978 matches
-
făcuse noapte. Stelele mari și albe tremurau pe cer și argintul lunei trecea sfâșiind valurile transparente de nouri ce se-ncrețeau în drumu-i. Noaptea era caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori; dealurile străluceau sub o pânză de neguri, apa molcomă a lacului ce-nconjura dumbrava era poleită și, tremurând, își arunca din când în când undele sclipitoare spre țărmii adormiți. In mijlocul acestei feerii lăsate asupra unui rai trecea Cezara ca o-nchipuire de zăpadă, cu părul ei lung de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce iute bătea înainte de 60 de ani... Lume, lume! Și într-o zi va bate din ce în ce mai încet, apoi va înceta, căci s-a sfârșit undelemnul candelei. Știu că n-am să simt c-am să mor. Va fi o trecere molcomă și firească, de care nu mă tem. Voi adormi... de nu m-aș trezi numai iar... îți sărut fruntea, Euthanasius. IV Pe când Ieronim ieșea cu Onufrei dintr-o veche zidire, îi văzu Francesco și intră în vorbă cu cel dendîi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu știi poate e că el e nepotul și moștenitorul lui Podesta din acest oraș, că duelele sunt oprite și că poți ajunge la [-n] spânzurătoare. {EminescuOpVII 175} - Ei și? - Ei și? De unde - ai învățat acest limbagiu, Ieronim, adaose bătrânul molcom, copilul meu mi-ar părea rău de capul tău atât de frumos. Afară de-aceea mai ai o considerație... Iat-o. El îi dete o hârtie mâzgălită în linii strâmbe. Acesta o deschise. Cezara, cătră Ieronim Fugi te rog. Nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
făcuse noaptea. Stelele mari și albe tremurau pe cer și argintul lunei trecea sfâșiind valurile transparente de nouri ce se-ncrețeau în drumu-i. Noaptea era caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori; dealurile străluceau sub o pânză de neguri, apa molcomă, a lacului ce-nconjura dumbrava era poleită și, tremurând, își arunca din când în când undele sclipitoare spre țărmii adormiți. Și-n mijlocul acestei feerii a nopții lăsate asupra unui rai înconjurat de mare, trecea Cezara ca o-nchipuire de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fel și numai ei sunt. Apoi vorbele lor deveniră din ce în ce mai încete, mărunte, țăndărite... ei povesteau de păreai a auzi glasuri de babe noaptea pe prispă... povești în care se desfășura înaintea sufletului auditorilor toată istoria cavalerismului Spaniei... și tot mai molcom, mai molcom auzea bătrânul glasurile lor șoptitoare, până ce nu mai auzi nimic... El adormise. A doua zi se sculă, lumânarea mai era un muc numai în sfeșnicul cel de argint ce ardea abia... El găsi pe masă o legătură de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
numai ei sunt. Apoi vorbele lor deveniră din ce în ce mai încete, mărunte, țăndărite... ei povesteau de păreai a auzi glasuri de babe noaptea pe prispă... povești în care se desfășura înaintea sufletului auditorilor toată istoria cavalerismului Spaniei... și tot mai molcom, mai molcom auzea bătrânul glasurile lor șoptitoare, până ce nu mai auzi nimic... El adormise. A doua zi se sculă, lumânarea mai era un muc numai în sfeșnicul cel de argint ce ardea abia... El găsi pe masă o legătură de chei și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Asemenea. - Nu răspunzi[? ] Doctorul clăti din cap că nu. - Bine. Angelo i se uită drept în față și stătură muți ca doi nebuni vo câteva minute. Dar, în sfârșit, Angelo voi să se scoale. - Stai, stai! strigă bătrânul. Șezi ici molcom... am să-ți spun o vorbă mare... Dă-mi o țigară... - N-am. - Bine. Crezi în spirite? - De când te văd, nu. - Bine. Nu crezi, mă duc... să știi că mă duc, zise el semnificativ. - Ba nu, serios, zise Angelo, și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ș-a îndurărei.., {EminescuOpVII 269} El se uita mult în fața ei, apoi se-ntoarse și se uită în jăratic... astfel încît nu-l puteai vedea de spata naltă a jilțului... Ușa se deschise și el auzi un glas dulce și molcom, auzi foșnind lin o haină de gaz, auzi atingând picioare mici și ușoare covorul moale... - Bună sară, Cezara, zise ea c-o copilărească veselie... El se uită îndărătul scaunului... Cezara păstrase încă espresia de nespusă gingășie, complezență și bunătate care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mîngîiere să plîng p’acest mormînt.” Există la CÎrlova, ca la toți preromanticii, o anumită bucurie În durere. Întristarea este la el mereu dulce, mila Îndelungată provoacă o stare de beatitudine a