5,311 matches
-
în camera mea, tot ce reușeam să văd era reflexia mea în geamul dormitorului. Când am stins lumina, iată-l pe Shane, stând chiar în fața geamului, uitându-se la mine, cu fața toată distorsionată și hăcuită ca în filmele cu monștri, întunecată și întărită de explozia sprayului fixativ. Dă-mi teroare. Flash. Din câte știam, nu fumase niciodată, dar aprinse un chibrit și-l duse la țigara pe care o avea între buze. Ciocăni la geam. Zise: — Hei, lasă-mă înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
casa mare și tăcută a lui Evie, când Manus se oprește din strigat și eu reușesc în sfârșit să gândesc. Evie e în Cancún, așteptând probabil s-o sune poliția și să-i spună: persoana care vă îngrijea casa, un monstru fără mandibulă, ei bine, v-a împușcat mortal iubitul secret când acesta a intrat prin efracție înarmat cu un cuțit de măcelărie, asta-i teoria noastră cea mai plauzibilă. Să știți că Evie e extrem de trează în clipa asta. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nu atunci când am plâns și i-am povestit lui Brandy cu nu mi-am pierdut fața. N-a fost nici a doua oară, atunci când Brandy și-a adus coșul de croitorie plin de moduri de a-mi ascunde înfățișarea de monstru. A fost într-una dintre celelalte o grămadă de ocazii când ne-am văzut pe ascuns cât eu eram încă în spital. Biroul logopedei era locul unde ne întâlneam. De obicei, îmi zice Brandy, Kitty Litter își decolorează și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
meu și strânge. Incendiere premeditată, răpire, cred că am ajuns până la crimă. Poate că toate astea îmi vor aduce măcar o urmă de atenție, nu de felul ăleia bune și glorioase, dar măcar de felul celei a presei naționale. Fata Monstru își Ucide Amica Frate Secret. — Mi-au mai rămas opt luni din T.p.V.A., zice Brandy. Crezi că mă poți ține ocupată în următoarele opt luni? Capitolul 18 Jumătate din viață mi-am petrecut-o ascunzându-mă în toaletele celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
singura-i sprânceană unită, și destul de deschisă ca fața să mă vadă pe mine șezând pe vasul de veceu. Brandy strigă: — Mă ocup de domnișoara Arden Scotia! Având de ales între a apuca o limbă străină și-a privi un monstru căcându-se într-o cochilie uriașă de melc, fața se retrage și trântește ușa în urma ei. Pașii unuia care a avut bursă de studiu pentru fotbal se precipită de-a lungul coridorului. Apoi bocănesc pe scări în jos. Pașii tolomacului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
aproape m-a înjunghiat mortal. Am dat foc unei case și toată noaptea am ținut o pușcă îndreptată spre niște oameni nevinovați. Fratele pe care-l urăsc s-a întors din morți ca să mă trimită în plan secund. Sunt un monstru invizibil și sunt incapabilă să iubesc pe cineva. Nu știi ce e mai rău. Sari la mine udând o cârpă în chiuvetă. În grota submarină a băii, până și prosoapele și cârpele sunt acvamarin sau albastre, cu un model de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a fost un accident. Ce mă reține e povestea cu Shane care mi-a dat foc la haine. Cu mutilarea care l-a adus pe Shane în centrul atenției. Și dacă-mi dau vălul deoparte acum, voi fi doar un monstru, o victimă mutilată mai puțin decât perfectă. Voi fi doar cum arăt. Numai adevărul, tot adevărul și nimic altceva decât adevărul. Sinceritatea fiind cel mai plictisitor lucru pe planeta Brandy Alexander. Și Evie ia ținta în cătare. — Da! urlă Ellis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
n-am s-o fac pentru că deși sînt de acord, sînt chiar mulțumit de nonconformismul dumitale, nu pot să-l observ pozitiv. Conduita dumitale va deveni normală, cel puțin pentru acest caz, iar normalitatea nu se evidențiază, nu?" Era un monstru. Un monstru de viclenie, de șiretenie, de machiavelism. Bîlbîie simți că aerul iese cu putere din plămînii săi încordați, simți că nu-l mai poate stăpîni și oftă adînc și zgomotos. Mihai Mihail îl privi întîi nedumerit, apoi amuzat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
