1,270 matches
-
cât se poate de vechi" și în umilința față de înțelepciunea imemorială a omenirii. Autorul nu poate fi aici acuzat nici de paseism, nici de imoralism: el pledează pentru celebrarea inocenței lui puer aeternus a copilului etern din noi și împotriva moraliștilor fără morală, dar care se servesc doar de morală, fie ei politicieni, publiciști, așa-ziși experți sau analiști, ori chiar jurnaliști. Iar calea cea mai bună pentru o deontologie reală este aceea a socializării inițiatice, a învățării unor noi moduri
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
lui, pentru a participa, în momentele festive sau în banalitatea vieții comunitare, la figuri atemporale, arhetipice ce ghidează demersul într-o căutare spirituală niciodată încheiată" (p. 192). În final, să spunem că problema ordinii morale nu este o chestiune a moraliștilor, a justițiarilor, și nici măcar a pedagogilor moralei (care nu pot fi, desigur, ignorați), ci o problemă a înțelegerii și recunoașterii, după modele arhetipale, după exigențele rațiunii sensibile, după vitalitatea parcursului inițiatic, a unei ființări colective care nu se organizează după
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
contemplă fără a-l epuiza, dorind să îl aprofundeze, să îl cunoască din diferite puncte de vedere și să îl trăiască în viața sa creștină. Reconcilierea ar putea fi comparată cu „un șantier mereu deschis în care lucrează teologi și moraliști, liturgiști și canoniști, psihologi și sociologi și unde poporul creștin își încarnează chemarea universală la sfințenie”. Acest lucru trezește în fiecare din noi interesul, fascinația și implicarea pentru ca procesul dialogic din sacramentul reconcilierii să fie cu adevărat un moment privilegiat
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Există o integritate obiectivă și o integritate subiectivă. Prima indică toate păcatele reale săvârșite de penitent, în timp ce cea de-a doua se referă doar la păcatele pe care penitentul și le amintește în acel moment al mărturisirii. După indicațiile unor moraliști, mărturisirea penitentului trebuie să fie simplă, umilă, curată în intenții, secretă, sinceră, orală, cu durere și disponibilă la ascultare. El trebuie să fie gata să accepte judecata lui Dumnezeu, care nu este o judecată de condamnare a persoanei, ci a
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
daună, confesorul poate să se abțină de la a pune întrebări penitentului, chiar dacă are motive fondate să se îndoiască de integritatea materială a mărturisirii acestuia. Acest lucru nu se referă doar la chestiuni cu privire la porunca a VI-a ci, conform părerii moraliștilor, devine un principiu pentru oricare dintre poruncile Decalogului: dacă întrebările fac mai mult rău decât bine, ele trebuie să fie evitate. În tot acest parcurs „interogatoriu”, penitentul trebuie să fie mereu crezut, iar confesorul va fi atent să nu îi
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
timpul ca omul să mai cunoască și altă filozofie, mai apropiată de destinul lui tragic? Și să încerce să rețină clipa în palmă? Dacă asta doriți să spuneți - sunteți pe calea cea bună, chiar dacă părerea mea nu este împărtășită de moraliștii lumii (deși se gândesc și ei s‐o facă odată lată și chiar o fac!). Atât, domnule Nichita! Nici un cuvânt în plus. Am marșat pe un text, poate doar pe aparența lui, dar el ascunde multe comori... Succes și inspirație
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93045]
-
zilelor e îngrozitoare. Iată de ce trebuie să ne alegem un stăpân, Dumnezeu nemaifiind la modă. Cuvântul acesta, de altminteri, nu mai are nici un sens; nu merită, rostindu-l, să riști să-i scandalizezi pe cei din jur. Uitați-vă la moraliștii noștri, atât de serioși si care-și iubesc atât de mult semenii; nimic nu-i deosebește, în fond, de creștini, în afară de faptul că nu predică în biserici. Ce-i împiedică, după părerea dumneavoastră, să se convertească? Respectul, poate, respectul față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
fi incomplet fără o nouă evocare a umbrei lui Koinski. El nu este doar războinicul ce străbate un continent în căutarea misiunii sale himerice, ci și confesorul ciudat, primind în viața sa viețile celor care îl înconjoară. Eroul este un moralist care refuză morala, în numele înțelegerii complexității vieți ce nu poate fi redusă la clișee. Și poate de aceea ciclul recompus de Pratt, Koinski racconte, este memorabil și nostalgic - din erou al războiului, polonezul fugar devine cronicarul întâmplărilor pe care alții
