115,804 matches
-
Călinescu: "El nu-i niciodată așa de liric încît să fie mare, niciodată atît de facil încît să nu fie poet." Mi s-a părut mereu că nu mai este nimic altceva esențial de spus. La șaizeci și cinci de ani de la moartea lui, pe 7 mai, Topîrceanu pare un poet uitat. Și de critică, în ochii căreia el nu aparține modernității, și de marele public, ale cărui gusturi s-au schimbat. Popularul poet de odinioară, laureat al Premiului Național și membru corespondent
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
Luminița Voina-Răuț Nu sunt un om de condei. După lungi conversații, Jean-Claude Carrčre, fidel tuturor celor relatate de mine, m-a ajutat să scriu cartea aceasta. Moartea, credința, sexul În fiecare dimineață de vineri, o duzină de bărbați și de femei în vârstă se așezau ușor, sprijinindu-se de zidul bisericii, în fața casei noastre. Erau los pobres de solemnidad, săracii săracilor. Unul dintre servitorii noștri ieșea și
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
dădea fiecăruia dintre ei câte o bucată de pâine pe care o sărutau cu respect și o monedă de zece centime, pomană generoasă în comparație cu "centima de barbă" - centima pentru fiecare - pe care o dădeau în general ceilalți bogătași ai satului. Moartea, credința puternică și deșteptarea instinctului sexual reprezintă forțele vii din adolescența mea, al căror prim contact l-am resimțit în Calanda. Într-o zi, în timp ce mă plimbam cu tata printr-o livadă cu măslini, o adiere de vânt mi-a
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
cu aghiasmă și aruncând o lopată de cenușă pe pieptul mortului, după ce ridica pentru o clipă giulgiul care-l acoperea (în scena finală a filmului Cumbres borrascosas - "Culmi încețoșate" - se observă o urmă a acestei ceremonii). Bătea clopotul mare, a moarte. Când bărbații apucau coșciugul ca să-l poarte pe umeri până la cimitirul aflat la câteva sute de metri distanță de sat, izbucneau țipetele sfâșietoare ale mamei: "Ah, copilul meu! Ce singură mă lași! N-o să te mai văd niciodată!". Surorile celui
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
țipetele sfâșietoare ale mamei: "Ah, copilul meu! Ce singură mă lași! N-o să te mai văd niciodată!". Surorile celui mort și celelalte femei din familie, uneori chiar și vecinele sau prietenele, se alăturau bocetelor mamei, alcătuind un cor de bocitoare. Moartea își făcea simțită prezența în mod constant și făcea parte din viață, exact ca în Evul Mediu. La fel se întâmpla și cu credința. Ancorați adânc în catolicismul roman, nu puteam să ne îndoim nici o clipă de dogmele sale. Aveam
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
anarhiști). Ele nu puteau accepta denigrarea Fecioarei franceze. În 1960, când mă aflam în Mexic, i-am vorbit despre miracolul din Calanda unui dominican francez. Acesta a zâmbit și mi-a zis: - Dragul meu prieten, cred totuși că întreci măsura. Moarte și credință. Prezență și putere. În contrast, bucuria de a trăi era cu atât mai intensă. Plăcerile, mereu jinduite, se savurau mai mult când reușeai să ți le satisfaci. Obstacolele amplificau bucuria. În pofida credinței noastre sincere, nimic nu putea domoli
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
plecat. Firește, clienții nu treceau mai departe de ciupituri. Dacă ar fi îndrăznit cumva și altceva, ar fi intervenit imediat Garda Civilă. Plăcerea asta blestemată, care era cu atât mai râvnită cu cât ne era prezentată ca un păcat de moarte, încercam să ne-o imaginăm jucându-ne de-a doctorul cu fetițele și observând animalele. Un coleg a încercat să descopere părțile intime ale unei catârce, fără vreun alt rezultat decât că a căzut de pe taburetul pe care se urcase
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
se pierduse spre 1900. Unul dintre preoții din Calanda, clericul Vicente Allanegui, l-a reînviat. Tobele din Calanda bat aproape neîntrerupt din Vinerea Mare de la prânz până sâmbăta următoare, la aceeași oră. Ele comemorează întunericul care a acoperit pământul din clipa morții lui Christos, precum și cutremurele, stâncile prăvălite și catapeteasma bisericii, sfâșiată de sus până jos. Este o ceremonie colectivă impresionantă, încărcată de o emoție stranie, pe care eu am ascultat-o pentru prima oară în leagăn, când aveam doar două luni
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
care va deveni mama devotată a celor patru copii ai săi: John (născut în 1917), Michael (1920), Christopher (1924, viitorul legatar testamentar al operei tatălui) și Priscilla (1929). Căsătoria lor se întinde pe 55 de ani, fiind întreruptă doar de moartea lui Edith, în 1971, care îl va afecta pe J.R.R. Tolkien pînă la sfîrșitul vieții. Primul Război Mondial îi amînă o vreme planurile legate de viața academică pe care și-ar fi dorit-o la Oxford: înrolat în regimentul de
