809 matches
-
decolorat de secetă. Va ploua? Pendulele Monseniorului și monologurile doctorului Luca sunt, la fel ca amintirile, tot un soi de zid. Încerc să uit de boală. De aceea bat câmpii, într-o zi mi-am zis: ce-ar fi dacă Monseniorul ar reuși să-și disciplineze pendulele? În clipa următoare, am dat înapoi. Am simțit că mi-ar lipsi un "medicament". 49. De la doctorul Luca a aflat tânărul custode că grădina, clădirea și biblioteca au aparținut, cândva, unui negustor care a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
afaceri. A renunțat complet la existența zgomotoasă dinainte, a lăsat clădirea să cadă în paragină și s-a izolat în bibliotecă de unde ieșea doar când unicul servitor rămas în preajma lui bătea în ușă îngrijorat. După un timp, i-a vândut Monseniorului clădirea și, fără să dea vreo explicație cuiva, a pornit spre miazănoapte. De atunci, nu l-a mai văzut nimeni. Julius și-a explicat, astfel, ferestrele bătute în cuie, ca să nu le zgâlțâie vântul, poarta dărăpănată, încăperile goale sau pline
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu le zgâlțâie vântul, poarta dărăpănată, încăperile goale sau pline de mobile nefolosite. Doar grădina a scăpat de decadență, iar asta s-a întîmplat deoarece, înainte de a se închide în "salonul pendulelor", adică înainte de a se "sminti", cum bombăne Maria, Monseniorul a avut inspirația să-l reangajeze pe grădinar. Clătinîndu-și capul pleșuv, acoperit la tâmple de un soi de puf alb, acesta se plânge mereu că "s-a stricat lumea". Și suferă că, în afara doctorului Luca, nimeni nu-i admiră trandafirii
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu fața încă mai roșie din pricina pasiunii, Julius și-a amintit că bătrânul custode, care-l luase ca ajutor, se născuse tot în insula Rodos. Ar fi vrut să se lămurească dacă-i legase ceva. Și dacă relația lor cu Monseniorul dura de-atunci. Dar n-a apucat să-și formuleze curiozitatea. ― Te plictisesc? l-a întrerupt doctorul, văzând că Julius se juca, încurcat, cu un cuțit de fildeș, folosit la tăierea hârtiei. ― O, nu, s-a grăbit să protesteze tânărul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Adevărul meu de azi e bun de dat la câini, iar părerile de rău care se învechesc sunt ca bolile netratate, nu se mai vindecă. Julius găsi că e momentul potrivit pentru a-i spune ce auzise de curând. Că Monseniorul ar fi întemeiat, cu mulți ani în urmă, undeva, o sectă, ce fusese declarată eretică și împrăștiată, deoarece propovăduia un rai amenajat pe pământ, adus din viața viitoare în cea terestră. Speriat de amenințări, fugise. ― Prostii, se strâmbă doctorul Luca
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Speriat de amenințări, fugise. ― Prostii, se strâmbă doctorul Luca. După care își făcu vânt cu pălăria și privi, bănuitor, spre Julius. De fapt, ce-ai vrea să afli de la mine, băiete? Dacă vrei, cumva, să mă tragi de limbă în legătură cu Monseniorul, te sfătuiesc să renunți. Julius simțea că se apropia momentul pe care-l așteptase. De aceea se feri să se arate prea curios. Se mulțumi să aducă vorba de emoția cu care doctorul Luca privise pescărușii zburând peste Asybaris. ― Mă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
vag religioasă. E adevărat că despre "cerul înstelat de deasupra noastră" am învățat, la filosofie, în București. Dar de văzut nu l-am văzut niciodată aici. E o amintire dintr-o vreme în care habar n-aveam de metafizică. 7. Monseniorul nu coborâse de trei zile, la ora convenită, și nici mai târziu, să ia cărți noi. Maria îi șoptise tânărului custode, fără să se arate, însă, din cale-afară de mirată, că nici în salonul pendulelor nu intrase. Doctorul Luca nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-se și doborât de nesomn, dar după-amiaza îl așteptase degeaba să-și facă apariția. Cum tânărul custode nu se mai lovise de o asemenea situație, nu știuse cum să procedeze. Se uitase, nedumerit, toată seara cum se scurgeau orele, fără ca Monseniorul să intre pe ușă, și așteptase, neîndrăznind să treacă peste un ritual. De abia când pendula din perete a bătut miezul nopții s-a hotărât să plece. A lăsat cele două cărți pe masă, pentru ca Monseniorul să le găsească dacă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se scurgeau orele, fără ca Monseniorul să intre pe ușă, și așteptase, neîndrăznind să treacă peste un ritual. De abia când pendula din perete a bătut miezul nopții s-a hotărât să plece. A lăsat cele două cărți pe masă, pentru ca Monseniorul să le găsească dacă, eventual, îi venea ideea să coboare în timpul nopții, și s-a dus să se culce. In seara următoare, a așteptat la fel, până la miezul nopții. Și tot în zadar. Dimineața, Marta și grădinarul, de la care a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ușa, cum făcea de obicei. Afară, s-a îndreptat, absorbit de gânduri, spre poartă și doar când a ridicat ochii a remarcat că întreg cerul era plin de stele. S-a oprit, uitând de nedumeririle pe care i le crease Monseniorul, căci un cer atât de frumos nu mai văzuse demult. Stelele păreau spălate cu apă de izvor, atât de curat străluceau, iar luna răspândea o lumină argintie, misterioasă, pe frunzele de glicină. Și nici urmă de pâcla nu exista, deși
