986 matches
-
un document din 11 decembrie 1534, emis de cancelaria domnitorului Vlad al VII-lea Vintilă, alături de pârâul Tega. Se menționează în acel document un transport de mărfuri din satele văii Buzăului spre Brașov. Satele din zonă erau inițial sate de moșneni, care se ocupau cu vânatul și prelucrarea lemnului. Moșia a fost atribuită în 1672 de domnitorul Radu Leon moșnenilor sibiceni (din Sibiciu de Sus și Sibiciu de Jos) care au stăpânit-o în devălmășie, folosind-o pentru pășunat, întrucât zona
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
menționează în acel document un transport de mărfuri din satele văii Buzăului spre Brașov. Satele din zonă erau inițial sate de moșneni, care se ocupau cu vânatul și prelucrarea lemnului. Moșia a fost atribuită în 1672 de domnitorul Radu Leon moșnenilor sibiceni (din Sibiciu de Sus și Sibiciu de Jos) care au stăpânit-o în devălmășie, folosind-o pentru pășunat, întrucât zona Sibiciului nu avea terenuri suficiente. În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu s-a stabilit dreptul de proprietate asupra munților Buzăului
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
nu avea terenuri suficiente. În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu s-a stabilit dreptul de proprietate asupra munților Buzăului, acesta revenind unui număr de cinci persoane, proprietatea întinzându-se până la granița cu Imperiul Austriac, printre care un anume Costache Sibiceanu, fost moșnean devenit boier; un urmaș sau membru al familiei sale, Ioan Sibiceanu apare la 1829 ca fiind clucer domnesc și administrând cășeriile din Munții Buzăului. În perioada fanariotă, un grec pe nume Enache Persescu a achiziționat și el pământuri de la moșnenii
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
moșnean devenit boier; un urmaș sau membru al familiei sale, Ioan Sibiceanu apare la 1829 ca fiind clucer domnesc și administrând cășeriile din Munții Buzăului. În perioada fanariotă, un grec pe nume Enache Persescu a achiziționat și el pământuri de la moșnenii din zonă. În timp aceștia au devenit clăcași pe moșia Bâsca-Gura Teghii, din care motiv ei nu au mai putut crește vite și au început să practice dogăria, vânzând butoaie, putini și hârdaie de brad în târgurile de la Buzău și
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
târgurile de la Buzău și Mizil; meșteșugul s-a păstrat până în anii 1943, pierzându-se din cauza industrializării—mulți localnici s-au angajat la Societatea Forestieră „Göetz”, care se ocupa cu exploatarea lemnului la Nehoiu. Proprietățile au fost în litigiu permanent între moșnenii care nu puteau ușor dovedi cu acte moștenirea pământurilor lor pe de o parte, și boierii Persescu, apoi Borănescu și Maican până în 1946, pe baza diferitelor decrete domnești și a hotărniciilor lui Manolache Taud (1797), Mihai Greceanu-Constantin Predescu (1802) și
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
pământurilor lor pe de o parte, și boierii Persescu, apoi Borănescu și Maican până în 1946, pe baza diferitelor decrete domnești și a hotărniciilor lui Manolache Taud (1797), Mihai Greceanu-Constantin Predescu (1802) și Carol Gold (1854), documente oficiale care atestă proprietatea moșnenilor. În secolul al XIX-lea, comuna era organizată ca punct de graniță, tineri din sate, împreună cu grăniceri recruți păzind granița cu Moldova (în 1855) la Furul Mare, Furul Mic, Mușa și Mușica, și cea cu Austro-Ungaria (în 1870) la Vadu
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
Articolul 73 *) Art. 73 a fost abrogat art. 1 pct. 21 din Ordonanță de urgență nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 73 avea următorul conținut: "Art. 73. (1) Obștiile de moșneni ori răzeși și composesoratele vor fi reprezentate prin unul sau 3 mandatari aleși sau numiți din oficiu, afară dacă legile speciale nu dispun altfel. (2) Când toți membrii unei asemenea colectivități se învoiesc, ei numesc mandatarii prin înscris autentificat la
EUR-Lex () [Corola-website/Law/150706_a_152035]
-
art. 87 a fost abrogat prin art. 1 pct. 30 din Ordonanță de urgență nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 4 al art. 87 avea următorul conținut:"4. obștile de moșneni sau de răzeși și composesoratele, prin mandatarii lor;" ***) Pct. 5 al art. 87 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 32 din Ordonanță de urgență nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie
EUR-Lex () [Corola-website/Law/150706_a_152035]
-
domnitor sau capturați în războaie. Chiar Ștefan cel Mare a adus cu el câteva mii de sclavi țigani în Moldova după campania din Țară Românească. Sclavii nu puteau fi uciși de stăpân. Practicau meșteșuguri pe moșie. Țăranii liberi se numeau moșneni în Țară Românească sau răzeși în Moldova. Un sat românesc era împărțit în vatra, unde se situau locuințele, și hotarul satului, format din terenul agricol, pădurile, iazurile, fânețele. Terenul era împărțit în loturi-delnițe sau jirebii. Erau distribuite periodic prin tragere
