1,337 matches
-
în comparație cu numărul mare de cuvinte venite de aiurea în română. Se consideră că s-au păstrat doar în jur de două mii de cuvinte-bază (deci fără derivate), la fel ca în fiecare dintre celelalte limbi romanice. În marea lor majoritate, cuvintele moștenite sunt importante, în sensul că sunt cele mai frecvente, au o bogată încărcătură semantică (mai multe sensuri și nuanțe de sens) și au multe derivate. Pe scurt, au poziția centrală în structura lexicului românesc. Datorită marii lor vechimi, aceste cuvinte
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
care are cl sau gl (a înclina, clar, glandă), după cum nici bilă „fiere“ nu poate veni din lat. bilis „fiere“, fiindcă l intervocalic din cuvântul latinesc nu a devenit r în corespondentul său românesc. Nu o dată, în viață unui cuvânt moștenit au intervenit mai multe legi fonetice, ceea ce face dificilă descoperirea etimonului latin. Îmi place să citez ca exemplu cuvântul măruntaie, care continuă lat. minutalia „mărunțișuri“, din aceeași familie cu lat. minutus > rom. mărunt (rom. minut are la bază același cuvânt
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
română, a lui S. Pușcariu. Și Andrei Avram s-a ocupat pe larg de fluctuațiile dintre fonetisme, care nu pot fi raportate la particularități cu caracter de lege (sau măcar de tendință) ale anumitor graiuri. Cât privește sensul, înțelesul cuvintelor moștenite, constatăm o situație similară. Unele, ca rom. mamă, tată, ureche, a fugi, soare, sare nu prezintă nicio modificare de sens față de etimoanele lor latinești; despre acestea se va vorbi foarte puțin. Altele, ca ghindă, tare, pământ prezintă deosebiri de sens
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
românesc moștenit din latină, făcută din perspectivă romanică, trebuie să se distingă mai multe clase de cuvinte: a) categoria cuvintelor panromanice, cele moștenite de toate limbile romanice; b) cuvinte moștenite de română și de alte câteva limbi romanice; c) cuvinte moștenite numai de română; d) categoria cuvintelor moștenite de toate limbile romanice, cu excepția românei, clasă numită în franceză „panroman sauf roumain“ (apare astfel în Dicționarul etimologic al limbii latine elaborat de A. Ernout și A. Meillet, ca și la I. Fischer
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
le va fi consacrat. Cuvintele din acest inventar fac parte din vocabularul reprezentativ al tuturor limbilor romanice, printre care și unele verbe importante, cu derivatele lor; voi da câteva exemple de verbe românești moștenite din latină care au corespondente, tot moștenite, în toate limbile romanice. A acoperi vine din lat. cooperire „a acoperi complet din toate părțile“, un derivat al lat. operire „a acoperi“; lat. operire nu s-a păstrat în limbile romanice, derivatul său fiind considerat mai expresiv. Varianta veche
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ovicula, devenit în spaniolă oveja, fie s-a împrumutat un termen din substratul celtic, care a dat în franceză cuvântul mouton. De ce s-a întâmplat așa este mai greu de spus. Știm sigur că acestea nu sunt singurele cuvinte latinești moștenite numai de română; ele aparțin unei categorii de aproximativ o sută de cuvinte latinești care nu s-au transmis și celorlalte limbi romanice. Asupra lor a atras atenția Sextil Pușcariu încă din 1920, în discursul său de recepție la Academia Română
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a creșterii vitelor pentru vorbitorii latinei care a stat la baza limbii române. creștin Acest cuvânt s-a păstrat numai în română, fiind moștenit din lat. christianus. În celelalte limbi romanice, corespondentele sale sunt împrumuturi din latină, și nu cuvinte moștenite. Nu se știe de ce s-a întâmplat acest lucru, în evoluția de la latină la limbile romanice. S-au dat mai multe soluții și pentru a explica de ce cuvântul a avut o evoluție fonetică anormală: conform legilor fonetice, lat. christianus ar
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
să se impună în raport cu acestea. De remarcat că, în cele mai multe cazuri, avem a face cu termeni referitori la aspectul exterior al terenului, domeniu foarte apropiat de cel al faunei și florei. Într-un alt articol consacrat raporturilor dintre termenii latinești moșteniți și cei împrumutați din substrat și superstrat, Sanda Reinheimer Rîpeanu prezintă mai multe serii de acest tip. Pentru sfera semantică din care fac parte cuvintele românești „lac, mlaștină, baltă, mocirlă“, limbile romanice au păstrat din latină doar termenii lacus (transmis
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
