3,149 matches
-
douăzeci și cinci de săptămâni ne-au creat o legătură personală cu acel complex masiv, respingător și Înfricoșător pe care Îl vedeam de pe autostradă, acel Vezuviu ordonat de benzi rulante, conducte, scări, pasarele, foc și fum denumit, ca o ciumă sau un monarh, doar cu o culoare: „Rouge“. În prima lui zi de muncă, Lefty intră În bucătărie, defilând În noua lui salopetă. Își deschise larg brațele Îmbrăcate În flanelă și pocni din degete, dansând În bocancii de lucru, iar Desdemona râse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
magistraturi, își zice contrariată. Având creanțe patrimoniale pe pământ, zeii statului se pot confrunta cu probleme juridice. Cineva trebuie să controleze și să centralizeze tot ce are legătură cu ei. Acesta este rolul Marelui Pon tif. A preluat de la fostul monarh sarcina de a reprezenta divinitățile și de a judeca problemele din sfera religioasă. Pentru că și religia se bazează pe reguli și dispoziții. Altminteri ar fi haos. Ce sunt preoții altceva decât funcționarii sacerdoțiului? Este deci nevoie de o autoritate care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în palmă. O altă meserie este cântatul. Țiganii sunt, probabil, cel mai bine cunoscuți datorită muzicii lor. Despre meseria cea mai îndrăgită de acest popor, hoția, furtișagul, ciordeala, putem afla încă de la istoricul arab Hamza din Ispahan care vorbește despre monarhul persan Bahram Gur ce și-a încheiat domnia în jurul anului 438 e.n. De aici aflam primele marturii despre țigani cunoscuți ca zotti sau luri. Astfel regele Persiei îi va cere suveranului Indiei 12.000 de lăutari care ar fi urmat
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
au pătruns în Portugalia doctrinele anticatolice și tot el a promovat pretutindeni lojile masonice. Credința lui în absolutismul regal era atât de aprigă încît a visat până și ruperea legăturilor cu Vaticanul, numai pentru a face din Regele său un monarh pe de-a-ntregul liber. Cu sau fără voința sa, Pombal a inaugurat unul din cele mai crâncene războaie ideologice pe care le cunoaște istoria modernă. Când dictatura pombaliană a luat sfârșit, cu moartea Regelui Don Jose I (1777), iar Regina
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Guvernului provizoriu, care administrează în numele Regelui și elaborează, în același timp, o Constituție după modelul francez și spaniol. Puțin timp înainte de îmbarcarea sa, cedând stăruințelor Principelui moștenitor, Joîo VI jurase credință acestei Constituții, în curs de alcătuire la Lisabona. Suveranitatea monarhului încetează din acest moment, trecând de drept asupra reprezentanților națiunii. Don Pedro a jucat și aici rolul de căpetenie, fraternizând cu manifestanții, care-l aclamau ca pe un tribun al lor în piața Rossio din Rio de Janeiro, convingând pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și jacobinismul dezlănțuiesc, aproape, un război civil în jurul grupului de călugărițe, Surorile de Caritate, pe care Guvernul e silit, în cele din urmă, să le expulzeze; în sfârșit, în 1861, întorcîndu-se dintr-o călătorie prin țară, întovărășit de frații săi, Monarhul vede pe unul din ei, Don Fernando murind de febră tifoidă. El însuși moare câteva zile mai târziu, iar după o lună cade victimă aceleiași boli al doilea frate, Don Joîo. Regina, Dona Ștefania de Hohenzollern Sigmaringen, cu care se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu avem de gând să omorâm pe Rege. Spunei lui Amaral că poate lăsa pe Rege să se ducă la Catedrală; nu i se va întîmpla nimic...". Regele, așa cum notează un memorialist contemporan "nu mai era fiul încoronat al unui monarh. Era fiul palid al unui asasinat, nu era un moștenitor. Era un orfan". Un orfan pe care nu-1 ajută nimeni. Coaliția guvernamentală nu durează mult. Oamenii politici monarhiști încă nu izbutiseră să se înțeleagă între ei. Nimeni nu mai credea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de la Paris", prin care ultimul rege care domnise în Portugalia, Don Manuel II, recunoaște ca moștenitor al Tronului pe Don Duarte, descendent din ramura miguelistă a dinastiei Bragança. În 1932 Don Manuel II moare în Anglia; corpul neînsuflețit al ultimului monarh portughez e adus în patrie și înmormîntat cu cinstea cuvenită. Însuși Salazar urmează cortegiul funerar. Dar, într-o cuvântare ținută mai târziu, la 23 Noiembrie 1933, și în care analizează toate forțele politice și atitudinea lor față de dictatură, dă să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
