2,147 matches
-
la cazinoul din Constanța, Constantin N. Sarry opina că "jocurile de noroc, introduse la cazinoul orașului, trebuie desființate"3162. Totodată, domnul Constantin N. Sarry considera că "trebuie fixat odată pentru totdeauna planul definitiv al orașului pentru ca să nu mai asistăm la monstruosul spectacol din Piața Independenței, cu clădiri construite în ultimii zece ani în trei alinieri"3163. O altă măsură necesară, în viziunea lui Constantin N. Sarry, era aceea ca "pe moșia comunei Constanța să se încurajeze formarea unor ferme model pentru
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
după cum tratează despre originea olăritului sau - ca a doua parte a mitului tatuyo - despre fabricarea și decorarea oalelor. Această artă le-a fost transmisă femeilor de către maestra supranaturală a olăritului, pe care miturile o reprezintă și sub forma curcubeului, șarpe monstruos ce trăiește pe fundul apelor. Olăresele au copiat motivele policrome ce-i împodobesc pielea și se inspiră și astăzi din ele pentru a-și decora lucrările. Alte mituri pun în scenă acest șarpe într-o poveste foarte diferită : păsările, cărora
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Băieții ăștia militarii erau doi soldați și un caporal. Câteva momente au stat nemișcați, privind intens la chichineața din fața lor, luându-și parcă măsurile necesare de siguranță pentru a riposta hotărât în fața "dușmanilor poporului" care-și vor face simțită prezența monstruoasă din clipă în clipă de după ușa atârnând în două balamale obosite. Militarii erau echipați de război: centura cu două cartușiere, baioneta, două încărcătoare de rezervă, arma automată și ranița. Apoi, cu aceeași maximă prudență și hotărâre, au purces la cercetarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
microscopice, zburătăcindu-le în vârtejuri bezmetice, urieșești, peste întinderile nesfârșite, devenite cimitirele înfiorătoare ale vietăților terestre... Din știoalnele otrăvite, din pâraiele secate, din mările ceanurate, lipsite în mod brutal de elementele specifice vieții, până în străfundurile Gropii Marianelor -, umplută cu o monstruoasă ciulama oceanică, sinistra Apocalipsă universală trecea în neființă, metodic, sistematic și diabolic toată suflarea Terrei. "Soarele s-a topit și a curs pe pământ." Îngrozitor!! Munți de lavă vulcanică incandescentă, rostogolindu-se din înaltul zenitului asupra unei planete minuscule, căreia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pentru satisfacerea fireștilor nevoi implacabile. Oricum, privirea ți se îndrepta, automat, spre altă direcție, undeva spre întinderile infinite ale azurului ceresc, altminteri riscai să suporți aceleași consecințe pe care strămoșii noștri latini le provocau în mod deliberat atunci când făceau chiolhanuri monstruoase și introduceau în burdihanele lor cantități uriașe de mâncare și de băutură. Mircea s-a uitat la mine și a văzut cât de mult sufăr, a văzut limpede pe fața mea refuzul de a subscrie și de a fi părtaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mâinile la spate, capul sus și privirea ațintită înainte, noi, copiii de șapte ani, trăiam zi de zi sub teroarea acestei gorile pseudo-pedagogice. Vă puteți imagina cât de armonioasă și înfloritoare se dezvolta personalitatea unui copil sub privirea acestei caracatițe monstruoase??? Dumnezeule!!! S-a sunat. Monstrul a trecut pe lângă mine, sugându-și cu lăcomie resturile mizerabile din cariile putregăite și s-a îndreptat spre cancelarie, proiectându-și pe zidul alb al holului umbra dizgrațioasă de Quasimodo. Trebuie să vă fac o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o stare de catharsis, de purificare lăuntrică și înălțare sufletească. Erau profund mișcați, lacrimile de pe obrajii lor constituiau dovada palpabilă a emoțiilor intense în fața demersului nostru artistico-religios. Transpuși în focul creației interpretative cu substrat teologic, n-am sesizat faptul că monstruoasa creatură metalică, pe nările căreia țâșneau ciclic jeturi cu aburi clocotitori și cenușă incandescentă, își potolise oarecum elanul maratonist și manifesta vădite semne de agonie. Mircea, te rog, uită-te pe gemuleț și vezi ce se întâmplă, zise mama. Mircea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Așa că... O, Eli, Eli, lama sabathani. (Matei 27: 46) Dumnezeule, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Atunci a început cea mai înfricoșătoare transformare a omului în animal. A început metamorfoza regresivă, adică apariția omului-cârtiță; au apărut mutanții. Ca niște monstruoase cârtițe bipede apărute în urma unor mutații genetice moleculare pe linie ontogenetică, aceste ființe scurmau cu înverșunare în pântecele Bărăganului, pentru a-și construi adăposturi subterane temporare. Tăcute și încrâncenate, introvertite și necomunicative, erau preocupate doar de ideea fixă a scobitului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