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Dumbrăveni, căreia se pare că i-a dat numele, numindu-se mai întâi Plaginesti, apoi Plăinesti. Fanariotul Aicachi Plagino a avut un fiu, Alexandru Plagino, ginere al domnitorului Țării Românești (1849-1856). Numele boierului Alexandru Plagino e întâlnit în conflictul dintre moșnenii satului Cândești și egumenul grec al Schitului Recea, care primise că danie din partea locuitorilor locul din jurul schitului înainte de 1710. Conform sentințelor judecătorești din 13 februarie 1859, 7 noiembrie 1859 și 6 mai 1860, pământul este câștigat de Plagino. Moșia acestuia
Gheorghe Plagino () [Corola-website/Science/321240_a_322569]
-
proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale (comune, orașe, municipii); ... c) fondul forestier proprietate privată a unităților de cult (parohii, schituri, mănăstiri), a instituțiilor de învățământ sau a altor persoane juridice; ... d) fondul forestier proprietate privată indiviza a persoanelor fizice (foști composesori, moșneni și răzeși sau moștenitori ai acestora); ... e) fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice. ... ------------- **) Legea nr. 26/1996 - Codul silvic a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996. Articolul 4 (1) Drumurile
EUR-Lex () [Corola-website/Law/168345_a_169674]
-
2003 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 678 din 26 septembrie 2003. Secțiunea a 2-a Administrarea fondului forestier proprietate publică a comunelor, orașelor și municipiilor și a celui proprietate privată indiviza (foști composesori, moșneni, răzeși sau moștenitorii acestora) Articolul 12 (1) Pădurile proprietate publică, aparținând comunelor, orașelor și municipiilor, precum și cele proprietate privată indiviza, aparținând foștilor composesori, moșneni și răzeși, precum și persoanelor aparținând altor forme asociative conform prevederilor legale sau moștenitorilor acestora, se administrează
EUR-Lex () [Corola-website/Law/168345_a_169674]
-
forestier proprietate publică a comunelor, orașelor și municipiilor și a celui proprietate privată indiviza (foști composesori, moșneni, răzeși sau moștenitorii acestora) Articolul 12 (1) Pădurile proprietate publică, aparținând comunelor, orașelor și municipiilor, precum și cele proprietate privată indiviza, aparținând foștilor composesori, moșneni și răzeși, precum și persoanelor aparținând altor forme asociative conform prevederilor legale sau moștenitorilor acestora, se administrează de către proprietari prin structurile silvice proprii, similare cu cele ale statului, sau, la cerere, prin structurile silvice de stat existente, pe baza unor contracte
EUR-Lex () [Corola-website/Law/168345_a_169674]
-
existente, pe baza unor contracte convenite între părți. Pentru gestionarea pădurilor prin structuri silvice proprii deținătorii menționați mai sus angajează personal de specialitate, autorizat în condițiile prezenței ordonanțe. (2) Pentru realizarea prevederilor menționate la alin. (1) persoanele fizice, foști composesori, moșneni și răzeși sau moștenitorii acestora, se vor constitui, în prealabil, în mod obligatoriu, în asociații cu personalitate juridică, potrivit legii. ... (3) În scopul asigurării continuității modului de gospodărire durabilă a pădurilor se mențin actualele unități teritoriale amenajistice și gruparea lor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/168345_a_169674]
-
publice centrale care răspunde de silvicultură. ... (2) Conținutul, modelul și procedura de înscriere în Registrul național al asociațiilor de proprietari de păduri se aprobă prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. ... Articolul 95 (1) Obștile de moșneni în devălmășie, obștile de moșneni în indiviziune, obștile răzeșești nedivizate, composesoratele, pădurile grănicerești, pădurile urbariale, comunele politice, alte comunități și forme asociative cu diferite denumiri, existente anterior anului 1948, fac parte din tezaurul istoric al României. ... (2) Proprietatea formelor asociative
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205619_a_206948]
-
silvicultură. ... (2) Conținutul, modelul și procedura de înscriere în Registrul național al asociațiilor de proprietari de păduri se aprobă prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. ... Articolul 95 (1) Obștile de moșneni în devălmășie, obștile de moșneni în indiviziune, obștile răzeșești nedivizate, composesoratele, pădurile grănicerești, pădurile urbariale, comunele politice, alte comunități și forme asociative cu diferite denumiri, existente anterior anului 1948, fac parte din tezaurul istoric al României. ... (2) Proprietatea formelor asociative prevăzute la alin. (1) este
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205619_a_206948]
-
animalelor și păsărilor, legumicultura) si activitatile mestesugaresti: rotăritul, dogăritul, țesutul la război, torsul manual (ulterior mecanic la foarte puțini meșteri), croitul și cusutul elementelor de îmbrăcăminte și al vestitelor costume populare, confecționarea de încălțăminte, etc. Erau două categorii de locuitori: moșnenii (țăranii liberi, foarte puțini la număr, care aveau pământ și animale de pe urma cărora supraviețuiau cu familia), pomeniți de pe la anul 1500 prin Carstoci și Cercei, și clăcașii-șerbii (majoritatea țăranilor) ce supraviețuiau din munca obligatorie cu întreaga familie (inclusiv a copiilor care