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
of the Rings nu întrunește condițiile tipografice dorite de acesta. Munca de compoziție a romanului, realizată, după propriile spuse, într-o perioadă amplă de timp (1936-1949), nu se vede astfel răsplătită printr-o editare exactă și unitară. Mai mult, după moartea autorului (1973), corecturile grafice și tipografice efectuate de cel de-al treilea fiu al său, Christopher, inclusiv la nivelul hărților, îmbogățesc conținutul romanului prin inserția unor noi detalii obținute din arhiva tatălui, dar, în același timp, complică munca editorilor, a
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
Într-un interviu acordat OBSERVATORULUI CULTURAL (nr. 112), dl Emil Hurezeanu vorbește despre existența unui jurnal intim al lui Ion Negoițescu ("al cărui unic cititor sînt"): "Jurnalul este închis încă 20 de ani. Anul viitor se împlinesc 10 ani de la moartea lui Negoițescu. Interdicția a fost stabilită pentru 30 de ani. Jurnalul este în custodie sigură care va funcționa indiferent de soarta custozilor". Împărtășim opinia dlui Hurezeanu: "Păcat că acesta va fi citit peste atîta timp, putea fi citit și mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
tradusă în românește; unul dintre acestea ar fi imaginea impresionant de constantă de-a lungul timpului pe care românii au avut-o și o au încă despre prima femeie ajunsă în fruntea ierarhiei comuniste românești: Ana Pauker. Stalinistă pînă la moarte, dură, neatrăgătoare fizic, cu stagii îndelungate la Moscova, autoarea tuturor sau aproape tuturor relelor abătute pe capul nostru la începutul regimului, pînă cînd Gheorghiu-Dej (nici el cu mult mai bun, de altfel) a reușit s-o treacă pe linia moartă
Ana Pauker, nici sfîntă, nici diavol by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15262_a_16587]
-
a sprijinit), despre Lucrețiu Pătrășcanu (la a cărui condamnare s-a împotrivit, deși nu se simpatizau) și despre emigrația evreiască din anii '50 (pe care o aproba; fratele ei era sionist). Nu era cu siguranță o sfîntă, a plîns la moartea lui Stalin, deși doar moartea lui a salvat-o de la un proces cu rezultate imaginabile, și a crezut pînă în ultimul moment în comunism și în triumful ideii; nu și-a denunțat însă niciodată soțul și a refuzat să-l
Ana Pauker, nici sfîntă, nici diavol by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15262_a_16587]
-
la a cărui condamnare s-a împotrivit, deși nu se simpatizau) și despre emigrația evreiască din anii '50 (pe care o aproba; fratele ei era sionist). Nu era cu siguranță o sfîntă, a plîns la moartea lui Stalin, deși doar moartea lui a salvat-o de la un proces cu rezultate imaginabile, și a crezut pînă în ultimul moment în comunism și în triumful ideii; nu și-a denunțat însă niciodată soțul și a refuzat să-l critice în public cînd i
Ana Pauker, nici sfîntă, nici diavol by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15262_a_16587]
-
dintre politicienii români, mi-am adus aminte de surprinderea ziariștilor timișoreni când, prin 1994, George Soros a efectuat una dintre vizitele lui în Banat. în acea perioadă, campaniile de presă ale diverselor organe ale Securității atinseseră apogeul. De la amenințările cu moartea la sabotarea pe față a activității Fundației Soros în România, vechii specialiști în eliminarea "dușmanului extern" ardeau de nerăbdare să se pună pe treabă. Ei bine, faimosul miliardar a coborât din avion singur-singurel, a locuit într-o cameră obișnuită de
Spre balamuc, între body-guarzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15259_a_16584]
-
tot la Humanitas, e o primă garanție că te afli în fața unei cărți interesante și bine scrise. Autor a numeroase lucrări de istorie a mentalităților religioase, Georges Minois nu și-a ales niciodată subiecte comode, iar istoria concepțiilor occidentale despre moartea voluntară pe care cititorul român o are astăzi în față e poate cea mai bună dovadă. Aflată undeva la jumătatea distanței între o analiză de tip academic și una care mizează pe seducția unui public mai larg, Istoria sinuciderii reconstituie
Răspuns la întrebarea lui Hamlet by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15263_a_16588]
-
de cabinet, al unui fenomen elitar, ceea ce am relevat noi înșine nu o dată. Dar "școala" lui Nae Ionescu nu și-a închis porțile, arată Dan Ciachir, o dată cu al doilea război mondial, care a dus la risipirea, reducerea la tăcere ori moartea prematură a reprezentanților săi. Eliade, Cioran, Eugen Ionescu, Vintilă Horia se transmută în străinătate, luînd, într-un fel, existența de la capăt. Mihail Polihroniade este executat, Haig Acterian cade răpus pe front, Mircea Vulcănescu moare în temnițele comuniste, Petru Manoliu se