am gândit de multe ori la religia creștină, la dogmele ei, la atrocitățile comise de catolici în numele Mântuitorului, și mi-am pus întrebarea: ce-ar fi fost dacă Ignatius de Loyola, frate de cruce cu Hitler și Stalin, întemeietor al monstruoasei și abominabilei securități inchizitoriale, în goana lui paranoică de purificare a creștinismului și de procurare a materiei prime pentru arderea rugurilor nesfârșite, ar fi aplicat nou-născuților criteriul selecției estetice și al perfecțiunii corporale. Jumătate din Europa ar fi fost decimată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
comunitate cât de cât civilizată: primărie, poliție, dispensar, școală și un magazin sătesc. Toate aceste construcții s-au înălțat prin "muncă voluntară" sau "muncă patriotică". Această îmbinare nevinovată de cuvinte: "muncă patriotică", venită pe filieră stalinistă, își avea corespondentul în monstruoasa și terifianta propoziție "Munca te face liber" "Arbeit macht frei" ce trona pe frontispiciul porții metalice care străjuia intrarea în cel mai înfricoșător spațiu de exterminare calculată, metodică și planificată de pe planeta noastră: "Lagărul de muncă forțată Auschwitz", gândit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
interior, uman sau creștin. Nu! În spatele celor două cuvinte cu o coloratură sentimental-romantică, imaginând o pereche de tineri îndrăgostiți alergând voioși spre locul de muncă, săltând pe câmpia înflorită, se ascundea latura cameleonică a acestei reptile comuniste, metamorfozată într-o monstruoasă creatură acvatică prevăzută cu opt brațe, tulburând cu un jet negru și otrăvitor viața noastră de zi cu zi. În timpane îmi răsună și astăzi vocea zgâriată și stridentă a "domnului milițian": Bă, ascultă aici: ai semnat?! Poate nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
destinație. Este 1951, Anul mutanților enigmatici. În Bărăganul deportaților, nici un lucru nu mai este cum a fost: " Atunci a început cea mai înfricoșătoare transformare a omului în animal. A început metamorfoza regresivă, adică apariția omului-cârtiță; au apărut mutanții. Ca niște monstruoase cârtițe bipede apărute în urma unor mutații genetice moleculare pe linie ontogenetică, aceste ființe scurmau cu înverșunare în pântecele Bărăganului, pentru a-și construi adăposturi subterane temporare. Tăcute și încrâncenate, introvertite și necomunicative, erau preocupate doar de ideea fixă a scobitului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
desfășurat În ritm intens, cu metode simple și brutale: „convingerea“ de preferință, dacă nu, violența și denunțarea drept „chiaburi“ sau sabotori a țăranilor care se Împotriveau. Chiaburul, echivalentul kulakului din Rusia, țăranul Înstărit, a devenit, În imaginarul comunist, o figură monstruoasă. Dar tocmai el susținea, cu gospodăria lui de câteva zeci de hectare, partea cea mai dinamică a agriculturii românești. În 1959, „chiaburii“ au dispărut printr-un decret al guvernului; nimeni nu mai avea voie de acum Înainte să „exploateze“ muncă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și meritele poetului în formarea limbii literare române". Aș! Iată încă un citat din Grama: "limba în nu puține privințe curioasă a lui Eminescu, sau viersurile lui, dintre care multe sunt tare rele, sau tropii lui, dintre care unii sunt monstruoși..." Am cules aceste citate dintr-un op onorabil, apărut la "Cartea Românească", semnat de lectorul bucureștean Iulian Costache. O lucrare serioasă documentată până-n exces, pusă limpede sub semnul echilibrului chiar dacă este redactată într-un stil prețios-universitar ce poate timora cititorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de Gheorghe. Și atunci s-a mizat pe spectaculosul de tip Hèrcule Poirot: o societate criminală ucide cu sinistră premeditare un mare român incomod, iar televiziunea, în sfârșit, demască salutar complotul. Nici interpretările cele mai violent proletcultiste, interesate în "demascarea monstruoasei coaliții" n-au cutezat să propună o astfel de ipoteză, pentru confirmarea căreia nu dispunem decât de firave probe circumstanțiale. Eminescu este Eminescu, în opinia noastră, cel mai mare român, prin operă. Nici detaliile anatomice, nici scenariile prăpăstioase, nici filmările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
o femeie de moravuri ușoare" ceea ce este, evident, impardonabil politicește. Soția ofițerului Cănănău (ce cuib de reacționari în această familie!) a plecat înainte de începerea mitingului de doliu ("a fost pusă sub supraveghere"). Ministerul Securității Statului urmează să fie informat în legătură cu monstruoasa afirmație a gospodinei Florescu Ecaterina, care, pălăvrăgind la gard cu vecina Dumitrescu, și-a permis să afirme "Ai auzit? Valea și cu Stalin!" (o ureche vigilentă a înregistrat trăncăneala babelor). Făcându-se chetă pentru procurarea pânzei negre necesară pavoazării clubului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