veniseră să-i ureze viață îndelungată, sănătate și victorii. Poporul nostru e nemilos cu suveranii care nu sunt aidoma. În ziua aceea de toamnă, frunzele îngălbenite erau mai strâns prinse de copacul ce le purta decât erau notabilitățile Granadei de monarhul lor. Orașul era divizat, de ani de zile, între partida păcii și partida războiului, nici una dintre el nebizuindu-se pe sultan. Cei care voiau pacea cu Castilia spuneau: suntem slabi, iar creștinii, rumii, sunt puternici; frații noștri din Egipt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cuteza să i se adreseze direct sultanului, mai cu seamă pentru a-i vesti o nenorocire. L-am condus pe dată în fața lui Boabdil, care l-a invitat să-i dea raportul cu voce scăzută. Aplecat spre urechea ciulită a monarhului, el îi repetă bâiguind informațiile pe care le căpătase. Dar, pe măsură ce ofițerul vorbea, chipul sultanului se lărgea într-un zâmbet amplu, indecent, hidos. N-am uitat nici până astăzi buzele acelea cărnoase care se deschideau, obrajii păroși care se desfăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fiul spre putere, pentru a-și detrona propriul soț, Abu-l-Hassan, vinovat că o părăsise în favoarea frumoasei roabe creștine Soraya. Fatima fusese cea care-l ajutase pe Boabdil să fugă din turnul Comarilor și organizase în amănunt răzvrătirea sa împotriva bătrânului monarh. Ea fusese cea care o înlăturase astfel pe concubină și-i îndepărtase pe veci de la putere pe copiii încă mici ai acesteia. Soarta este însă mai schimbătoare decât pielea unui cameleon, după cum spunea un poet din Denia. Și, în vreme ce Fatima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în doze mici o parte din comoară, iată că se dusese într-una din zile, bogat împodobit, în audiență publică la sultanul din Fès. — Câți dinari de aur scoți din Beni Zerual în fiecare an? l-a întrebat el pe monarh. — Trei mii, a răspuns suveranul. — Eu îți voi da șase mii, cu plata înainte, dacă mi-l dai în arendă. Și iată-l pe Zeruali al nostru capăta ce râvnea, dimpreună cu un detașament de soldați care să-l ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
castilienilor. Simțind că lucrurile iau o întorsătură proastă, Zeruali a renunțat la funcție, a părăsit ținutul Rif și a venit să se așeze la Fès cu banii pe care îi storsese până atunci. Dat fiind că nu-și înstrăinase încrederea monarhului, a pus să i se clădească un palat și a început să se ocupe de tot soiul de afaceri. Lacom, nemilos, dar extrem de dibaci și veșnic în căutare de ideii ingenioase. Tatăl meu îl cunoscuse prin mijlocirea unui bogat emigrant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
același lucru l-a dorit maică-mea atunci când m-am născut, a încheiat Zeruali, râzând din toată inima. Întrevederea i-a părut încurajatoare tatei, deși interlocutorul i-a cerut la sfârșit un răgaz de gândire; voia să-l pună pe monarh la curent cu proiectul, să obțină încuviințarea lui, să mai ceară părerea câtorva țesători, precum și câtorva negustori ce se ocupau cu comerțul în afara țării. Totuși, spre a-și dovedi marele interes pentru afacerea asta, i-a dat avans lui Mohamed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la urechile părintelui său. N-a mai avut vreme s-o facă, pentru că sultanul a murit, stranie coincidență, chiar a doua zi după vizita unchiului meu la palat. Dacă aș spune că ai mei l-au plâns îndelung pe bătrânul monarh ar fi o minciună, nu doar pentru că el fusese prieten cu Zeruali, ci și pentru că legăturile proaspăt stabilite între fiul lui și Khâli ne lăsau să tragem mare nădejde. ANUL CARAVANEI 910 de la hegira (14 iunie 1504 3 iunie 1505
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îi făgăduise că, la întoarcerea lui de la Tombuctu, fata va fi deja la ea acasă. Unchiul îi mulțumise călduros și-mi dăduse vestea. Hotărâsem atunci să mă duc pentru întâia oară în „cartier“ pentru a-i transmite lui Mariam făgăduiala monarhului, precum și vestea călătoriei mele. N-o mai văzusem de un an, din exces de afecțiune, dar și din lașitate. Ea n-a rostit nici un cuvânt de reproș. Mi-a zâmbit de parcă abia ne despărțiserăm, mi-a cerut vești despre studiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a căpăta favoruri și bogății, cât mai curând pentru a-i ajuta pe ai mei. Oare nu intervenind în favoarea surorii tale am ajuns să fac cunoștință cu principele? Tot la ea trebuie să te gândești când îl vei linguși pe monarh. Când vei fi în prezența lui, oferă-i