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
bărbați ostateci,/ părul era ancora unei corăbii bîntuite/ de diavoli sosiți din străfunduri smintite" (A douăzeci și una scrisoare venețiană). Dar și, prin transsexualism, cavalerul propriilor sale dorinți inextingibile: Femeie de rubin, codoșii susurau despre albeața cărnii tale,/ neguțătorii chicoteau la lună,/ moartea se strecura în mine cu dantele venețiene și mă înveșmînta./ Eram cavaler ponosit, iar tu gondola mea necredincioasă și amăgitoare" (A cincea scrisoare venețiană). Firește, dezicerea de sine și transferul eului în alte ipostaze trădează un impuls demoniac. Sfidarea Creației
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
sunt ucigașii, ci victimele lor, pentru că dacă ele nu ar fi existat, ei nu ar fi avut pe cine să ucidă și nu ar fi devenit ucigași, acesta este sofismul hidos al nerușinării cu care ne susținem ticăloșia și dincolo de moarte. Hoția noastră nu este întrecută decât de prostia noastră: suntem atât de hoți încât ne mințim și pe noi înșine și atât de proști încât credem ceea ce noi înșine mințim. S-a cerut un proces al comunismului, dar noi facem
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
într-o tăcere indiscutabilă / ne visăm unul pe celălalt ne chemăm / folosim invocații și intonații // Eu îi spun tatăl meu obiectiv / fiu subconștient el mă numește”). În Iubitafizica, de pildă, Zenobia este una dintre fascinantele și misterioasele iubite imaginare. După moartea bătrânului lup suprarealist, tânărul lui prieten a editat un volum colectiv bilingv, Pentru/For Gellu Naum cu poeme de despărțire scrise de cei apropiați și, împreună cu Gheorghe Rasovszky, Dan Stanciu și Sasha Vlad, a scos o carte-hibrid extrem de interesantă, un
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
aproape refuză despărțirea și care încearcă, în același timp, să recupereze energiile mediumnice ale poeziei pentru un ultim dialog revelator, plin de sens pentru o posibilă „sintaxă a întunericului”, despre „scandalul firesc al întâlnirii dintre aici și acolo”, pentru înțelegerea morții înseși, această aparent absentă „soră exactă” a fiecăruia care face ca „cel care a murit să nu fie altul”... O căutare asiduă a magiei poeziei în proximitatea unei treceri, care să-l ajute pe practicant să înțeleagă acel dincolo, impresionează
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
fizice obsedante. El o percepe și o descrie pe Shimamoto cu voluptatea și precizia expertului. Gesturile ei sunt stranii, melodramatice, adesea crude. Shimamoto e cea mai enigmatică femeie posibilă, de vraja ei simte că nu l-ar putea elibera decât moartea. Această iubire imposibilă transfigurează realitatea și revelează deșertăciunea unei existențe aparent perfecte. Mai mult decât o poveste de iubire, acest roman traduce nevoia umană de esențial, pierdut odată cu vârstele și întâmplările unei vieți: „Eram mai tânăr, mai flămând, mai singur
Imposibile iubiri by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13413_a_14738]
-
suferinței fiului său (născut cu probleme de sănătate insurmontabile - încă din primii ani ai copilăriei a suferit de sindromul Asperger, o formă de autism, la care s-a adăugat, pe la vîrsta de 13 ani și epilepsia). Totul a culminat cu moartea acestuia, înainte de împlinirea vîrstei de 26 de ani, în ziua de 1 martie 2003, ca urmare a unei crize de epilepsie. Viața și moartea acestui copil nefericit, cu speranțele, temerile, angoasele, depresiile și, în final, durerea, celor care i-au
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
la care s-a adăugat, pe la vîrsta de 13 ani și epilepsia). Totul a culminat cu moartea acestuia, înainte de împlinirea vîrstei de 26 de ani, în ziua de 1 martie 2003, ca urmare a unei crize de epilepsie. Viața și moartea acestui copil nefericit, cu speranțele, temerile, angoasele, depresiile și, în final, durerea, celor care i-au stat tot timpul aproape (în primul rînd, părinții săi) i-a prilejuit profesorului Matei Călinescu scrierea unei cărți cu adevărat cutremurătoare: Portretul lui M.
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
în primul rînd, părinții săi) i-a prilejuit profesorului Matei Călinescu scrierea unei cărți cu adevărat cutremurătoare: Portretul lui M. În general, acest tip de cărți, inspirate din drame personale, nu constituie o lectură dintre cele mai comode. Ca și moartea, handicapul este pentru mulți o problemă care îi privește exclusiv pe ceilalți. Așa cum nu toată lumea dă buzna să vadă victimele unui accident auto, se vor găsi mulți care sub un pretext sau altul vor prefera să ocolească o astfel de
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]