993 matches
-
în deșert, dar s-a dovedit că într-o oarecare măsură a folosit și izvoare scrise, al căror conținut l-a făcut uneori să treacă drept rezultat al propriei investigații. El nu intenționează să ne ofere o istorie organică a monahismului, ci o serie de portrete de indivizi și de grupuri, menite să ne transmită tensiunea lor spirituală și să constituie exemple de asceză și de viață spirituală; acestea se înșiră unele după altele și nu sînt legate între ele decît
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-și facă griji legate de viața materială și se dăruia în întregime lui Dumnezeu, în care avea deplină încredere. Aceasta a fost condiția specifică sfinților din Vechiul Testament, apoi a lui Ioan Botezătorul și a celor doisprezece apostoli, adevărații inițiatori ai monahismului (21). Al doilea tip de sărăcie, cel mediu, este cel care presupune ca rugăciunea să fie însoțită de munca manuală; sub pretextul că se dăruiesc cu totul lui Dumnezeu, oamenii sînt ispitiți să trîndăvească, lăsînd sufletul să se deschidă către
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o primă orientare și pentru bibliografie, cf. J. Gribomont, Marc le Moine, DSp X, 1980, col. 274-283; O. Hesse, Marcus Eremita, TRE XXII, 1992, pp. 101-104. 4) Hagiografia a) Gherontie Melania cea Tînără, una dintre figurile cele mai însemnate ale monahismului feminin, s-a născut în 383 într-o familie de nobili din Roma. Contra voinței sale, s-a căsătorit la îndemnul părinților cu Pinianus și a hotărît ulterior, împreună cu acesta, să ducă o viață castă. Cei doi au început apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să se apuce de treabă fără întîrziere și să scrie una după alta viețile celor doi sfinți părinți. Acestea sînt așadar primele după hagiografii compuse și sînt și cele mai ample; erau dedicate unora dintre cele mai importante figuri ale monahismului palestinian. Eftimie, născut în Armenia în 377, trăise începînd de la vîrsta de douăzeci și nouă de ani în Palestina, unde întemeiase numeroase mănăstiri, printre care și Marea Lavră, la sud-est de Ierusalim, lăcaș care există și astăzi și poartă numele
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
miruire, adunarea cîntă „un imn universal” numit de unii homologia, de alții simbol al cultului (tês thrêskeias to symbolon), iar de alții „transmitere ierarhică a harului” (hierarchikê eucharistia); e vorba probabil de Crez, introdus în liturghie abia din 476. Firește, monahismul și riturile sale, în special mărturisirea, așa cum sînt descrise în corpus, sînt greu de imaginat în secolul I. Autorul cunoaște cristologia celor două naturi definită de Calcedon în 451 (astfel, de exemplu, folosește frecvent vocabula asynchytos, „neamestecat”, tipică pentru controversele
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dincolo de această poziție, nu lipsesc însă din opera sa atitudinile specifice unui istoric „laic” care deplînge conflictele provocate de ideologiile religioase și lasă să se întrevadă o anume toleranță. în schimb, este interesat de amănuntele legate de liturghie; sau de monahism, care este, cu siguranță, un fenomen central în secolul al IV-lea; ori, un lucru extrem de interesant pe care l-am amintit deja, e interesat de răspîndirea creștinismului în lumea barbară și persană. Ca atare, examinează împrejurările de ordin politic
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a nu fi date afară din mănăstire. PAROH îN COȘNA După ce am primit sentința de divorț, cu bunăvoința mitropolitului Sebastian, am trecut preot la parohia Coșna din raionul Vatre Dornei. Mi s-a pus problema călugăriei. N-am putut accepta monahismul. Mi se părea o trădare deghizată a misiunii preoțești pe care o înțelegeam ca o luptă pentru menținerea credinței și încurajarea poporului. Pentru mine, atunci, cea mai importantă îndatorire era să rămân preot în mijlocul poporului, să împart cu enoriașii necazurile
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
prin care treceau, ca popor învins, și să-i încurajez. RECĂSĂTORIREA Ca preot singur la Coșna, viața mea s-a complicat datorită unor femei care uitau că sunt preot și mă doreu ca bărbat. Din nou mi-am pus problema monahismului, dar ca bărbat care am dorit viața de familie, ca bărbat care am cunoscut viața intimă, am apreciata că n-aș mai putea duce cu curăție jugul monahismului. În acest fel mi-am zis: „decât un călugăr fățarnic, păcătos, dar
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
preot și mă doreu ca bărbat. Din nou mi-am pus problema monahismului, dar ca bărbat care am dorit viața de familie, ca bărbat care am cunoscut viața intimă, am apreciata că n-aș mai putea duce cu curăție jugul monahismului. În acest fel mi-am zis: „decât un călugăr fățarnic, păcătos, dar lăudat de credincioși, mai bine să fiu un preot vinovat și învinuit pentru recăsătorire, dar mai puțin vinovat în cugetul meu, predispus la orice sacrificiu pentru a sluji