Dobrești, Argeș () [Corola-website/Science/324929_a_326258]
-
în jurul lor comunități rurale. Războiul Ruso-Austro-Turc din 1735-1739 a afectat profund viața monahală din zona Buzăului, distrugerile provocate de acesta asociindu-se cu dispariția unora dintre schiturile rupestre. Dificultățile asociate cu condițiile geografice locale asociate cu numeroasele conflicte teritoriale ale moșnenilor din zonă, au condus la stingerea treptată a vieții monahale reprezentate de comunitățile mici, supraviețuind numai marile mănăstiri. Un alt moment nefast pentru existența acestora s-a consumat în 1864, odată cu aplicarea Legii secularizării averilor mânăstirești, când o altă parte
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Ștefești este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Scurtești, Ștefești (reședința) și Târșoreni. Numele comunei își trage seva dintr-un antroponim, indicat de altfel și de N. Iorga în „Moșnenii de pe Varbilău și de pe Valea Buzăului” (Acad. Rom., Memoriile secțiunii istorice, seria III, tom. XII, mem. 14, ședința din 23 oct. 1931), unde consemna că locuitorii acestei așezări „Ștefeștii, (sunt) urmașii moșului Ștefu” (p. 209). Acest Ștef, Ștefu(l) sau
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
Analele parlamentare, unde e adevărat că se precizează că însumează 128 de familii, adică de trei ori populația Ștefeștilor. Atât satul Ștefești cât și Scurtești s-au constituit ca așezări unde vom întâlni atât proprietate boierească dar și proprietatea țăranilor moșneni care trăiau în obști. Într-un alt document scris în 1690, se atestă existența comunei Ștefești în timpul lui Constantin Brâncoveanu 1688-1714 ca sat care este înscris în condica de venituri și cheltuieli a domnului. Satul plătește dări către domn, alături de
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
actual al comunei, mai funcționau în plasa Câmpul a județului vecin Ialomița, comunele Arțari și Ștefănești. Comuna Arțari, cu satele Arțari și Vlăiculești, avea o populație de 1436 de locuitori, cu două biserici și o școală primară mixtă. Locuitorii erau moșneni și doar 8 au avut nevoie să fie împroprietăriți în timpul reformelor agrare din acea perioadă. Comuna Ștefănești avea în satele Ștefănești și Odaia, 1478 de locuitori, o școală și două biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna cu numele de
Comuna Ileana, Călărași () [Corola-website/Science/301116_a_302445]
-
Academiei Române. Născut la Craiova ca fiu al lui Ion Titulescu (mai 1838- octombrie 1883) și al Mariei Urdăreanu, Nicolae și-a petrecut copilăria la moșia tatălui său, Ion Titulescu, în Titulești, Olt. Ion Titulescu era descendent al unei familii de moșneni și fiul protopopului Nicolae Economu. Ion Titulescu a îndeplinit funcția de prefect al județului Dolj, președintele Curții de Apel din Craiova, deputat în Parlament sub guvernul Ion C.Brătianu. Între 1893-1900 urmează cursurile Liceului „Carol I” din Craiova. Pe baza
Nicolae Titulescu () [Corola-website/Science/297288_a_298617]
-
omorât de localnicul Trăsnea, după care acesta a luat calea haiduciei. Satul a fost alcătuit din clăcași, care au suferit de pe urma diferiților stăpâni de moșii. Din rândul celor mulți, o mică parte au izbutit să devină proprietari, păstrând denumirea de moșneni și au migrat în partea de vest a satului cunoscută sub numele de Broșteni Deal, iar satul Izvoru a rămas până la Reforma Agrară din 1945, un sat de clăcași pe moșia lui Dragomirescu și Bălescu, ultimii boieri ce au exploatat
Izvoru (Vișina), Dâmbovița () [Corola-website/Science/301175_a_302504]
-
vreme clopotnița și cimitirul din jur. Biserică cu hramul „Sf. Voievozi” este cunoscută și sub numele „Biserică de Jos”, si a fost adusă în anul 1795 din loc. Schitul Frumoasă. Pe un zapis vechi găsim următoarea inscripție: „Eo, Toader Mititelu, moșnean din satul Buciumi, am primit știre de la părintele diacon Ciurea, din neamurile noastre, ce este diacon la Schitul Frumoasă din Plasa Moinesti, că are de prisos o biserică smintita, ca a fugit pământul și biserica are dărâmături și vrea că
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
era zugrav de biserici. Mama sa (1783-1867) avea numele de Elena și fusese născută Ivan. Ioan Popp Moldovan se trăgea dintr-o familie de țărani din Țara Făgărașului. După Corneliu Comănescu, Ioan Popp a făcut probabil parte din grupurile de moșneni împroprietăriți de voievozii Țării Românești. Familia sa a fost una de frunte din Galații Făgărașului, astăzi cartier de peste Râul Olt al orașului Făgăraș. Zugravul Popp a pictat icoane, iconostase (catapetesme) și chiar interioare de biserici sătești ortodoxe sau catolice din jurul
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]