749 matches
-
proiectarea unui Grup al Timpului (TP) independent fiind întemeiată. În concluzie, considerăm că proiectarea în grupuri distincte a categoriilor de mod, timp și aspect se justifică pe considerente empirice; trăsături precum [indicativ / subjonctiv] / [trecut / prezent] / [perfectiv / imperfectiv] se valorizează prin morfeme diferite în centre funcționale diferite. În acord cu Principiul oglinzii formulat de Baker (1985) și cu cartografierea domeniului funcțional verbal realizată de Cinque (1999), ierarhia proiecțiilor funcționale este dată în oglindă de ordonarea morfemelor funcționale verbale: categoria aspectului se marchează
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
prezent] / [perfectiv / imperfectiv] se valorizează prin morfeme diferite în centre funcționale diferite. În acord cu Principiul oglinzii formulat de Baker (1985) și cu cartografierea domeniului funcțional verbal realizată de Cinque (1999), ierarhia proiecțiilor funcționale este dată în oglindă de ordonarea morfemelor funcționale verbale: categoria aspectului se marchează prin intermediul alternanței de rădăcină sau prin prezența ori absența sufixului -u- imediat la dreapta rădăcinii; morfemele care marchează categoria timpului se așază la dreapta formei deja marcate pentru aspect; în fine, morfemele de mod
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cu cartografierea domeniului funcțional verbal realizată de Cinque (1999), ierarhia proiecțiilor funcționale este dată în oglindă de ordonarea morfemelor funcționale verbale: categoria aspectului se marchează prin intermediul alternanței de rădăcină sau prin prezența ori absența sufixului -u- imediat la dreapta rădăcinii; morfemele care marchează categoria timpului se așază la dreapta formei deja marcate pentru aspect; în fine, morfemele de mod se realizează imediat la dreapta morfemelor de timp. În acord cu tipologia trăsăturilor gramaticale prezentată în §II.2.1 - care distinge două
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de ordonarea morfemelor funcționale verbale: categoria aspectului se marchează prin intermediul alternanței de rădăcină sau prin prezența ori absența sufixului -u- imediat la dreapta rădăcinii; morfemele care marchează categoria timpului se așază la dreapta formei deja marcate pentru aspect; în fine, morfemele de mod se realizează imediat la dreapta morfemelor de timp. În acord cu tipologia trăsăturilor gramaticale prezentată în §II.2.1 - care distinge două dimensiuni, interpretabilitate și valorizare -, centrele funcționale de mod, timp, aspect sunt înzestrate cu trăsături interpretabile, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
marchează prin intermediul alternanței de rădăcină sau prin prezența ori absența sufixului -u- imediat la dreapta rădăcinii; morfemele care marchează categoria timpului se așază la dreapta formei deja marcate pentru aspect; în fine, morfemele de mod se realizează imediat la dreapta morfemelor de timp. În acord cu tipologia trăsăturilor gramaticale prezentată în §II.2.1 - care distinge două dimensiuni, interpretabilitate și valorizare -, centrele funcționale de mod, timp, aspect sunt înzestrate cu trăsături interpretabile, dar nevalorizate; există două modalități de a asocia o
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
proiecția din domeniul flexionar IP la care se deplasează verbul nu este aceeași în toate limbile romanice. Mai mult, Schifano (2015a) arată că distribuția diferită a formelor verbale nu este accidentală, ci rezultă din interacțiunea dintre morfologie/flexiune (realizare prin morfeme discrete nonsincretice) și sintaxă (deplasarea verbului). În continuare, prezentăm pe scurt rezultatele din Schifano (2015a), preluând, de asemenea și o parte din materialul prezentat spre exemplificare pentru alte limbi decât româna; limbile romanice discutate în Schifano (2015a) sunt româna, franceza
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