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
athonit de la Protaton a recomandat patriarhului de Constantinopol de atunci, Calinic, Închiderea mănăstirii. Însă, Dumnezeu și martirul Său au aranjat altfel această problemă. Patriarhul, inspirat de Dumnezeu și de sfântul Său, a căutat să restaureze mănăstirea și să stabilească un monahism cenobitic. Patriarhul Calinic a cerut ajutorul bătrâ‑ nului Sava de la Schitul Xenofont. Acesta a petrecut patru ani În Constantinopol strângând bani pentru Mănăstirea Sfântul Pantelimon. Multe minuni au avut loc În capitală, mai ales atunci când cinstitul cap al sfântului a
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ritualul tranziției către noua situație și ritualul de acceptare și integrare sunt ritualuri de pasaj care pot avea toate sau numai două din aceste caracteristici. Ritualul de inițiere într-o societate secretă sau o vocație religioasă ce putea include preoția, monahismul, vracii, alchimiștii ș.a. se pot asocia tot în ritualul de trecere, pasaj, de tranziție. Ritualul anului nou reprezintă și el trecerea de la vechi la nou, incluzând întreaga societate sau comunitate. Separația este caracteristica dominantă a ritualului la fel ca și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
autonomă în principiu în misiunea sa spirituală, este redusă în anumite privințe la rolul de servitoare a puterii seculare. Perspectiva eshatologică proprie creștinismului primar pare să se șteargă din acest model ideal; ea se refugiază în cultul liturgic și în monahism. Puterea politică utilizează religia și puterea religioasă nu are decât un raport îndepărtat cu independența creștină față de puterea politică - se vorbește atunci de "cezaro-papism". Deși unii ierarhii nu se distanțează decât prea puțin de puterea politică, acest lucru nu impietează
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
-se inclusiv la nivelul calității omileticii lor căldicele - există și aici, în plan formal, o serie de stereotipii la care preoții ar trebui să renunțe: de exemplu, în loc de formula canonică, pe linia tradiției patristice, a fraților creștini, marcă esențială a monahismului ortodox, unii clerici optează pentru o adresare improprie, frizând de-a dreptul cacofonia: credincioși creștini, ca și cum ar exista și credincioși necreștini. Apelativul frați creștini este în duhul comunitar și comunional al Bisericii lui Hristos, unde laicatul și clerul formează unitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
a sufletului, despre o practică permanentă a pneumei percepută ca "entitate nepieritoare" care se regăsește în comuniune cu divinitatea. Lucrarea Scrisori către fiii mei duhovnicești (Constanța, Sfânta Mănăstire Dervent, 2001) a Părintelui Arhimandrit Arsenie Papacioc, o figură de excepție a monahismului românesc, constituie un îndreptar creștin fundamental în ceea ce privește relația dialogică dintre călugăr și fiul duhovnicesc. Se spune că cea mai scurtă scrisoare de tipul "eo, - i" ar aparține unor filosofi. Epistolele "Părintelui de la Marea Neagră", cum este denumit Părintele Arsenie Papacioc, transgresează
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
la Saint-Gall, în Elveția, care va deveni o mănăstire celebră. Misionarii englezi străbat și Europa: Sfîntul Bonifaciu (680-755) restaurează biserica francă, evanghelizează Germania și întemeiază acolo mai multe mănăstiri, așa cum este cea din Fulda. Nu se poate descrie aici expansiunea monahismului în Europa și nici măcar să se menționeze toate mănăstirile care au avut un atelier de copiști renumit. Ordinul benedictin trebuia să amplifice această mișcare culturală. Sfîntul Benoît din Nursia fondează în 529 mănăstirea din Monte Cassino, în Italia Centrală. Canonul
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
o parusia. Proaspătul botezat este imersat în substanța fericirii, este transbordat într-o stare de beatitudine care topește orice materialitate a spațiului. Cristalizaseră în el acele valori care acum îl împingeau spre creștinism, așa cum mai târziu îl vor împinge spre monahism. Nici monah nu se dă făcut repede. Caută îndelung o mănăstire care să i se potrivească. Abia Noica îi descoperă pentru el Rohia față de care simte imediat o afinitate irezistibilă. Devine un monah care are drept ascultare administrarea bibliotecii. Intră
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Mai mult, Palamas vorbește despre o "trăire a Bisericii", care este rezultatul deja numitei "îndumnezeiri". Apropierea de oíkonomía credinței creștine este evidentă, ca temă necesară mai curând discursului eccleziei, în timp ce isihasmul ascetic este legat de discursul monahismului athonit; ambele propun însă asumarea "renașterii" omului în trupul lui Iisus. Pentru această împlinire, este recomandată rugăciunea, ca modalitate purificatoare de cunoaștere. În termenii lui Platon, gândirea intelectuală (noēsis) se eliberează − prin influența Sfântului Duh, adaugă isihasmul −, și de patimile
