1,363 matches
-
fi în două locuri în același timp? Da! Eu sunt aici cu trupul meu, cu puterea mea de muncă. Fața mea e impenetrabilă, nu poți citi supărare sau tristețe (ar fi neplăcut pentru ei să aibă permanent alături un om mohorât). Reușesc să zâmbesc câteodată. Am o mască perfectă. Vorbesc italiană, văd filme și jurnalul de știri în italiană, mă amuz la emisiunile lor de varietăți, comentăm împreună falsitatea politicienilor, citesc cărți în italiană, răsfoiesc revistele și ziarele lor, le dau
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
a întrebat, uitându-se cu tâlc la asistenta ce se învârtea în jurul lui, dacă știu să cânt. La început, n-am înțeles ce vrea să spună, apoi am priceput încotro bătea și, firește, nu i-am răspuns. O dimineață rea, mohorâtă, amestecându-se cu starea mea de boală, cu necazurile din acea perioadă și cu neșansa de a fi întâlnit un om nedelicat, un medic înăcrit de propria lui mediocritate, răzbunându-se și el pe cine putea. * Femeiușca aceea sprințară, veselă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vrea să însemne lipsa de sfințenie în administrarea sacramentelor! Un preot tânăr, dar sfânt, va invita inimile cele mai împietrite ca să le arate cu toată sinceritatea misterele unei conștiințe sărmane; un preot superficial va asista la niște spovezi reci, mutilate, mohorâte. Noi, preoții, ori suntem sfinți și vom putea mântui lumea întreagă; ori suntem răi și putem să o distrugem pentru multe veacuri. Cine a dăruit creștinismul pământului? Eroismul Papilor, al episcopilor, al preoților sfinți. Cine a sfâșiat hainele Bisericii? Arius
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
fi fost niște martori incomozi. A trebuit să mă supun. Grijă Îmi taie părul, îmi dă să mănânc, mă spală într-un hârdău de lemn și are grijă de mine. Fără ea, aș fi decăzut cu siguranță într-o singurătate mohorâtă. Ea a reușit să pătrundă în această izolare interioară a mea și a știut să mă călăuzească cu prudență către mine însumi. Când am plecat de la Roma, nu bănuiam câtuși de puțin că viitorul meu avea să fie îndulcit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cât îi trebuie ca să alieze la brutalitate ipocrizia sau șiretenia . Societățile pe care le alcătuiesc acești oameni sînt și ele tot forme de egoism colective, întunecate turme omenești crispate cu dezasperare asupra unui pumn cu bani” 2 - “Fețe patibulare, ochi mohorâți, maxilare încremenite, fețe urâte,guri vulgare, trăsături rudimentare,vorbire agramată și bolovănoasă, (...) lașitate, ticăloșie, vanitate și egoism meschin, invidie joasă, delațiune lipsită de remușcări, îngâmfare, bârfă”. Iată ce urmărește Spiridon cu “revoluția” dsale diseminată prin manuale școlare de istorie, enciclopedii
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
și severă stareță de mânăstire cu aspre canoane, că acest bărbățoi cu obrajii căzuți din dezgust și ură pentru toți oamenii din jurul ei și care n-a știut să râdă niciodată, că această femeie fără feminitate și În rochii totdeauna mohorâte - cine putea bănui imensa prefăcătorie ce zăcea În adâncurile infernale ale acestei lăbărțate, care, după masa vegetariană a doctorului, plecat repede la treabă, scotea de la pivniță mieii fripți, plăcintele și vinațurile ca să chefuiască la aceeași masă cu amanții ei, vizi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vorbească cu nimeni. Aștepta ca și cum ai aștepta o sentință judecătorească amânată și nu știi dacă trebuie să te bucuri sau nu. Își duse mâna la frunte vrând parcă să își alunge durerea crudă care era proaspătă în sufletul ei. Înaintă mohorâtă cu pasul mare spre cabinetul medicului chirurg. Era nerăbdătoare, înspăimântată cu ochii tulburi și plânși să afle adevărul despre sănătatea lui Valentin. După ce bătu la ușă, intră în cabinetul doctorului. Coridorul era plun de oameni așteptând ca și ea același
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
coridorului, nu Înainte de a bate cu respect În ușă, și-l Împinse Înăuntru pe Simeon. În chilie era Întuneric și ochii cioplitorului În piatră nu putură deosebi la Început decât o fereastră Îngustă, prin care pătrundea cu oarecare greutate lumina mohorâtă a unei zile Înnourate. Dar, ajutat de pâlpâirea unei lumânări de ceară dintr-un sfeșnic masiv de argint, Simeon putu desluși curând un pat pe care zăcea o făptură omenească, Înfășurată În mai multe cuverturi. La capătul patului stătea În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spre casă. O umbră ascunsă după alt stâlp al podului se desprinse de lemnul cu care parcă se contopise și-l urmări cu fereală. Când Îl văzu intrând pe poarta casei, umbra se Întoarse din drum și dispăru În Întunericul mohorât al iernii. Urs o chemă pe doică, porunci să Încingă focul și să aducă lapte cald. — Doică, spuse el, jură-mi că nu spui nimănui nimic. Jură pe mântuirea sufletului tău! Eliberă pruncul din toate valtrapurile În care era Înfășurat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