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu doi, da sau nu, fac patru. Pentru aceia dintre concetățenii noștri care își riscau atunci viața, ei trebuiau să hotărască dacă da sau nu, ciuma dăduse peste ei și dacă da sau nu, trebuia luptat împotriva ei. Mulți noi moraliști din orașul nostru obișnuiau atunci să spună că nimic nu folosește la nimic și că trebuie să îngenunchem. Iar Tarrou și Rieux și prietenii lor puteau răspunde asta sau aia, dar concluzia rămânea mereu cea pe care o știau: trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lovind cu pumnul marginea amvonului, a strigat: "Frații mei, trebuie să fim acela care rămâne!" Nu era vorba de a renunța la precauții, la ordinea inteligentă pe care o societate o introduce în dezordinea unui flagel. Nu trebuiau ascultați acei moraliști care spun că trebuie să îngenunchem și să abandonăm totul. Trebuie doar să începem să înaintăm în beznă, puțin orbește și să încercăm să facem binele. Cât despre rest, trebuie să stăm locului și să ne lăsăm în seama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a celui mort în 1944 în lagărul de la Auschwitz îi aparține lui Emil Cioran, prietenul său de idei din diaspora pariziană. Vorbind retrospectiv, într-un „exercițiu de admirație”, despre pătrunzătorul eseu al lui Fondane, Baudelaire ou l’éxperience du gouffre, moralistul franco-român „citește” o temă de adîncime a autorului, originată în experiența sa moldovenească: „Numeroși cititori ai cărții sale despre Baudelaire au fost impresionați de capitolul despre plictiseală. Cît despre mine, întotdeauna am făcut o legătură între predilecția lui pentru această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
asimilați și cufundați, cot la cot cu românii, în interesele patriei comune”. Pandrea devine însă complet necreditabil cînd afirmă că „nu l-am găsit în nici o istorie literară contemporană serioasă sau neserioasă, nici în textele marilor ori micilor critici eseiști, moraliști sau ideologi francezi”. Probabil eseistul a consultat doar jurnalul lui Hugo Ball, ignorînd istoriile lui R. Lalou, M. Raymond sau A. Thibaudet, antologiile de la Sagittaire Krà și celelalte... Interesant este faptul că și André Breton, cu ocazia Congresului spiritului modern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
conduce reflecția (...). Sub masca umoristului, Jacques G. Costin vrea să efectueze o pictură mai realistă a naturii umane, introducînd o complexitate modernă acolo unde spiritul clasic lucra cu caractere axate pe o singură trăsătură dominantă. Se păstrează totuși în linia moraliștilor. Urmuziană e doar o anume dispoziție la lunecarea pe gheața formulelor verbale” (op. cit. pp. 90-91). „Fabulismul” ne trimite cu gîndul - evident - la morala vidă, tautologică a fabulei urmuziene „Cronicari“. Nu este însă vorba de așa ceva: morala textelor lui Costin nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cititorul de azi... - face însă articolul său intitulat „Fascism“. Sebastian vede în fascismul lui Mussolini — pe atunci încă nu explicit antisemit — o benignă „nevoie de încadrare” a tineretului din Italia, în răspăr cu relativismul moral dîmbovițean. Autorul rămîne totuși un moralist „nepolitic”, un individualist ostil înregimentărilor de orice fel: „mi-e groază de orice ordine de idei, de orice unanimitate”. Un alt exemplu elocvent de atitudine nealiniată îl reprezintă poziția sa față de Panait Istrati, anatemizat de stînga franceză și elogiat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
față de fetițe. Gândindu-se bine, nici nu cunoștea vreuna. Nu știa ce ar fi putut să-i spună. Dacă tot trebuia să se Întâmple, măcar să fi fost un băiețel. Ar fi fost un tată mai bun decât avusese el - un moralist ipocrit și laș, la a cărui Înmormântare se prezentase cu Întârziere. Telefonul lui sunase În biserică În timpul slujbei funerare, astfel Încât toți Înțeleseseră ce eliberare era pentru Dario moartea tatălui său. Dar În cele din urmă un fiu te judecă, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care rămâne în cadrul limitelor și posibilităților cognoscitive umane, dar care află în credință punctul de referință esențial pentru o auto-plasare teologică. Această noutate, din punct de vedere terminologic, constă în cele două expresii: „lumina evangheliei” și „experiența umană”, ultima necunoscută moraliștilor pre-conciliari. Din punct de vedere al izvoarelor teologiei morale, noutatea rezidă în faptul că a sintetizat cu o singură expresie - „lumina evangheliei” - diverse izvoare primare, iar cu cealaltă expresie, „experiența umană”, pe cele secundare. Scopul teologiei morale este să medieze
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și are ca centru evenimentul Cristos devenit istorie, o instanță existențială, unită cu sensibilitatea actuală iluminată de valoarea salvifică a adevărului creștin și o instanță personală care privilegiază adevărul - relație, adevărul - subiect. G. Abba lansează o critică acerbă la adresa teologilor moraliști care consideră experiența morală ca fapt moral, referindu-se la pretenția școlii sociologice franceze de a construi o știință a conduitelor, care să înlocuiască etica teoretică normativă și de a explica faptul moral, așa cum științele naturii explică faptele naturii. Modelul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
