3,297 matches
-
e de necitit azi. Au trecut decenii bune de când postmodernismul ne-a obligat să ne schimbăm codurile de lectură. Poezia lui Bogza nu numai că se poate citi, dar este mai proaspătă și mai actuală decât a multor maeștri ai modernismului interbelic, a căror sensibilitate ține, totuși, mai degrabă de secolul al XIX-lea, decât de secolul nostru. Dincolo de inconsecvențele sale, volumul Poemul invectivă și alte poeme reprezintă un pas important în reconsiderarea autorului și, mai ales, o invitație la relectura
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
Dar la un nivel mai înalt. Au urmat cinci ani de studii aprofundate. Pe de altă parte, strânsoarea ideologică era dură. Era anul 1954! Rezoluția de partid, cea a P.C.U.S., din anul 1948 privind condamnarea pentru deviaționism ideologic, pentru formalism, modernism, a compozitorilor Șostakovici, Prokofiev, Haciaturian, spiritul acesteia nu dispăruse. Am trăit ulterior și zorii perioadei de deschidere. În mai multe rânduri am fost martorul unor prezentări susținute la pian de Șostakovici însuși; ... celebra Simfonie a X-a, Simfonia a XI
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
al operei, pentru o perioadă de un an. Am ajuns la profesorul meu... A început să cânte la pian; ...trei, patru pagini. S-a oprit și a spus: „Cred că nu putem continua cu tema asta. Vom fi acuzați de modernism. Muzica este superbă. Este, totuși, foarte nouă!”. Nu rețin în care context anume, eu, ca ardelean, în septembrie 1958 mă aflam la București. Am auzit că se putea intra la Operă, la repetiția generală cu Oedipe. Aveam în suflet această
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
azi, în lume, se refuză, chiar se disprețuiește efortul de formare culturală? Ne îndreptăm spre o viață fără orizont cultural, spre un hedonism frust? Credeți că viitorul omenirii poate să fie fără trecut? Poate fi aceasta o repercusiune a absolutizării modernismului? Gândirismul nu a fost chiar așa de rău, precum l-a dezavuat comunismul. În interbelic a menținut un echilibru literar, Blaga, Pillat, Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic și alții nu pot fi trecuți chiar așa ușor cu vederea. Credeți că trebuie
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
titlu inițial de Chopiniana și apoi prezentată peste doi ani, la Théâtre de Châtelet, de Baletele Ruse ale lui Diaghilev, Les Sylphides, a avut parte atunci de interpretarea unor soliști ca Tamara Karsavina, Anna Pavlova și Vaslav Nijinski. Dincolo de toate modernismele ivite între timp, plutea încă în aerul acelor vremi un intens suflu romantic, susținut de muzica lui Frédéric Chopin, de decorurile cu morminte și biserici în ruină ale lui Alexandre Benois, dar și de coregrafia delicat aeriană a lui Fokin
Din nou împreună cu Oleg Danovski by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5472_a_6797]
-
publicarea în volum, în 1922, urmărit decenii în șir de scandaluri și contestații acerbe, romanul a fost perceput drept un obiect estetic-ideologic funcționând în sine, fără legături cu textul propriuzis. Titlul era invocat, indiferent de împrejurări, drept o culme a modernismului, a unui fel „revoluționar” de a gândi și de a te raporta la creație. Prin urmare, sinuoasa zi a lui Leopold Bloom întrun Dublin confuz și contradictoriu trecea în planul al doilea. Ambalajul devenea - așa cum se întâmplă adeseori în arta
Lecturi-fantomă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3289_a_4614]
-
Bennett fac deja parte din universul cotidian. În cazul lor, există scuza cunoașterii în amănunt a acțiunii, chiar dacă ecranizările au sacrificat elementele de analiză psihologică — adică tocmai acele amănunte care o transformă pe scriitoarea pre-victoriană aproape într-o reprezentantă a modernismului moderat. Cum cartea nu e prea groasă, (non)cititorul surprins în off-side ar putea corecta, la o adică, în două zile de week-end, lacuna, răscumpărându-și minciuna. E improbabil, în schimb, să citești romanul lui Joyce fie și în ritm
Lecturi-fantomă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3289_a_4614]
-
unde să-l ducă și-l ține din șut în șut, până i se termină suflul și recade într-o convenție di grande. Nu altceva, la scara secvențelor literare, face avangarda. Fuchsiada nu e aventura unui personaj ci, într-un modernism comprimat, cum a fost interbelicul, aventura unei literaturi. Scriu asta când, de la moartea lui Urmuz se împlinește, fără zece ani, secolul. Așa gratuite cum sunt, făcute din pur amuzament, deși nu fără râvnă și fără metodă, „prostiile” lui sunt îmbibate
Hopa-Mitică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3699_a_5024]
-