chipul... Așa spunea Hildebrand. Nu Îndrăzni să se așeze pe pat, așa că Își petrecu noaptea pe marginea jilțului, tremurând În răcoarea ce venea dinspre munte și rugându-se Sfintei Fecioare și Sfântului Trudpert. Spre ziuă ațipi. Când se trezi, lumina mohorâtă a zilei pătrundea prin fereastra murdară acoperind Întreaga Încăpere ca un văl cenușiu. Era frig. Constată cu spaimă că i se aduseseră apă proaspătă, fructe noi. O bucată de pâine mirosind Îmbietor o ademenea de pe o farfurie de argint. Prin
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de-abia putu să se apropie de cana de apă și să soarbă o Înghițitură. În acea clipă se auziră pași pe scară. Pași grei care se apropiau. Ușa se deschise și În pragul ei apăru ministerialul Eglord. În lumina mohorâtă a dimineții, ochii lui albaștri și reci păreau Încă și mai Înfiorători. Purta o tunică de catifea vișinie, scurtă până la genunchi. Sub ea se zărea o că mașă fină din pânză de Flandra, cu guler plisat. N-avea spadă la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bocnă. Acest februarie nu părea amenințător, cu temperaturi de iarnă blândă, cu ceva zăpadă, mai multă la munte. Însoțind câteva ore nepoții la schi și patinaj, m-a prins frigul. Vatra Dornei pare orașul apăsat și el de vremurile noastre mohorâte. Au mai apărut pe ici, colo niște hoteluri, pârtii de schi, magazine, stațiunea turistică se dezvoltă totuși încet și nesigur. Ochiul meu vrea însă să descopere ceea ce-i ascuns, să vadă imagini, metafore, chiar sentimente și apoi să le transmită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
tratamentul a dat roade. Ne plimbam amîndoi tăcuți, fumînd dezabuzați și cu gulerele ridicate (cînd vre mea ne permitea), și din cînd în cînd unul spunea cîte o cugetare adîncă. Așa a fost, de exemplu, o dată cînd, pe o vreme mohorîtă, Preotu’ mi-a zis : „Pe o vreme ca asta, la volanul unei mașini țepene și ascul tînd un hard supărat, nu mi-ar mai păsa că mor“. I-am replicat cu superioritate, spunîndu-i că nu e nevoie de astfel de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
rând. Joi după masă a venit Irène, o oră. Era elegantă, cu un tailleur nou gris, cu trei frunze roșcate de toamnă la butonieră; suspină după plecare și crede în intervenția lui Dard . Azi a fost întâia zi de toamnă mohorâtă și rece. Cum eram răcită, mi-am pus peste ciorapii de mătase șosetele de lână gălbui cu verde și mi-am adus aminte de vacanța ta la Diham. Am luat un bec mare (240 lei) pentru biurou și acum îți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mare, cu zgomotul care a ajuns s-o obsedeze pe d-na C., vecina mea de palier, care tresare speriată, întrebându-se „oare se mută?“ - zgomotul de mobile trase încoace și încolo, ca să pot mătura cum trebuie. Astăzi, o duminică mohorâtă, fără tine, dedicată cu totul gospodăriei; am gătit pentru trei zile, fiindcă mâine aș avea timp doar cât să mă întorc și să plec iarăși, până seara la 8½. Încă o dată, nu mă plâng; constat. Dar, înainte de a te plictisi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ținut de cuvânt, căci datorită lui o să am cei 5 544 de lei; nu l-am mai văzut de atunci, fiindcă lecțiile, mai ales din cauza distanțelor, îmi ocupă tot timpul. II 20 octombrie [1950], vineri Ziua cea mare. O zi mohorâtă, fără perspective. Sandu L. la înălțime, dar, pe toți sfinții!, [contează doar] „dreptul celui mai tare“. Emoționată ca o biată amărâtă, în picioare mai mult de o jumătate de oră, sprijinindu-mă în baston, gata să izbucnesc. Mica încoace, Mica
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o să ne mai vedem niciodată”, care mi-a strîns inimaî *A trecut pe la noi „Bunicul”, să-i spunem unde-i „Plafarul”. Eram singur. Cînd să iasă pe ușă, l-am întrebat ce anume caută acolo. „Măghiran”, mi-a răspuns el mohorît. Apoi, stimulat de întrebare, i-a dat drumul supărării. Cu cîtva timp în urmă a cumpărat de la unul din piață „buruieni pentru tumoră”. (Mi-a relatat și cum le-a tîrguit: Aciala a cerut 120 de lei pe o porție
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