care domnește și guvernează peste toate creaturile, fiecare după condiția proprie, și toate converg spre realizarea planului său. 2.1 Probleme relevante Aici am vrea să luăm în considerare câteva probleme, cu soluțiile lor (vom vedea câteva contribuții ale unor moraliști catolici), pe care, într-un mod sau altul, le-am indicat mai sus: există două tipuri de argumentare, după natură și după rațiune (Josef Fuchs), legătura strânsă dintre natură și cultură (André Leonard) și natura ca principiu dinamic (Bernhard Häring
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
conceptul de natură. În urma analizei etimologice pe care teologul nostru o întreprinde, termenul de natură (nasci-natum) înseamnă „ceea ce a fost dat la naștere, și se referă la principiul dinamic care dirijează dezvoltarea a ceea ce este înnăscut”. Această precizare îi oferă moralistului german posibilitatea de a realiza dihotomia dintre ceea ce este „natural”, adică „ceea ce îl privește în mod necesar pe om” și ceea ce este „supranatural”, adică ceea ce „Dumnezeu ne oferă în mod gratuit”. În reflecția sa avertizează faptul că teologia morală, atunci când
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a lui Dumnezeu” ne face capabili să participăm la legea veșnică a lui Dumnezeu și este regula proximă a actelor umane cu care judecăm binele de făcut sau răul de evitat. În calitate de interpret fidel al personalismului lui Alfons de Liguori, moralistul german arată că „atât legea eternă a lui Dumnezeu, cât și legea naturală este promulgată pentru persoană, deoarece este înscrisă și descoperită în conștiință”. Concluzie Teologul redemtorist Bernhard Häring ne indică și sintetizează drumul de parcurs în societatea de astăzi
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
nonviolenței și lansează o sfidare: în pofida prezenței violenței sub diferitele forme din Cartea Apocalipsului, mesajul său este de speranță și nonviolență. În spatele (background-ul) acestei teme există o dezbatere reală, care îi vizează în primul rând pe bibliști și pe moraliști, dar și pe sociologi, pe antropologi, care oferă diverse chei de interpretare, ținând cont de contextele lor de lectură sociale și politice. Dintre acestea menționez câteva: un mod de a interpreta care identifică evenimentele contemporane cu situațiile profetizate în Apocalips
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
amintite, a observat că versiunea jurământului lui Hypocrate, recitat de ei, era schimbată, iar cu trecerea anilor prescrierile etice erau prezentate tot mai vag și imprecis. A doua expresie a schimbării care a avut loc îi aparține lui R. A. McCormick, moralist american. În articolul său, Bioetica. Un gol moral? din revista America, relevă cinci factori care au contribuit la menținerea acestei situații de „gol moral” în domeniul medicinei: absolutizarea autonomiei a condus la excluderea considerării acelor valori și bunuri care fac
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
În mințile lor, acolo se Întîmpla prăpădul, o Întreagă literatură a libertinajului ca mod de viață, zeci de ani, pregătise schimbarea unei mentalități nepotrivite unor vremuri noi; filmele deocheate lăsaseră și ele urme, chiar mai ceva; unele cîntece - obscene, ziceau moraliștii, ce știau ei?! -, de asemenea. Numai moși și babe, jos cu impotenții și cu frigidele! țipau cei care nu mai vroiau constrîngeri; libertatea sexului se instala atotbiruitoare, nici Biserica nu se mai opunea cu convingerea de altădată, pentru că slujitorii ei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se Împreunaseră Între ei pentru a nu se stinge neamul? Încă de atunci, un alt pîrjol era sortit să vină, nu mai era nimic de făcut; plăcerea, cît mai era vreme, trebuia sorbită pînă la ultimul strop. Cine putea. Puritanii, moraliștii și neputincioșii nu aveau decît să-și ducă traiul lor fățarnic, pentru că nici ei nu erau curați, păcătuiau cu gîndul, cu fapta, mereu erau dovediți, dar o țineau pe-a lor: Temeți-vă de Domnul! De parcă bunica ar fi avut
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Salutări din Congo sau de nu știu unde, iar Jesper, Între timp, poate era mort. Nu era, scria că se va Întoarce curînd. În biblioteca universității, Thomas afla liniște, poate prea multă: rafturi Întregi cu Shakespeare, cu sute de filozofi, cu nenumărați moraliști, cînd să citească atîta? Și pentru ce? Închidea tratatele, revistele, broșurile, gata cu cititul, cu gînditul, viața era făcută pentru a fi trăită, nu Îngrădită de maxime din cărți, de canoane - aproape orice pagină Îți interzicea ceva; Îți dădea liber
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]