graiul popular; așa se explică faptul că, în română, termenii post și pomană au înlocuit vechile cuvinte latinești sec (păstrat în Lăsata secului) și ajun, respectiv cumând, cumândare/ comândare < lat. comandare. Rămân însă mai multe necunoscute. Care erau termenii latinești moșteniți folosiți de români înainte de apariția unor termeni ca evanghelie, călugăr, luați din slavonă? Cum arăta Tatăl nostru înainte de influența slavonă? Când au încetat românii să mai folosească limba latină în Biserică și au adoptat slavona? Distincția dintre elementele slavone, intrate în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
romanice, în forme specifice. În această situație sunt, de exemplu, sufixul diminutival lat. -ellus (din rom. degețel, it. asinello, fr. ruelle, sp. asnillo) și sufixul colectiv lat. -etum (din rom. afinet, it. pineto, fr. cerisaie, sp. avallanedo, port. arvoredo). Derivat moștenit? Sau format în română? Datorită faptului că sistemul de formare a cuvintelor transmis din latină a funcționat permanent, derivate de tip arătură sau cepar pot fi moștenite din latină (lat. aratura, respectiv lat. ceparius) sau pot fi formate ulterior în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cuvintelor menționate mai sus sunt termeni uzuali, cum este arătură, care au putut avea același statut în tot cursul „vieții“ lor. Printre aceste cuvinte, l-am pomenit și pe cepar, pe care l-am inclus în categoria cuvintelor derivate probabil moștenite, căci este atestat în latină, dar nu există decât în română. El nu răspunde însă la un al treilea criteriu, pe care l-aș numi socio-istoric. Cuvântul cepar este un exemplu clasic de inadecvare de natură socio istorică, dat de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Afară de cuvintele moștenite din graiurile strămoșești (traco-geto-dacic și ilir), pe care albaneza se crede că le confirmă, Pușcariu susține că „avem un număr destul de mare de vorbe care se arată a fi împrumuturi mai nouă”, pentru separarea cărora de cele moștenite invocă motivații fonetice. Este vorba de ghionoaie, jumătate, gogă, curmeziș, coacăză, pupăză, călbează, gresie, onomatopeicul cioc ( < alb. tshok); sau a ciupi ( < alb. tshupis „ciugulesc”), „care ne-a venit însă, probabil, prin mijlocire sârbească (čupati „a ciuguli”, cf. și ung. csipni
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
unei explicite declarații de apartenență, a unor confirmări a descendenței așa cum ne oferă reprezentanții "generației '80"40 în numeroase articole precum Modelul Caragiale 41, semnat de Florin Iaru, O nouă școală a lui Caragiale 42, de Ion Simuț, Moștenitori și moșteniți 43, de Al. Cistelecan, Competiția continuă 44, de Sorin Preda, Vocația succesorală 45, de Vasile Gogea și alte texte de aderență și recunoaștere a datoriei față de tradiția caragialiană. Doar pe criteriul existenței unor documente de paternitate nu se poate da
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
II-a, 1999, pp. 159-162. 42 Ion Simuț, O nouă școală a lui Caragiale, în "Familia", nr. 7, iulie, 1989, reprodus în Gheorghe Crăciun, Competiția continuă (Generația '80 în texte teoretice), ed. cit., pp. 39-45. 43 Al. Cistelecan, Moștenitori și moșteniți, în "Ateneu", nr. 2, februarie, 1989, reprodus în idem. pp. 339-342. 44 Sorin Preda, Competiția continuă, în "Ateneu", nr. 9, septembrie, 1988, reprodus în idem., pp. 368-369. 45 Vasile Gogea, Vocația succesorală, "Ateneu", nr. 11, noiembrie, 1988, reprodus în idem
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu formele de gândire mitică în interpretarea fizică dată fenomenelor. [...] Pare deci iluzoriu să opui magiei populare din veacurile medievale credința luminată a doctorilor în religie. Ele aparțin aceluiași ansamblu de concepții religioase ce i-au asigurat creștinismului dinamismul istoric. Moștenit, în parte, de la păgânismul pe care ar fi ridicol să i-l opunem de o manieră absolută." ibidem, p. 11. 62 Mircea Eliade, Imagini și simboluri, p. 16. Eliade consideră că eroarea fundamentală a lui Freud constă în faptul că
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fapt divers, ci ca încă o posibilitate de explicare, nu întru totul funcțională, dar nici complet falsă, precum toate încercările de "îmblânzire" a mitului. Astfel, dacă în lumea biologică modelele de structurare din regnul animal sunt înscrise în sistemul nervos moștenit al speciei, coerent în cadrul acesteia, în cazul omului (primată născută biologic cu 10-12 ani prea devreme și care nu ajunge la maturitate biologică niciodată, rămânând într-o stare de "infantilism" perpetuu) modelele de structurare mentală și socială (mersul, vorbitul, conceptele
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
salcâmul... toate, toate după rânduiala lui Dumnezeu. La piciorul dâmbului, în poiană, la marginea pădurii, se înălța casa pădurarului. Acoperământul din draniță, pe care, de atâta vechime, a crescut mușchi verde, sclipea în bătaia asfințitului. Era o casă veche, bătrânească, moștenită, din tată în fiu; mare, cu pridvorul împins în față, cu strașină lată și ceardac înalt, dominând ograda. Pe poarta larg deschisă, se puteau vedea grajdul, cotețul pentru orătănii, și alte acareturi trebuitoare într-o ocină. Totul era făcut trainic