De a doua zi mi-am început misiunea de "atașat cultural". Am debutat "în forță", cu o vizita împreună cu ambasadorul la MAE, pentru a fi prezentat autorităților. Sediul ministerului era în centru, pe lângă Zid, într-o clădire nouă, mare, greoaie, mohorâtă. Ne-a primit un adjunct al ministrului care coordona printre altele și problemele cultural-științifice, ce s-a interesat de studii, limbi străine și, ciudat, ce "hobby" am, rămânând cam descumpănit că mă pasionează lectura, teatrul, pictura și mersul pe jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ce păreau sabii Ninja. Atunci am gustat pentru prima oară carne uruguayană, alături de cea din Argentina, cea mai suculentă, fragedă și gustoasă carne din lume. Pe perioada deplasării, am fost cazat la Ambasadă, într-o cămăruță modestă dintr-o clădire mohorâtă, "cu chirie". "Locația" avea să-mi creeze surprize neplăcute, cu ocazia unei ploi torențiale apa pătrunzându-mi neinvitată în cameră, ce-i drept nu deasupra patului (problema a fost prompt rezolvată de un coleg din ambasada prin instalarea unui lighean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
1974 din care ne-am hrănit, poate, simțul umorul până acum, am extras și câteva „Observații” semnate de același Petru Necula pe marginea revistei școlare „Debuturi și tradiții” editată de prestigiosul liceu bârlădean „Gheorghe Roșca Codreanu”. Iată ce a scris mohorâtul cenzor vasluian: „Pentru conținutul ei deprimant, degajînd un sentiment al inutilului, al morții, poezia <<Liniștea morții>> a fost semnalată organului local de partid care a dispus eliminarea ei, Împreună cu comentariul care o Însoțea și din care cităm, fără alte comentarii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
au simțit prea bine. Dar asta a impulsionat evoluția și am apărut și noi, oamenii. A cui existență o pregătim noi oare acum? “Radiosfera”, 3 octombrie 1994, ora 12,34 6. Vara algelor Nici că se putea o vreme mai mohorâtă decât aceea din ultimele zile pentru a ne aduce aminte de vară, chiar așa fierbinte cum a fost. Cât despre titlul intervenției de astăzi, mă voi strădui să demonstrez contrariul și, totodată, să Îndeplinesc o promisiune mai veche. Prima jumătate
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe românii care apar în aceste cărți, ei încearcă să se facă față destinului lor imuabil, uneori într-o disperată căutare a identității, alteori târându-și existența ca niște marionete ori încercând să se elibereze de un prezent instabil și mohorât, nu foarte diferit după căderea comunismului, fie în lumea liberă, fie într-un trecut mitic, fie într-o iubire imposibilă dincolo de Cortina de Fier, fie în poezie sau moarte. Dacă stereotipurile nu pot fi evitate, ceea ce face aceste relatări de
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
mai plutea în aer. Proprietara actuală, descendentă a ei, fusese una dintre ultimele persoane care-l înflăcăraseră pe regele Umberto 124, iar cancelaria Legației oferea privirii o decorațiune modernă cu o grămadă de amorași bucălați ce evocau distracții mai puțin mohorîte decît acelea de a clasa documente în diferite dosare. Pe scena politică evoluau aproape aceiași actori ca pe vremea cînd eram secretar. Dar omul de la "Dronero", Giolitti, devenise conducătorul, jucînd rolul principal. Calitățile sale de manevrier parlamentar erau indiscutabile, știa
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ni s-a jefuit castelul din Moldova 129, în 1944 făcute în grădina de trandafiri de la Konopici în decursul vizitei lui Wilhelm al II-lea. Îl vedem aici pe împărat gesticulînd energic în fața gazdei sale, a cărui figură este mai mohorîtă și mai întunecată ca oricînd. Mi-e greu să admit că arhiducele, atît de pătruns de ideea de a fi încoronat la Zagreb și de a favoriza pe slavi, să fi fost sedus de proiectele de harababură generală europeană, dorite
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
stăpână ce împarte veselie și culoare TOAMNA - expresii frumoase a sosit în caleașcă aurită, toamna, cea mai darnică fiică a bătrânului an; toamna veselă deschide porțile școlilor; toamna harnică și de bunuri darnică; pomii și-au dezbrăcat straiul verde; toamna mohorâtă își trimite vestitorii; așterne pământul cu trenă lungă de culoarea vântului; aduce toamna în frunzare rotunde, înroșite mere; toamna, cu mantia ei ruginie ; toamna rumenă cu flori roșcate în păr; se plimbă toamna prin grădini cu năframa-i galbenă; vesela
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]