din sărite. „Cubomaniile” se nasc din refuzul peisajului realist, care nu se impregnează, romantic, de sentimente care să-l transforme, ci e tocat și amestecat ca o salată de fructe. Același plictis, de-o speță care desfide și romantismul, și modernismul, e resimțit față de aproape orice înfăptuire omenească mai veche sau mai recentă. Kamikaze sub acoperire, poetul care se confesează, într-o poză de sinucigaș căruia nu i-a venit încă timpul, în Inventatorul iubirii, secretă un soi de substanță în
Ceva cum nu s-a mai văzut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3559_a_4884]
-
După știința mea, nu există un alt moment în istoria literaturii în care „marii clasici” să fie, în masă, atât de intens prizați de cititorul de rând. Adică un interval în care esteticul și succesul să fi coincis aproape total. Modernismul a apărut și ca o reacție la acest univers parcă prea bine organizat. Fragmentarea, multiplicarea punctelor de vedere, renunțarea la prestigiul autorului omniscient au anulat - probabil pentru totdeauna - câteva din însemnele distinctive ale literaturii mimetic-realiste. Deși lumea vrea în continuare
Moda continuărilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3708_a_5033]
-
Simona Vasilache Abstracțiunile modernismului, la noi, ca și aiurea, s-au hrănit mai curând din teorie decât din biografie. Cu foarte cunoscutul vers „poetul, ca și soldatul, nu are viață personală“, neomodernismul lui Nichita Stănescu a dizolvat biograficul din nou în literatură, însă într-
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
Mai ales feriți-vă să-i spuneți un lucru adevărat/ Dar și mai și, feriți-vă să-i spuneți un lucru simțit”. Adică, nici trăire, nici adevăr, doar poezie care spumează sentimentele, iradiind o tinerețe năvalnică și nepăsătoare. Acolo unde modernismul primului val are închideri ermetice, neomodernismul are frumuseți care te lasă, ca să zic așa, fără aparat critic. Dacă jocurile logice ale lui Barbu, ori Arghezi, ori Blaga stimulează exegeza, mai mult sau mai puțin la obiect, paradoxalele prospețimi ale versurilor
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
urmă mai consistent reprezentată. În fine, dar deloc în ultimul rînd, Alexandru Mușina, în Antologia poeziei generației ’80 (1993), oferă încadrarea care mi se pare cea mai justă: în poezia „metafizicului” (fie și cu ghilimele). E dificil, însă, de translat modernismul lui Mureșan în postmodernismul generației sincrone cu debutul său. Observînd paradoxul, Mușina îl teoretizează. Ar fi vorba de o „imposibilitate” (din nou, ghilimelele autorului) pe care o face posibilă „talentul poeților”. Transcendența este „trăită ca eveniment «real» al eului”, eul
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
formulă categorială ar putea include și poezia lui Mircea Cărtărescu, pe dimensiunea ei vizionară desfășurată de la elementele cele mai „umile” ale cotidianului de către un eu central și expansiv. Iată așadar o dublă mișcare paradoxală, simptomatică pentru sincronizarea și chiar sincretismul modernism postmodernism în poezia românească. În timp ce Mircea Cărtărescu, considerat cel mai reprezentativ exponent al postmodernismului „optzecist”, ilustrează la un nivel de vîrf vizionarismul poetic, Ion Mureșan, un modernist pur, este acceptat și inclus - tot la vîrf - în tabloul „optzecismului”. Unde ar
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
a evidenția modernitatea în tradiționalismul ei, a unei opere despre care se credea (se crede) că s-a spus de-acum totul. La sfârșitul secolului al XIX-lea și în primele decenii ale celui de-al XX-lea, „începuse ofensiva modernismului (a simbolismului)” - atrage atenția criticul - pentru ca după Primul Război Mondial acesta să fi câștigat definitiv bătălia, Coșbuc rămânând „simbolul rezistenței vechii poezii. În el se extrapolează mai toate conservatorismele și ideologiile cu subiect etnic și ruralist”. Dar, antrenat în programul
O nouă ediție George Coșbuc by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3572_a_4897]
-
fi intraductibile) ni-l descoperă până și nouă, cititorilor români, într-o lumină proaspătă, chiar suprinzătoare, pe autorul Cuvintelor potrivite. Întâmplarea face că pe lista de apariții a editurii pariziene, la numărul 226, Arghezi urmează imediat după unul din părinții modernismului latino-american, Rubén Darío. Comparația e tentantă. Arghezi ar fi meritat notorietatea nicaraguanului, dar nu o are. Cu tot decalajul, de peste o generație, dintre cei doi, Arghezi a fost, la noi, tot un părinte al modernismului, cel care a sintetizat postromantismul
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
imediat după unul din părinții modernismului latino-american, Rubén Darío. Comparația e tentantă. Arghezi ar fi meritat notorietatea nicaraguanului, dar nu o are. Cu tot decalajul, de peste o generație, dintre cei doi, Arghezi a fost, la noi, tot un părinte al modernismului, cel care a sintetizat postromantismul și postsimbolismul, uneori cu delicii parnasiene, într-o viziune absolut originală, și care a influențat mai multe generații, deși a rămas inimitabil. Paul Celan se apucase la un moment dat să-l traducă în germană