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
isihasmul. Conflictele dramatice iscate în jurul relațiilor dintre instituții și dintre viziunile lor asupra modului de a gestiona imaginea sacrului au dus la schisme și la radicalizări doctrinare ale centrelor ecclesiastice Constantinopol și Roma, dar și între basilëía și monahismul oriental. În cele din urmă, imaginarul colectiv a oglindit efectele acestor procese de transformare și, la rândul lui, s-a modificat în timp în raport cu sistemul puterii și cu societatea creștină. Occidentul regăsește Roma odată cu renașterea italiană. De aceea, am vrut
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Sute de ani au trecut fără ca societățile arabe să genereze mișcări masive în favoarea libertății, a democrației, a modernității. Singurele mișcări importante sunt de inspirație islamistă, iar islamul este antidemocratic prin definiție pentru că e bazat pe ascultare, mai aproape deci de monahismul ortodox decît de modernitatea protestantă. Arabii nu au ceea ce noi numim cultură politică și nici nu au nevoie de așa ceva. Pentru ei, Coranul e suficient. Acesta le cere să lupte împotriva necredincioșilor și nu să le preia modelul de societate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
retorică, ce funcționau de multă vreme, a contribuit la menținerea ei în viață. Oricum, situația e mai înfloritoare în prima jumătate a secolului al cincilea pentru că mai târziu și Galia intră într-o perioadă de decadență economică și culturală. Înflorirea monahismului a fost vitală pentru apărarea culturii și mănăstirile (de exemplu, cele din Marsilia, Lérins, Saint-Honorat) au fost centre culturale de primă importanță. Bibliografie: P. Courcelle, Les lettres grecques en Occident. De Macrobe a Cassiodore, de Boccard, Paris, 1948; E. Griffe
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
așa cum am spus mai sus. Cassian pune bazele unei „rânduieli” monastice ideale despre care el crede că poate îndeplini foarte bine și o funcție juridică nu doar spirituală. De aceea, scriitorul nu trebuie privit doar ca o figură din istoria monahismului, unde oricum a ocupat o poziție importantă, ci și ca reprezentant al unui nou tip de monahism din perioada de trecere de la Antichitate la Evul Mediu creștin. El pornește de la constatarea că viața creștină, așa cum era practicată în vremea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poate îndeplini foarte bine și o funcție juridică nu doar spirituală. De aceea, scriitorul nu trebuie privit doar ca o figură din istoria monahismului, unde oricum a ocupat o poziție importantă, ci și ca reprezentant al unui nou tip de monahism din perioada de trecere de la Antichitate la Evul Mediu creștin. El pornește de la constatarea că viața creștină, așa cum era practicată în vremea sa, se degradase și, într-o primă fază, el remediază acest lucru prin practicarea vieții anahoretice și a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a deveni monah echivalează cu acceptarea unei norme de viață a cărei depozitar este un maestru” (Leonardi). Viața desăvârșită este viața creștină, adică o viață supusă unei discipline: astfel, Cassian transferă în lumea occidentală concepția lui Pahomie privitoare la un monahism organizat; mai mult, reluând o tradiție orientală, consideră că monahismul are origini apostolice și că tocmai prin acest lucru este justificat. Asta pentru că modelul, așa cum am spus, este, potrivit lui Cassian, cel cenobitic (cenobionul reproduce comunitatea primitivă a apostolilor despre care
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a cărei depozitar este un maestru” (Leonardi). Viața desăvârșită este viața creștină, adică o viață supusă unei discipline: astfel, Cassian transferă în lumea occidentală concepția lui Pahomie privitoare la un monahism organizat; mai mult, reluând o tradiție orientală, consideră că monahismul are origini apostolice și că tocmai prin acest lucru este justificat. Asta pentru că modelul, așa cum am spus, este, potrivit lui Cassian, cel cenobitic (cenobionul reproduce comunitatea primitivă a apostolilor despre care se vorbește în Fapt. 2, 1-4 și 4, 32); modelul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cassian a avut câștig de cauză în raport cu cea a lui Augustin și chiar cu cea a lui Ambrozie. Călugărul nu se ocupă de lume, iar cine trăiește în lume este, sub anumite aspecte, pe același plan cu cei din afara creștinismului. Monahismul, mai precis regula monastică, este norma desăvârșirii: această normă poate propune unica posibilitate de a-l urma pe Cristos ce-i mai rămâne încă unui creștin din epoca postapostolică sau, oricum, creștinului ce trăiește într-o lume non-creștină. b) Origenism
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]