majorității ; un semn al infamiei a fost transformat Într-un semn al mândriei. Când toată lumea poartă un semn distinctiv, dispare distincția Însăși. Mecanismul discriminării și al terorii poate fi, dacă nu blocat, cel puțin frânat. De regulă, sistemele greoaie și monstruoase devin vulnerabile În fața praștiei unei idei simple și ingenioase. Portretul profesional 1. Evreul negustor Neguțătoria ca „lucru de ocară” Într-un straniu clasament pe națiuni, evreul (veșnicul cămătar, cârciumar și negustor necinstit) pare să ocupe primul loc la proba Înșelării
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
reușit : „ultimul om era copt bine, aurit, bronzat”. Acesta „a fost strămoșul țiganilor” <endnote id="(108, p. 85)"/>. Despre specii ratate de oameni se vorbește și În mitologia folclorică românească. În cadrul antropogenezei mitice, o populație rebut sunt Jidovii : androizi giganți, monstruoși și antropofagi (vezi capitolul „Jidovii sau Uriașii”). Acest tip de „scenariu” a trecut din spațiul mitic În cel pseudoștiințific. Părintele ideologic al rasismului modern, J.A. Gobineau, care a proclamat „inegalitatea raselor umane” și supre mația rasei ariene, a susținut
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mama decât de obicei. Eram furioasă că și mama trăgea să petreacă timp cu ea. Nu m-am gândit nici o clipă că, având grijă de nepoata ei, mama își cerea iertare de la mine. Nebună de gelozie, am făcut un scandal monstruos pe tema asa. Presimțeam că e ceva grav ce o afecta pe Timeea, nu-mi ieșea din minte cuvântul moarte. I-am reproșat mamei, fără să gândesc înainte, pur și simplu mi-au ieșit vorbele din gură, că i-a
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
cei patru copii. Tot el a siluit o călugăriță și, neputincios fiind, a întrebuințat întâi mâna, după mărturisirea scrisă a nenorocitei, rămasă cu un copil de la acest destrăbălat bătrân și alungată din mănăstire. Și așa mai departe, personaje demne de monstruoasa epocă a Papilor Borgia. Nu lipsesc decât asasinatele, pentru ca asemănarea să fie perfectă; dar desigur nu moralitatea i-a împiedicat, ci lipsa puterii de stăpâni absoluți pe care o aveau pontifii Romei în secolele XV și XVI!... Iar în timp ce sute
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de țigani care l-a-njunghiat pe Tilu. Ei l-au omorât pe frățioru’ nostru scump, neamu’ lor, nu mai avea rost să-i spun Motănicăi că și asta știam, aflasem de mult de unul singur, robotind din greu la acea istorie monstruoasă și atotcuprinzătoare cu care mi-am irosit deja jumătate din viață. Geamătul Motănicăi se-ntoarce În viscerele și În creierul meu, i l-am dat ca să mă văd odată scăpată de neamu’ lor de țigani și-am rămas cu lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ambele fețe, Într-un gest călăuzit de inerția unui viciu Împotriva căruia nu luptasem cu suficientă convingere. Nu reușeam Încă să Întrevăd capătul drumului pe care o apucasem răsfoind cartea și Încercând să citesc, da, o istorie de o amplitudine monstruoasă, o istorie atotcuprinzătoare, trei pași În sus și trei pași În jos, astfel dădeam târcoale unei lumi pe care o regăseam străină și inutilă, de o nebulozitate toxică, a cărei menire unică era aceea de a mă Împiedica să respir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și mortale vin din extazul sufletului și din prea marea lui suferință, pe care omul și le preocupă cu ușurință din mediul ambiant. Ispita-i peste tot prezentă În jurul nostru și ne ademenește necontenit. Viclenia ei este de o perfecțiune monstruoasă. De aceea trebuie să ne rugăm necontenit, și ne păzește pe noi de cel viclean. Fiindcă aceasta-i cea mai deșteaptă creatură a lui Dumnezeu și-i cel dintâi personaj al lumii ce ne-a fost dat. El e cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și curajul de a acționa. Doar o dată la trei-patru zile mai treceam de-acum pe acasă. Ce mă chema și ce m-ar mai fi reținut? Stiva de coli ocupând un sfert de cameră, toată povestea aia de o amplitudine monstruoasă și ferecată pe veci Într-o caligrafie perfect ilizibilă, tot bălegarul ăla al vieții mele de care nu mai știam cum să scap și Încotro să fug, și totuși reveneam, mă Învârteam chiaun În loc preț de un ceas, ca să observ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aici, aș avea poate parte de o moarte la fel de glorioasă. Aș pieri strivit ca o broască sub sutele de kilograme de manuscrise ale romanelor vieții mele. M-ar Înghiți ca pe un dumicat amar toată istoria aia de o amplitudine monstruoasă și m-ar scuipa printre gunoaiele din spatele unei hale sau unei Unități de Prefabricate și Confecții Metalice. Nici măcar nu s-ar putea spune despre mine că am fost omorât mișelește cu cuțitul pe la spate. O grămadă de gunoi, asta-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]