simțurilor, ca un drog. Iată, de ce În acest molcom itinerariu al jalei, poetul cunoaște o surescitare vecină cu extazul. Există În versuri o veritabilă euforie a dulcelui. Amorul este un „izvor dulce de Întristare”, rîurile curg „dulce” răcoritor, soarele revarsă o „lumină dulce tot cu senin”, păstor iubește o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o petrecere Într-o singurătate populată cu rîuri murmurătoare, filomele și păstori orfici. Gustul romanticilor pentru marile panorame Îl aflăm și la CÎrlova, mai puțin priveliștile alpine sălbatice. Decorul este la el dominat de coline blînde și udat de rîuri molcome. Muntele Închide (ocrotește) acest peisaj În care toate elementele participă la o simfonie a dulcelui și a plăcerii: dumbrava revarsă „cu dulceață” din sînu-i un vînt răcoros, zefirul ascultă „cu plăcere” cîntecul filomelei, luna se urcă pe orizont „plină de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care trăise. Cine a citit frumoasele povestiri despre copilăria lui Maffìa, la Roseto Capo Spulico, își dă seama că, vorbind de copilul Campanella, vorbește de un Campanella-Maffìa, adică de propria copilărie; de acea lume arhaică în care totul se petrecea molcom și care s-a păstrat intactă secole în șir, până în anii șaizeci. Acea lume de atunci s-a schimbat în zece ani mai mult decât în cele zece veacuri precedente. Furatul de fructe din copaci, jocurile, ritualurile, tradițiile, credințele, relațiile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Napoli și nicicând nu se aventurase de una singură pe vreo cărare de țară. Închipuindu-și-l pe acel călugăr, chiar dacă robust și spătos, în bătaia stihiilor de tot felul, le făcea să scoată strigăte discrete de înfiorare și suspine molcome și vlăguite. Eu nu m-aș duce de una singură și pe jos nici până în port, se trezi vorbind nevasta unui baron, soțul meu m-a poftit de nenumărate ori să văd moșiile, eu însă am refuzat mereu. Prefer să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
public, și a instituit cu ei o relație în care esențial era contactul diferențiat cu spiritul fiecărui elev. Se refăcea astfel un pattern paideic de tip mai mult oriental și patriarhal, ca într-o lume a Upanișadelor, dominată de atmosfera molcomă a acelui "stai lângă mine și ascultă". Paideia devenea astfel o relație ludică, un joc superior între un antrenor și cel antrenat, o inițiere în ezoterismul culturii, având drept punct final creația culturală ca formă stranie a sacralității moderne. Căci
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ZIAR UNGURESC La București a început a apărea o dată pe săptămână și un ziar unguresc, "Bukuresti Hirado" (Vestitoriul Bucureștean). Nu știm ce va fi conținând, căci nu ni s-au trimis, presupunem însă că tonul său va fi mult mai molcom decât acela al ziarelor ungurești din Ungaria și Transilvania, cari, dacă ar putea, i-ar soarbe pe români într-o lingură de apă. Cel puțin până acuma nu ne aducem aminte ca ziar unguresc să fi rostit un cuvânt de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în frunte s-au pus în mișcare spre piața Beilicului, trecând în procesie prin stradele de căpetenie ale orașului. Ajunsă în piață, în mijlocul căreia se înălța în cunună de laur bustul de marmură al martirului, clericii începură cu citirea acelor molcome și tânguioase versete bisericești, scrise în dulcea limbă a trecutului, pline de sfințenie și pace sufletească, prin care se cere de la stăpânul lumii repaosul de veci, vecinica amintire și orânduirea sufletului martir în corturile drepților. După săvârșirea serviciului divin, primarul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
coaselor de către cosașii înșiruiți de-a latul câmpului de fâneață pe o distanță de sute de metri ca un străvechi ritual ? Ori să reactualizăm glumele ce se rosteau de către badea Ionică Scânteie cu veșnicul său „măi tataie” pe buze; vorba molcomă și plină de subtilități a mucalitului nostru vecin moș Enache Stratulat; ticul verbal „s-a isprăvit” al moșului Vasile Meleșcanu, căruia am a-i mulțumi din acest colț de pagină cu un „Dumnezeu să-1 ierte !” pentru că îmi găsea de multe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Mo e nord, no oase, urcu șii Munte Jos) veste a lui Ștefa 4-8 etaje s de unde s adică pe ră spre Br entrul civ ministrativ e metri de TORIC al cuprind rladul, Va re Crasna ldovenesc ul cartier ș molcom nilor (de sc dealul b n cel Mar trăjuiesc o e merge la str. Traian odoc, Red ic cu stat dominân espart arte Palatul admini presei loc e Vasluiu sluiețul, R dinspre H . Moara Gr dinspre Ia Sus), din lând