exprimă prin paradigme sintetice și nonsincretice. Absența unei paradigme sintetice și nonsincretice determină alegerea strategiei sintactice de satisfacere a trăsăturilor verbale, deplasarea. Astfel, spre deosebire de analizele tradiționale (e.g. Biberauer și Roberts 2010 mai recent) care leagă bogația flexionară de numărul de morfeme, abordarea în termenii instanțierii paradigmatice propusă de Schifano (2015a) reintepretează conceptul de bogăție flexionară ca rezultând dintr-o combinație de factori care alătură numărului de morfeme și condiția nonsincretismului. Concret, diferența dintre română și italiană - varietăți caracterizate prin diferențe în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
e.g. Biberauer și Roberts 2010 mai recent) care leagă bogația flexionară de numărul de morfeme, abordarea în termenii instanțierii paradigmatice propusă de Schifano (2015a) reintepretează conceptul de bogăție flexionară ca rezultând dintr-o combinație de factori care alătură numărului de morfeme și condiția nonsincretismului. Concret, diferența dintre română și italiană - varietăți caracterizate prin diferențe în nivelul deplasării verbului (deplasare înaltă, la MOOD, în română vs deplasare medie, la T, în italiană) - rezidă în instanțierea diferită a categoriei de mod în aceste
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
vedere istoric. Să analizăm auxiliarul a avea (< lat. habere)din structura perfectului compus. În primul rând, comparând toate formele sintetice ale verbului plin (lexical) a avea (94) cu formele auxiliarului a avea (95), observăm că din structura auxiliarului lipsesc chiar morfemele care marchează valorile gramaticale verbale; cu alte cuvinte, auxiliarul este redus la o parte din rădăcină (vizibilă în structura unora dintre formele sintetice ale verbului plin) plus morfemele de persoană. (94) a avea ca verb lexical a. Indicativ prezent a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
formele auxiliarului a avea (95), observăm că din structura auxiliarului lipsesc chiar morfemele care marchează valorile gramaticale verbale; cu alte cuvinte, auxiliarul este redus la o parte din rădăcină (vizibilă în structura unora dintre formele sintetice ale verbului plin) plus morfemele de persoană. (94) a avea ca verb lexical a. Indicativ prezent a-m av-e-m a-i av-e-ți ar-e a-u b. imperfect av-ea-m av-ea-m av-ea-i av-ea-ți av-ea-ø av-ea-u c. mai-mult-ca-perfect av(-)u-sese-m av(-)u-sese-m av(-)u-sese-i av(-)u-sese-ți av(-)u-sese-ø
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
2004), proces deja în desfășurare în româna veche (Nicolae 2015b). Cu alte cuvinte, în paralel cu grupul verbal, putem observa și în grupul nominal tendința de instanțiere paradigmatică (v. §III.3.1.2.3) a categoriei determinării, care presupune realizarea morfemului definit în proiecția în care se verifică definitudinea, proiecția DP. Fenomenul de ACORD la distanță este disponibil în grupul verbal și în alte situații, de exemplu în structurile cu gerunziu (169) și imperativ (170) cu procliză pronominală (v. Nicolae și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
el//ea/noi/voi/ei' (portugheză, Madeira 1994: 180). 35Bogăția flexionară (verbală și nominală) se definește prin raportare la numărul de paradigme de mod/timp/aspect ale verbului (Biberauer și Roberts 2010; Schifano 2015a, 2015b) și, respectiv, la numărul de morfeme specializate pentru marcarea subiectului (Roberts 2010b, 2010c) (v. și infra în text). 36 Proiecția TP este proiecția responsabilă de temporalitatea principală a propoziției și corespunde proiecției TSP din Pesetsky și Torrego (2004) (v. §2.5.2 supra). 37 Compromis derivat
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
În cazuri mai severe, este important să se apeleze la sfatul unui medic, mai ales când un cuplu apelează la inseminare artificială. Chi Kung și medicină chineză consideră foarte importantă formă de energie numită 精 (pinyin: jīng,de asemenea un morfem ce denotă "esență" sau "spirit") - care este dorită să se acumuleze și dezvolte; "jing" este energie sexuală, considerându-se că aceasta își pierde din intensitate odată cu ejacularea, așa că masturbarea este considerată "Sinuciderea Energiei" printre practicanții acesteia. Conform teoriei Chi Kung