s-o fac pentru că deși sînt de acord, sînt chiar mulțumit de nonconformismul dumitale, nu pot să-l observ pozitiv. Conduita dumitale va deveni normală, cel puțin pentru acest caz, iar normalitatea nu se evidențiază, nu?" Era un monstru. Un monstru de viclenie, de șiretenie, de machiavelism. Bîlbîie simți că aerul iese cu putere din plămînii săi încordați, simți că nu-l mai poate stăpîni și oftă adînc și zgomotos. Mihai Mihail îl privi întîi nedumerit, apoi amuzat și în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mare la cap și probabil mai multe coaste rupte, dar nu trebuia să ai cunoștințele de medicină ale lui Hinói Tefaatáu ca să ajungi la concluzia că puternică lovitură nu putea fi totuși suficientă pentru a sfârși cu viața unui asemenea monstru. Tapú Tetuanúi îl cerceta cu atenție. I se păru creatură cea mai hidoasa pe care ii fusese dat s-o vadă vreodată, nu doar datorită mărimii și forței sale, ci mai ales din cauza oribilelor tatuaje care îi acopereau fiecare centimetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
gustoasă carne de om? Băiatul nu putu să-și stăpânească un fior care-i străbătu șira spinării la gândul că, dacă soarta n-ar fi fost de partea lui, în acest moment ar fi servit, poate, drept cină unui asemenea monstru. Câteva clipe mai tarziu, cănd rânitul scoase un geamăt ușor, țâșni înapoi, de parcă ar fi fost pe punctul de a calcă pe spatele unui nohú, veninosul peștescorpion, care i-a fost dintotdeauna cel mai mare dușman. Simplă idee că acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încercând să împiedice răspândirea flacărilor. În depărtare, patru uriașe catamarane1cu punți înalte se depărtau spre largul mării, iar Tapú Tetuanúi înțelese îndată, uimit, ca cel care încercase să-l omoare nu era o ființă de pe o altă lume sau vreun monstru apocaliptic, ci, după cum se părea, făcea parte din grupul de sălbatici care atacaseră prin surprindere pașnică lor insula. Alerga pe plajă, ajutându-i pe ceilalți să arunce apă pe pirogile care mai puteau fi salvate, încercând cu disperare să stingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întregi pe mare? — Știi ce pedeapsă le rezervă zeul Tané femeilor care se-ncumetă să înșele un navigator? Le trimite pentru veșnicie în locul cel mai adânc din ocean, acolo unde e frig și-ntuneric și unde trăiesc cei mai înfricoșători monștri pe care ți i-ai putea imagina. Clatină din cap, înlăturând orice asemenea posibilitate. Și același lucru pățesc și bărbații care-ndrăznesc să se culce cu femeia unui navigator. Nu! adaugă hotărâtă. Dacă într-o zi tata o să mă dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fără să-i lase timp pentru a-și da seama ce se întâmplă, Miti Matái aruncă porcul la circa trei metri, în apă. Apă se coloră imediat în roșu și, o fracțiune de secundă mai tarziu, animalul dispăru între fălcile monstrului de peste șase metri lungime, care îl înghiți că pe un ou. Timp de aproape jumătate de minut păru că nu se va întâmpla nimic, căci uriașă fiara se întoarse foarte încet și rămase în expectativă, așteptând o nouă pradă, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în zadar, să străpungă întunericul, abia se ridicase puțin deasupra liniei orizontului, când două lumini strălucitoare își făcură apariția dinspre răsărit, se apropiară de ei și trecură pe la mai puțin de o jumătate de milă depărtare. Erau precum ochii unui monstru ieșit din adâncurile oceanului, insă încordându-și privirea, oamenii de pe Marara ajunseră la concluzia că nu era vorba despre un animal de mare, ci de cea mai mare și mai ciudată navă pe care o văzuseră până atunci, căci calculară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ridice asemenea monumente trebuie să fie niște oameni foarte puternici. Miti Matái ofta și îi făcu cu ochiul lui Vahíne Auté, care stătea cel mai aproape de el. Nu pot să neg că și eu m-am speriat când am văzut monștrii aceia, dar, cum nu mai debarcasem de luni de zile decât pe insula aceea albă și rece, mi-am luat inima în dinți și m-am hotărât să cobor pe uscat, fie ce-o fi. — Și ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