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai amintească de casa de dinainte. Acest lucru era cu atât mai realizabil, cu cât aici aveam foarte mult spațiu la dispoziție, iar dispunerea camerelor era cu totul alta. Dar mama nu era preocupată numai de mobile asortate la piesele moștenite, care să se potrivească perfect cu scaunele din Cöln; fotoliul și canapeaua primiră huse noi, masa de sufragerie, ca și comoda Biedermeier, fură restaurate de parcă ar fi trebuit readuse în prezent, așa cum făcea ea însăși, vrând să trăiască acum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Noe, după ce se trezi din vin, înțelegând ceea ce îi făcuse fiul său cel mare, zise: Blestemat să fie Canaan!” „...Cred că blestemul lui Noe se împlinea și nerostit de dânsul, în cumplită mânie și mahmur, așa cum se găsea după trezire. Moștenită mai departe prin Ham și Canaan, otrava vinului, trecută din sânge în sânge, curge și în zilele noastre, în vinele celor condamnați să ispășească blestemul. Dovada certă o prezintă moșul Isidor, zis și Trotzki, din pricina asemănării ce o are cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de panică. Prietenul meu preferă să prindă femei. Le hipnotizează cu ochii lui ca de pisică, și după ce le sparge în patruzeci de bucățele, le lasă repetente. Câte una dintre ele se ucide, în vreme ce altele, descoperindu-i la timp nebunia moștenită, îl scuipă între ochi, și strigă după ajutor, smucindu-se din plasa lui fatală. În asemenea împrejurări, amicul meu se autoanalizează și, de odată, dezolat, și plictisit, vrea să moară. Câteodată cred că nu glumește. Sunt oarecum impresionat chiar, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
povești. Mă întreb ce pune la cale. Ai luat legătura cu avocatul ei? — Avocatul? — Gândește-te un pic, dragă băiete. O femeie închisă într-un azil de nebuni nu prea este în poziția de a investi de capul ei averea moștenită. Ea are nevoie de un agent responsabil care să acționeze în numele ei - așa cum a făcut acum treizeci de ani, când s-a hotărât să recurgă la serviciile unui detectiv particular. Bănuiesc că ea continuă să lucreze cu același individ - dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care stau în calea formării unor exploatații individuale de dimensiuni economice. Dintre dificultățile care stau în calea recompunerii și creșterii dimensiunilor proprietăților funciare amintim: barierele de ordin psihologic, reprezentate de atașamentul, uneori fanatic, al țăranilor față de propria bucățică de pământ moștenită sau dobândită; barierele de ordin tehnic, juridic și financiar cum sunt: calitatea diferită a porțiunilor de teren care urmează a fi schimbate (în ceea ce privește fertilitatea, posibilitățile de cultivare și distanțele față de căile de acces și de centrele populate); existența unor îmbunătățiri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
centrul Capitalei, ducea dorul casei de mahala, cu leandri și lămâi pe prispă, cu liniște, sațiu. Semn că soarta nu-i hărăzise darul de a se bucura de viață așa cum decurgea, că o adâncă nemulțumire mocnea în însăși alcătuirea insului. Moștenită, dar în altă gamă, de la detestatul părinte. Alegerea de primar a fost unul din jocurile copilăriei mele, de care mă feream însă, pe cât îmi stătea în putință, nesuferind violența și viclenia acestuia. Un băiat, luat la ochi de grupul de
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]
-
problemă de naționalitate este o problemă a minorităților atît de mici încît nu pot avea decît puțină influență electorală. Divizarea populației minoritare în diferite grupuri etnice reduce și mai mult influența lor politică. Metoda sovietică de a privi naționalitatea drept moștenită, înregistrată la naștere și înscrisă în pașaportul fiecăruia pentru tot restul vieții, a generat cu mult mai multe statistici oficiale cu privire la naționalitate decît în țările din Vest dar faptul că naționalitățile erau determinate în mod birocratic este un semn că
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
de statele-națiune din Vest". Teoriile dependenței de cale pun accent pe abordarea istoricistă, afirmînd că orizontul schimbării instituționale este limitat de ceea ce s-a întîmplat în trecut (Arthur, 1988). Odată ce se pornește pe o cale, instituțiile continuă din inerție; legistația moștenită face ca aceleași persoane să furnizeze aceleași programe de la un an la altul. Deoarece democratizarea este un proces, cea mai bună metodă ar fi un model de învățare pe termen lung, care să facă legătura dintre experiențele trecute și prezente
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]