Spermă () [Corola-website/Science/309019_a_310348]
-
dorim să păstrăm perspectiva strict științifică asupra istoremului, atunci putem zice că reprezintă unitatea de bază, ultimă, imposibil de diseminat, a istoriei ca disciplină, însă și ca fenomen în desfășurare. Istoremul va fi, prin urmare, echivalentul lexemului din lexicografie, al morfemului din lingvistică și, fără îndoială, al fonemului din fonetică". După această scurtă dizertație academică, cititorul se poate aștepta la orice, inclusiv la revelarea unor detalii minuscule, până acum ignorate, apte să dezlege mari enigme ale istoriei, precum originea misterioaselor statui
Teme ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7294_a_8619]
-
forme masculine și feminine, la singular și la plural): "să se concentreze asupra îndeplinirii obiectivelor programului" (EZ 2318, 2000, 11); "membrii delegației coordonatorilor proiectului UNICEF" (Adevărul 3861, 2002, 3). O terminație identică (același gen și număr, aceeași variantă combinatorie a morfemelor) face să devină supărătoare chiar succesiunea a două genitive - "prelungirea suspendării arestării" (Meridian 504, 1994, 16) - , cu atît mai mult secvențele mai ample care o cuprind: "un aspect relevant al ignorării primejdiei goanei" (EZ 1115, 1996, 4); "represalii împotriva firmei
Lanțul de genitive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14227_a_15552]
-
caracteristice ale adjectivelor și ale substantivelor românești. Flexiunea nu era imperios necesară folosirii adjectivale (există multe adjective invariabile și clasa se întărește permanent în limba actuală, prin împrumutul lexical), dar era obligatorie pentru folosirea ca substantiv (cu formă de feminin, morfeme de plural, cu articol hotărât): "ochelari de trendineză" (linkmania.ro), "locurile libere erau ocupate de trendinezi" (piticu.ro), "trendinezul cu ochelari" (7plus.ro); "un telefon de fițe folosit de toți trendinezii" (krumel.ro), "problemele trendinezilor (cabral.ro) etc. Pe de
Trendinez by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7249_a_8574]
-
cel al clasei respective), fapt pentru care, în actele concrete de vorbire, efectuăm în mod constant o operație logică, aceea de a afirma implicit includerea unui individ în genul său”.Funcția de diferențiere în cadrul sistemului se realizează prin fonemele și morfemele din care este alcătuit semnul. Funcția de transmitere a informației se realizează în procesul comunicării. Codul cel mai des utilizat în cazul comunicării intenționale este limba, care este un cod, un ansamblu de semne cu o organizare proprie, care funcționează
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
de distri-buționalism (Harris, 1951) se caracterizează printr-o abordare sistemică a limbii, bazată pe următorul algoritm: * deteminarea corpusului de date lingvistice, corpus ca-racterizat prin reprezentativitate și închidere (analiza trebuie să fie completă și exhaustivă); * segmentarea elementelor supuse analizei (în foneme, morfeme etc.); * investigarea relațiilor dintre aceste elemente. Distribuția reprezintă contextul tipic de apariție a elementului (de pildă adjectivul lung după substantiv în limba franceză ap-partement impressionnant/vs/adjectivul scurt precedînd substantivul: bel ami). Datorită accentului pus pe segmentare și clasificare, distribu-ționalismul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