regele Te-Onó. O matahala cu un penis imens, cu care a sfâșiat-ope sora mea, Purúa, provocându-i moartea, și aproape că ne-a omorât și pe noi. Făcu o pauză scurtă și adaugă, cu un gest de scârba: E un monstru burtos și împuțit, dar ei îi place. —Octar o să-ți smulgă limba, murmura Anuanúa, în cuvintele căreia se citea furia. Și-o să-ți scoată inima ca să ți-o mănânce. — N-ar fi prima lui isprava de felul ăsta... răspunse scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îmi amintesc!... Vahíne Tiaré o mângâie dulce pe creștet, încercând s-o consoleze: — Dacă nu vrei, nu mai continua. —Vreau să continui, replică ea cu seninătate. Vreau să știți cu toții cât ne-au făcut să suferim, pentru ca, dacă vreunul din monștrii aia o să vă mai iasă vreodată în cale,să n-aveți nici o reținere și să-i zdrobiți țeasta. Vocea i se franșe. După câteva clipe, reuși să reia firul povestirii: Odată ce ne-a violat pe toate, Octar ne-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
abate asupra insulei Bora Bora că un suflu de moarte. De moarte, de groază și de rușine. Ce-o să zică pe viitor, Oamenii-Memorie despre această incarnare a râului, care, în plus, poartă în pântece un copil zămislit cu un alt monstru, si care va deveni, la rândul lui, moștenitorul tronului? Asta să fie viitorul care ne așteaptă? Vatrebui să ne supunem tiraniei unui asemenea neam de nebuni? — Nu putem accepta așa ceva, replică de îndată Chimé din Farepíti. N-ar fi corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Pentru cei din Bora Bora, obișnuiți dintotdeauna cu gândul că dragostea și sexul reprezintă ceva frumos, simplu și natural, și că fuseseră create de bunul zeu Taaroa pentru că odraslele lui să se bucure de ele, acea absurdă relație între un monstru uriaș și plin de tatuaje și o firava adolescență li se părea la fel de aberantă și de greu de înțeles cum li s-ar fi părut și o legătură între o țestoasă-de-mare și o delicată a’á, pasărea aceea mică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
treizeci de bărbați și femei de pe Marara, care se știau în pericol de moarte, conviețuind într-un spațiu atât de limitat cu o ființă care n-ar fi ezitat să-i omoare pe toți, ca să se poată culcă cu un monstru? Și, parcă pentru a-i neliniști și mai mult, continuă să plouă, iar căldură asfixianta ridică o perdea de ceață care limită vizibilitatea la o sută de metri, astfel că majoritatea pasagerilor de pe Peștele Zburător aveau tot mai mult impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
câteva zile. Plescăi din limba într-un gest care se voia fatalist. Așa că n-ar trebui să ne mire să-i vedem apărând în orice clipă! — Și o spui atât de calm... se îngrozi Vahíne Tipanié. E vorba de adevărați monștri! De canibali! Știu, recunoscu celălalt. Și penultimul lucru pe care mi l-aș putea dori ar fi să ne vedem obligați să-i înfruntăm. Făcu un gest semnificativ, indicând pereții catamaranului. Însă ultimul lucru pe care mi l-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și se împrăștie din micile rupturi ale pieii palide a șarpelui. Sângele se răsfiră și dispare în apă, și sub pielea subțire, alb-albăstrie, a șarpelui se zăresc cocoloașe de hrană pe jumătate digerată. Asta e singura explicație rezonabilă. Un groaznic monstru marin, un șarpe marin care n-a văzut niciodată lumina zilei, stătea ascuns în gura de scurgere întunecată, așteptând să mă înfulece. Așa că... dau cu piciorul în pielea lui alunecoasă, elastică, plină de gâlme și vene, și pare că iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
imaginea modernă a demonului însetat de sânge. Într-una din nopțile acelea ploioase, cu fulgere și tunete brăzdând cerul deasupra lacului Geneva, copila de optsprezece ani Mary Godwin a avut un vis care urma să devină legenda lui Frankenstein. Amândoi monștrii, sursă a nenumărate cărți și filme care au urmat. Chiar și sejurul lor a devenit legendă. Pe malurile lacului Geneva, hotelurile au instalat telescoape la ferestrele dinspre lac, pentru ca oaspeții să poată urmări ceea ce toată lumea credea că-i o orgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lor de vară, și-au proiectat temerile cele mai groaznice sub acoperișul lordului Byron. Unde era doar o mână de tineri încercând să trăiască în afara nenumăratelor reguli ale timpului lor, și oamenii îi spionau prin telescoape, așteptându-se să vadă monștri. Aici, noi suntem echivalentul modern al celor de la Villa Diodati. Suntem versiunea modernă a Mesei Rotunde de la Algonquin. Doar niște oameni care-și spun povești unii altora. Oameni căutând o idee care să aibă ecou pentru vecie. În cărți, filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]