darurile care i se cuvin, apoi înfățișează-i în cuvinte alese roadele observațiilor culese de tine despre Tombuctu; spune-i mai ales că în ținutul negrilor regatele sunt numeroase, că se bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lovise familia. Totuși, nu am fost primit în particular. Suveranul îi avea în preajmă pe căpitanul slugilor înarmate, pe șeful cancelariei domnești, păstrător al sigiliului regal, pe maestrul de ceremonii, cât și pe alți curteni, cu toții mai somptuos înveșmântați decât monarhul însuși și pălăvrăgind nestingheriți între ei în vreme ce eu înșiram, emoționat, fraze cu trudă pregătite dinainte. La răstimpuri, sultanul ciulea urechea la câte un murmur, arătând totodată cu mâna că nu trebuia să mă întrerup. Dat find imensul interes pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pregătite dinainte. La răstimpuri, sultanul ciulea urechea la câte un murmur, arătând totodată cu mâna că nu trebuia să mă întrerup. Dat find imensul interes pe care-l trezeau spusele mele, le-am scurtat cât am putut, apoi am amuțit. Monarhul și-a dat seama de acest lucru după alte câteva șușoteli și spuse că era uimit de elocința mea, ceea ce era un mod de a reminti cât eram de tânăr. Mi-a cerut să transmit condoleanțe alor mei, a debitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ceremonii: — Dacă mi-ați mai acorda un minut, aș vrea să vă înfățișez o rugăminte. Și am început să vorbesc despre sora mea, cât de iute puteam, rostind de două-trei ori cuvântul „nedreptate“ și reamintind de făgăduiala făcută lui Khâli. Monarhul se uita în altă parte; eram convins că nu mă asculta; însă un cuvânt rostit de el m-a contrazis: — Leproasa? Șeful cancelariei îi șușoti o vorbă la ureche, apoi mi se adresă mie, dându-mi o palmă ușoară peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
șușoti o vorbă la ureche, apoi mi se adresă mie, dându-mi o palmă ușoară peste umăr: Mă ocup eu de asta. N-ai să fii dezamăgit. N-o mai dreranja pe Maiestatea Sa cu asemenea lucruri! Am sărutat mâna monarhului și am ieșit. Harun mă aștepta după gardul de fier al palatului. — Știi că tocmai ai făptuit o crimă împotriva Legii lui Dumnezeu? De la prima aruncătură de ochi, pricepuse că fusesem batjocorit și încerca să mă mângâie în felul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de liberă trecere? O grațiere? Le va pregăti secretarul meu. — Bunătatea domniei voastre nu cunoaște limite! Să vă dea Dumnezeu viață lungă! Eram dator să rostesc formulele consacrate, dar n-aveam de gând să abandonez. M-am aplecat la urechea monarhului. Prietenul meu, șeriful Ahmed, a fost foarte afectat de soarta nedreaptă care a lovit-o pe sora mea, victima odioasei răzbunări puse la cale de Zeruali. — Mi s-a vorbit despre rolul jucat de acel om. Eram destul de surprins să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de după Hristos. Cadavrele celor trei sute de martiri căzuți în fața Tangerului sunt aduse în tabără. Pentru a evita acest spectacol care-mi rănește inima, mă duc spre cortul suveranului, pe care-l găsesc sfătuindu-se cu păstrătorul sigiliului regal. Văzându-mă, monarhul îmi face semn să mă apropii. „Ascultă, îmi spune el, ce gândește șeful cancelariei noastre despre această zi!“ Acesta începe să explice pentru mine: „Spuneam stăpânului nostru că ceea ce s-a petrecut nu e un lucru chiar atât de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chemat de urgență la palat. Sultanul tocmai se întorcea din noua sa campanie de vară împotriva portughezilor și, cu toate că nu înregistrase vreun eșec, nu-mi prea explicam expresia mohorâtă de pe chipurile care m-au întâmpinat de îndată ce trecusem de poarta principală. Monarhul nu mi-a arătat nici o ostilitate, însă primirea sa a fost lipsită de căldură, iar vocea îi era gravă: — Ai solicitat acum doi ani iertarea pentru cumnatul tău, Harun hamalul. Ți-am acordat-o. Dar, în loc să se potolească, în loc să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
misiuni, m-ai slujit cu credință. A tăcut. Cântărea totul în minte și m-am ferit să-l întrerup, deoarece îl simțeam că înclină spre clemență. Șeful cancelariei se aplecă spre el, cu intenția vădită de a-l influența, dar monarhul îi impuse tăcere, sec, după care decretă: — Nu vei suferi soarta ucigașului, Hassan, ci pe aceea a victimei. Ca și Zeruali, ești condamnat la surghiun. Vreme de doi ani încheiați, nu te vei mai înfățișa la acest palat, nu vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]