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
chip absolut, intr-o pozitie bibliografica, ceea ce e și cazul celor trimise poeților Lucian Blaga și Petre Păscu. * [București], 23 noiembrie 1954 Stimate domnule Blaga, În decursul ultimului an, ca un mic exercițiu critic, mi-am propus să fac pentru modernismul românesc ceea ce a întreprins Marcel Raymond 2 pentru acel francez, în cunoscutul sau studiu De Baudelaire au surréalisme. Astfel, a luat cu încetul ființă o carte întreaga, prezentând formele de aventură ale lirismului nostru contemporan, de la Macedonski la Urmuz 3
Noi completări la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5576_a_6901]
-
parodiat sclipitor în volumul său de debut, trecut printrun doctorat în drept și printr-o redutabilă activitate publicistică politică și culturală, prins în vâltoarea anilor ’40 și în cea a stalinizării, interesat de formula romanului autenticist, cochetând cu ideile unui modernism retro (după recenta formulă a lui Paul Cernat), prins între Proust și Gide, dar evoluând încet înspre respingerea ultimului și rămânându-i fidel toată viața primului, membru „de frunte” al lotului Noica - Pillat în perioada marilor arestări de la sfârșitul anilor
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
învrednicit s-o scriu eu - mi-am dat seama foarte repede că, în condițiile comunismului, era imposibil să am acces la bibliografia necesară - iată că în urmă cu câteva luni cineva a făcut-o: Kevin Jackson, Constellation of Genius. 1922: Modernism Year One (Hutchinson, 2012, 544 p.). O lucrare foarte utilă, perfect informată, chiar dacă analizele sunt - inevitabil - superficiale ori irelevante. Ei, dacă aș fi apucat eu să-mi termin capodopera... Lăsând gluma (amară) la o parte, am resimțit ca pe un
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
și vom vedea. Borges este, de fapt, un alexandrin, de unde și farmecul erudiției lui fără rost, din care scoate mari efecte, ca și din speculațiile fără obiect. A beneficiat și el, ca Nabokov mai târziu, de recunoștința cititorilor - excedați de modernism - că se putea citi. A-l prefera lui Joyce, să zicem, ar fi ca și cum i-ai prefera lui Pierrot lunaire sau Nopții transfigurate, de Schönberg, Boleroullui Ravel. Totuși, e remarcabil că epoca modernă a creat un public atât de evoluat
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3647_a_4972]
-
cel mai proteic și mai original, de o uimitoare diversitate stilistică, și asta în condițiile în care cenzura ideologică rămâne încă activă” în prima jumătate a perioadei antologate. Un excurs de istorie literară identifică etape. După perioada de consolidare a modernismului românesc și încheierea unui ciclu odată cu marii poeți interbelici Blaga, Arghezi, Bacovia, Barbu, schimbarea criteriului poetic se petrece mai întâi prin reactivarea avangardismului și afirmarea celui de al doilea val suprarealist, reprezentat de Gellu Naum, Virgil Teodorescu și Gherasim Luca
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
animalic” instinct matern — o insectă uriașă care încercase să intre pe geam în La Bergère. Mai mult chiar, grupul de rude și prieteni fascinați de Cassis au botezat zona Bloomsburysur- Mer, ecou turistic al cartierului londonez unde se stabilise comandamentul modernismului literar britanic. Pentru noi, ființe postmoderne, important acum e să absorbim, prin toți porii, aerul unui loc binecuvântat cu soare, verdeață și vii. Ne apropiem de terasa amplă din fața casei și observăm, într-un fotoliu, un domn în vârstă, cu
J. J. în vizită la V. W. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3159_a_4484]
-
pune înaintea cititorului de azi întreaga operă a unui scriitor contemporan de calitate. Mai ales atunci când inițiativa respectivă își propune să ne restituie nu un singur scriitor, ci o grupare literară, al cărei rol în transformarea discursului literar românesc, între modernism și postmodernism, rămâne încă a fi studiat. Este vorba de colecția „Echinox”, care apare la Editura Eikon, sub egida Universității „Babeș- Bolyai” din Cluj-Napoca. Ediția la care m-am oprit în cronica de față este intitulată Cărțile viețuirii și îi
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]
-
o triadă impresionantă, căci după seriile de autor dedicate lui Fernando Pessoa și lui T.S. Eliot, seria Ezra Pound dovedește un proiect ambițios de editor, bun cunoscător al culturii secolului XX și al canonului occidental, punând în lumină pe creatorii modernismului, inovatori și în lirica proprie și în eseistică ori în abordări teoretice. Ce pregătește Editura Polirom? Mai întâi, se remarcă interesul pentru autorii intrați în universalitate, incluși în seria Esențial a „Bibliotecii Polirom”, iar deschiderea în 2014 o face F.
Tolba cu povești din alte lumi by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2907_a_4232]