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca niște pumnale. Când a ajuns la poartă, a auzit și cum pocneau crengile rododendronilor, lovindu-se unele de altele la fiecare rafală mai puternică, în vreme ce, neliniștitor de curat, cerul anunța, parcă, o nenorocire. 8. ― Ce s-a întîmplat cu Monseniorul? a vrut să afle Julius, a doua zi, când, în sfârșit, doctorul Luca a apărut. Bătrânul s-a prefăcut, însă, că nu l-a auzit. Și-a așezat bastonul lângă masă și s-a prăbușit pe scaun, vizibil istovit. Pendula
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lăsate de izbeliște, deoarece nimeni nu se mai interesează de vremurile vechi. Julius s-a numărat printre ultimii mușterii. A colindat anticariatele vrând să cumpere toate cărțile despre deșerturi, încredințat că, atunci când se va hotărî să reia lupta cu pendulele, Monseniorul își va schimba preferințele de lectură. Pe urmă, a renunțat. A preferat să deschidă larg ferestrele bibliotecii pentru a urmări cum se formau, neliniștitoare, pe cer și dispăreau hieroglifele albe desenate de pescăruși, în vreme ce pendula cu ramă de sidef din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
e amenințat de surmenaj" ― auzi ce i-a trecut prin cap! ―, iar la sfârșit o anunța că pleca spre miazănoapte. Se va întoarce când va reuși să găsească marea de unde vin pescărușii. "N-o s-o găsească", hotărâse, satisfăcută Marta. "Dar Monseniorul? a întrebat Julius. A plecat și el?" "A dat de tot în mintea copiilor, a înnebunit, i-a șoptit, șuierat, Maria, făcîndu-și mâinile pâlnie, la gură. N-are rost să-l mai aștepți". Năucit de aceste vești și întrebîndu-se dacă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dacă putea avea încredere în Marta, Julius a așteptat s-o audă îndepărtîndu-se, a închis cu cheia ușa bibliotecii, ca să nu intre nimeni în absența lui, și a urcat, apoi, scara, pătrunzând, pentru prima oară de când se afla în serviciul Monseniorului, în coridorul prost luminat, la capătul căruia veghează muza tăcerii. A găsit destul de ușor salonul pendulelor. A împins ușa încet, ca să se poată retrage imediat, dacă era cineva înlăuntru. Și a pășit cu grijă, orbit de semiobscuritatea din încăpere. Abia
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a și căzut victimă. Cel mai mult o îngrijorau lingușirile fariseice ale celor care, de fapt, urmăreau distrugerea ei. Din umbră, lucra omul diavolului Toate intrigile și calomniile țesute în jurul Fecioarei din Orléans îl aveau ca inițiator și coordonator pe monseniorul de Beauvais, Pierre Cauchon. Acesta era un mare și declarat dușman al regelui și un apropiat al englezilor. Prin acțiunile sale antifranceze, dar și în contradicție cu dogmele religioase, acest cleric dovedea că el nu se afla în slujba Domnului
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
apărut în ochii mulțimii ca una perfect justificată, iar ei s-ar fi simțit protejați în fața oricărei acuzații. în atingerea acestui scop murdar, ei au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a obține autorizație specială, prin care monseniorul avea cale liberă. El putea emite o hotărâre chiar mai înainte ca Papa de la Roma să-și comunice poziția. Pentru o mai mare siguranță, Cauchon ceruse ceva mai înainte ca procesul să fie transferat în jurisdicția Inchiziției, motivându-și lapidar
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
ființei sale mai pâlpâind o undă de speranță. - Duceți-o acolo de unde ați luat-o - s-a învoit vicleanul Cauchon, care încă mai avea în vedere pedeapsa capitală. Pentru împlinirea diabolicei dorințe, mai era câte ceva de pus la cale. Inventiv, monseniorul a găsit imediat soluția. A organizat sustragerea lucrurilor femeiești ale condamnatei, lăsându-i-le doar pe cele bărbătești. îmbrăcându-le, Jeanne își recunoștea în mod automat vinovăția. Aceasta era interpretarea lui Cauchon. Drept care acesta a declarat-o încă o dată eretică
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
condamnată la închisoare pe viață, având drept hrană pâine uscată și apă. La plecarea din Saint Ouen, Ioana a spus: „Ei bine, oameni ai Bisericii, duceți-mă în închisoarea voastră, nu mă lăsați în mâinile englezilor”. La auzul acestei cereri, monseniorul de Beauvais ÎPierre Cauchonă răspunse: „Duceți-o acolo de unde ați luat-o”. Și a fost dusă la castelul din care plecase. Aceste vorbe ale lui Pierre Cauchon constituie adevărata condamnare a Ioanei, fapt dovedit de cele ce vor urma. Ioana