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
cu minte și foarte mobil intelectual, Nicolae Pascu ar fi putut avea o carieră politică remarcabilă, dar fostul director de la Hitrom (fosta Izolatoare) a preferat manageriatul unei societăți comerciale proprii care se dovedește de succes. Ioan țibulcă e un tip molcom și chibzuit. Trecut prin sita concurenței politice s-a dovedit inspirat ca și atunci când era șef la Vasconstruct sau Lucrări Drumuri și Poduri. Bun comunicator și familist care se ocupă și de apicultură, rămâne o prezență interesantă într-o morișcă
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
univ. dr. născută în 1934) a participat la întâlniri și bacalaureate în județ, a îndrumat competent numeroși studenți,; Cassian Maria Spiridon (n. 1950, la Negrești) e o prezență activă și stimulativă și ca șef al Uniunii Scriitorilor; Lucian Vasiliu cel molcom, tare plăcut la vorbă și la vedere (n. 1954, Puiești) e un sufletist de excepție; Laurențiu Șoitu (n. 1945, Șuletea) e un adevărat model de patriotism local recunoscut pentru valoarea sa în mediile academice străine; Titus Raveica (n. 1935, Scheia
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
pieptu-i puzderie de mari tâlhari naționali, cărora le dă grijuliu să sugă euroi direct de la țâța bugetului, ba încă le mai dă și la felul doi piure de afaceri grase cu statul, îi cocoloșește cu drag și le prinde, cântând molcom un cântecel, moțul cu fundă roșie, ca să nu-i deoache cumva, Doamne ferește, vecina de peste gard, doamna Justiția. Pe de altă parte, s-a observat că și vecina cea presupus vigilentă, doamna Justiția, n-are ea inima ceea atât de împietrită
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
stilul metaforic, în pasiunea formulei fericite, dar una și mai mare în poza obiectivității, în comedia autorității, în solemnitatea de mucava a verdictului, a "judecății de valoare". De aceea, el alege să folosească o versiune "reîncărcată" de limbaj critic modernist, molcom, retractil, autoironic Patraș se plânge în mod repetat de "moldovenitatea" lui, care-l împiedică să fie mai energic și mai răspicat. În realitate, retractilitatea este semnul atitudinii critice care nu disprețuiește ceea ce întâlnește în cale. Căci atunci când e cazul, "gheara
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mai mult pentru sine. - Te-am așteptat șapte ani, șapte ani grei pentru mine Mihule, șapte ani de speranță că vom fi iar o familie iar acum, ca și atunci, sunt tot singură. Și femeia se porni pe un plâns molcom, tresărind când și când, ștergându-și lacrimile cu dosul mâinii, așa cum fac numai copiii. Mihu, pufni, se ridică din pat, își strânse centura pe care o lăsa doar arar de pe el, își îndreptă cutele hainei, făcu lampa mai mare și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nevastă-mea: „Dumitre nu este bine să te culci sub nuc, te trage și ai să mă faci să umblu cu tine prin spitale. N-am ascultat-o niciodată. Avea nucul acela o umbră deasă și un foșnet de frunze molcom, adormitor, că simțeam ca-n rai, chiar ca-n rai, mă Mihule mă. Dormeam și visam. Visam mereu același vis, că sap o fântână. - O fântână, tresări fără nici un motiv aparent Mihu. - Da o fântână, care în mod ciudat nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cu fetița chircită la piept, explozia bombei care parcă făcu doar un „puf” inofensiv, fără vreo importanță, ridicând în joacă bulgări de pământ spre înălțimi, Numai un lucru nu a înțeles atunci, imediat: de ce când totul a părut atât de molcom și inofensiv, zgomotul acela a făcut ca Nenea să tresară într-un mod nefiresc, capul, doar capul cu ochii mari ieșiți parcă din orbite, o luă înainte rostogolindu-se printre ciulinii câmpului. Nenea mai făcu vreo câțiva pași apoi se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
picioarele sale, se aplecă, îl ridică și dintr-o veche obișnuință se întoarse repede în loc pentru a căuta din ochi căruța, să-l arunce peste celelalte gunoaie, n-o găsi și atunci rupse afișul bucăți- bucăți, aruncându-le în adierea molcomă ce le ducea spre mijlocul străzii unde rămâneau ca niște enigmatice insulițe albe. Porni mai departe și se miră singur ce tare răsună acum pașii lui. Clopotele Cerul parcă se lipise de pământ. Prin ploaia deasă care cădea ca un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]