc o viață somatică; „oamenii mari” se
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Classrooms. Autorul aborda empiric un teritoriu rămas, cu totul surprinzător, neexplorat: clasele de elevi. Cercetătorii și teoreticienii curriculumului nu se aplecaseră „atât de jos”, realitățile educaționale concrete din sălile de curs părând nu o misterioasă terra incognita, ci o zonă mizerabilă, lipsită de importanță și de fenomene semnificative pentru alcătuirea și dezvoltarea curriculumului. Cartea lui Jackson a zdruncinat această prejudecată, poate cea mai gravă dintre toate preconcepțiile educaționale. Ea consta în credința că nu există decât „educația care se vede”, practicată
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
reușeau să chiulească de la serviciu sau să se învoiască, salariații plecau imediat după încheierea programului direct la coadă, unde familia le ținea rând. În pauze, elevii de liceu stăteau la coadă la eugenii, cornuri, chifle, ștrudele cu mere și la mizerabile pateuri cu brânză (lângă liceu, „Nicolae Bălcescu”, azi Colegiul național „Sf. Sava”, pe strada Theodor Aman, era o dugheană de patiserie, singura din zonă - stăteam la rând câte jumătate de oră, încă o ocazie de chiul...). Spre deosebire de cozile la carne
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1993, vol. II: Noaptea marii beții, București, 1993, vol III: Bieți lampagii, București, 1994; Front fără învingători, București, 1995; Infracțiunea de a fi, București, 1996; Tragedia națională, București, 1997; Deromânizarea României, București, 1998; Cartea cărților de poezie, București, 1999; Meserie mizerabilă, sufletul, București, 2000; Până la capăt, București, 2002; Doctoratul în tristețe, București, 2002; Din doi în doi, București, 2003; Liber să sufăr, București, 2003. Repere bibliografice: Călinescu, Aspecte, 315-319; Martin, Generație, 49-61; Regman, Cronicari, 48-55; Martin, Poeți, I, 245-255, II, 223-230
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
deschidere/toleranță a unor niveluri crescute de violență În societate (M. Thomas et al., 1977); desensibilizarea se manifestă și prin oboseala de a oferi compasiune. În al treilea rând, frica. Expunerea excesivă la violență TV poate produce sindromul unei lumi mizerabile, În care perceptorii supraestimează riscul victimizării. ,, În cazul unor indivizi, o astfel de imagine poate crește frica ori anxietatea de a trăi În mediul urban”, mai mult, se poate Întâmpla ca o situație de frică sau teamă să Îi facă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
străine pe care le cunoșteau. Însă ei izbutesc să își păstreze nealterată demnitatea și, ca să-și deghizeze nefericirea, țin în secret conferințe, schimbă idei. Al. Paleologu „își purta zeghea ca pe un costum de vacanță, iar conversația lui schimba baraca mizerabilă în salon”, Sergiu Al-George vorbea ca în templu, I.D. Sârbu ca într-o aulă universitară, iar Al. Ivasiuc conferenția strălucitor în timpul unor marșuri forțate. Conversația în limbi străine era delict, instrumentele de scris erau și ele socotite delict, iar hârtia
PAVLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288741_a_290070]