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
al Sfanțului Scaun. Articolul 2 Se conferă Ordinul național Steaua României în grad de Mare Cruce: - Eminentei Sale, cardinalul Renato Raffaele Martino, președinte al Consiliului Pontifical pentru Justiție și Pace, președinte al Consiliului Pontifical al Pastoralei pentru Migranți și Itineranți; - Monseniorului arhiepiscop Fernando Filoni, substitut pentru afaceri generale în cadrul Secretariatului de Stat al Sfanțului Scaun; - Monseniorului arhiepiscop Dominique Mamberti, secretar pentru raporturi cu statele în cadrul Secretariatului de Stat al Sfanțului Scaun; - Monseniorului arhiepiscop Gianfranco Răvăși, președinte al Consiliului Pontifical pentru Cultura
EUR-Lex () [Corola-website/Law/202520_a_203849]
-
Cruce: - Eminentei Sale, cardinalul Renato Raffaele Martino, președinte al Consiliului Pontifical pentru Justiție și Pace, președinte al Consiliului Pontifical al Pastoralei pentru Migranți și Itineranți; - Monseniorului arhiepiscop Fernando Filoni, substitut pentru afaceri generale în cadrul Secretariatului de Stat al Sfanțului Scaun; - Monseniorului arhiepiscop Dominique Mamberti, secretar pentru raporturi cu statele în cadrul Secretariatului de Stat al Sfanțului Scaun; - Monseniorului arhiepiscop Gianfranco Răvăși, președinte al Consiliului Pontifical pentru Cultura. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI TRAIAN BĂSESCU În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituția României, republicata, contrasemnam
EUR-Lex () [Corola-website/Law/202520_a_203849]
-
al Consiliului Pontifical al Pastoralei pentru Migranți și Itineranți; - Monseniorului arhiepiscop Fernando Filoni, substitut pentru afaceri generale în cadrul Secretariatului de Stat al Sfanțului Scaun; - Monseniorului arhiepiscop Dominique Mamberti, secretar pentru raporturi cu statele în cadrul Secretariatului de Stat al Sfanțului Scaun; - Monseniorului arhiepiscop Gianfranco Răvăși, președinte al Consiliului Pontifical pentru Cultura. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI TRAIAN BĂSESCU În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituția României, republicata, contrasemnam acest decret. PRIM-MINISTRU CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU București, 26 august 2008. Nr. 861. ----
EUR-Lex () [Corola-website/Law/202520_a_203849]
-
străine să pătrundă până în adâncul sufletului". Iată însă că s-a transformat într-o "făptură plină de viață, de hotărâre, de elan [...]. Dovedește o încredere care te descumpănește, o cutezanță cam prea masculină"17. Tânăra fată din zilele noastre, adaugă monseniorul Bolo, "vorbește într-un fel care ar face până și o maimuță să roșească". "Îndrăzneala sa a sporit într-atât, încât tinerii domni sunt cei care rămân descumpăniți"18. Un cuvânt, nou-nouț, rezumă prin el însuși situația: tinerele fete au
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
suferit"55. Se înțelege așadar că sunt numeroși acei francezi care nici nu vor să audă de modelul anglo-saxon. Pentru contesa de Tramar, flirtul este, să ne reamintim, o sămânță rea aruncată în curata grădină franțuzească. Alții, ca de pildă monseniorul Bolo, critică modelul anglo-saxon cu și mai multă virulență. Pentru acest cleric extrem de conservator și de xenofob, răspândirea flirtului în Franța "nu este nimic altceva decât răzbunarea unei barbarii josnice și pizmașe împotriva unei civilizații desăvârșite și excepționale". Prelatul amintește
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de civilizație pentru întreaga Europă. El subliniază că nimeni alta decât țara sa izvodise de-a lungul timpului codurile iubirii curtenești, ale idealului cavaleresc, ale bunului-gust și ale galanteriei clasice... Și iată că la acest sfârșit de veac, se lamentează monseniorul Bolo, Franța nu doar că încetase a-și scăpăra luminile scânteietoare, dar era nevoită să îndure la rândul ei "o anume năvălire de exotism pricinuită de progresul locomoției". După cum constată el, "trenurile luxoase și enormele pacheboturi aduc pe meleagurile noastre
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sa, va ceda dorințelor acestuia. Este "vânătorul nerăbdător să-și încolțească prada"66, aflat mereu la pândă, "încredințat de slăbiciunea femeii și de ostilitatea acțiunilor sale"67. "Bietele puicuțe care se lasă păcălite de această galanterie chinuitoare numită flirt, conchide monseniorul Bolo, habar nu au că se hârjonesc cu vulpea și că felul în care acest tovarăș agreabil se îngrijește de inima lor se aseamănă cu acela în care hoțul deghizat în gentilom, prefăcându-se că admiră frumusețea unei case de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]