basm particular, o structură de actanți, un gen. Actanții posedă deci un statut metalingvistic în raport cu actorii, ei presupun de altfel analiza funcțională sau constituirea sferelor de acțiune" (A.J. Greimas, 1966: 175). Opoziția narativă actant/actor se suprapune celei morfologice, morfem/formant. Astfel actantul "moarte" poate avea actualizarea sinucidere, accident de mașină, crimă prin otrăvire, împușcare etc. Un actant A1 poate fi reprezentat de mai mulți actori (a1, a2, a3); astfel adjuvantul este reprezentat în Harap-Alb de actori precum Păsărilă, Setilă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mai complexă (balet, pantomimă). În Introduction to Kinesics (1952), Birdwhistell prezintă prima sistematizare a repertoriului gestualității. Fonemelor din fonologie (unități minimale lipsite de sens) le corespund kinemele (cele mai mici unități ale gestului sau mimicii, de pildă "ochiul stîng închis"). Morfemelor ca unități minimale dotate cu sens le corespund kinemorfemele (de pildă gestul "a face cu ochiul" ca element al unei serii de gesturi ce caracterizează conduita complicitate, convivialitate etc.). Chiar dacă abordarea sa a fost ținta unor critici (ambivalența termenului kinem
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
gestul "a face cu ochiul" ca element al unei serii de gesturi ce caracterizează conduita complicitate, convivialitate etc.). Chiar dacă abordarea sa a fost ținta unor critici (ambivalența termenului kinem care pare a fi similar fonemului în prima etapă -1952dar comparabil morfemului ulterior -1970), este neîndoielnic faptul că noua disciplină a furnizat impulsuri euristice semnificative, propunînd moduri noi de analiză a comportamentului nonverbal ca sistem semiotic și alimentînd astfel metodologia cercetării codurilor non lingvistice (cf. și Nöth, 1990: 400-401). Comunicarea se realizează
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
contact, "pe această dualitate bazîndu-se posibilitatea de a da sens evenimentelor teritoriale" (E.Goffman, 1992:71). 9.4. Transgresări ale distanței Proxemica repetă trăsăturile limbajului verbal (feature for feature, spune Hall): dubla articulare (segmentare la nivelul unităților dotate cu sens morfeme, lexeme și la nivelul unităților acustice minimale fără sens fonemele, cf. André Martinet), arbitrariul, încărcătura iconică, indicială și simbolică. Mai iconic decît limbajul verbal, limbajul proxemic traduce o constantă, o categorie universală și anume afectivitatea în scara (± simpatie, prin semnificantul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
modulează selectarea temelor abordate, a genurilor discursive etc.), inferențial (marcat de implicituri conversaționale, completate de interlocutor prin calcule interpretative) și acțional (vizînd reconfigurarea epistemică și ulterior comportamentală a interlocutorului). ARTICULARE Decuparea "realității" lingvistice în unități dotate cu sens (lexeme și morfeme gramaticale) reprezintă prima articulare a limbajului, în timp ce segmentarea unităților lexicale și gramaticale în entități distincte lipsite de sens (fonemele c, a, s, ă în cuvîntul "casă") constituie cea de-a doua articulare. Dubla articulare a limbajului explică infinita sa creativitate
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
unitate se definește "sintetic" prin enunțuri privind obiectele lumii. OCULTARE Opusă focalizării, ocultarea desemnează punerea între paranteze , implicitarea unui anumit segment narativ, a unei anumite opoziții (lingvistice, semiotice, narative). OCURENȚĂ (corelată lui tip) Manifestare concretă a unui element lingvistic (fonem, morfem, sintagmă, act de limbaj) într-un text. Analiza de conținut de exemplu va monitoriza numărul de ocurențe conotate peiorativ pentru a califica un articol de ziar ca xenofob sau rasist sau antisemit. PARADIGMĂ (opus lui sintagmă) În gramatica tradițională, paradigma
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
text. Analiza de conținut de exemplu va monitoriza numărul de ocurențe conotate peiorativ pentru a califica un articol de ziar ca xenofob sau rasist sau antisemit. PARADIGMĂ (opus lui sintagmă) În gramatica tradițională, paradigma este ansamblul formelor flexionare ale unui morfem lexical combinat cu desinențele sale cazuale sau verbale (declinarea unui substantiv sau conjugarea unui verb); în lingvistica modernă paradigma este constituită din ansamblul unităților legate printr-un raport virtual de substituție. PARADIGMATIC (opus lui sintagmatic) În fiecare punct al lanțului
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]