3,037 matches
-
parte, la cunoașterea extralingvistică prin desemnare (Bezeichnung) și fiind dependentă de determinările contextuale. Nivelul limbii și nivelul vorbirii acționează ca formă abstractă (mentală) și ca formă actualizată și instanțializată nu numai în cazul lexicului, ci și în acela al fonologiei, morfologiei și sintaxei, încît întotdeauna folosirile concrete din vorbire sînt raportate la aspectele funcționale ale limbii, mobililitatea acestor aspecte fiind determinată în ultimă instanță de particularitățile acestor folosiri. Privită din perspectiva organizării elementelor ei și a modului de relaționare a acestor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
uzului comunitar, și neohegelieni (împreună cu Coșeriu), potrivit cărora adevăra-ta inovație nu poate fi decît un fenomen al uzului individual. Schimbarea se produce în mod diferit în fiecare caz în care are loc și în fiecare compartiment al limbii (fonetică, morfologie, sintaxă, vocabular), dar are și trăsături generale. Prin modul în care se raportează la stările limbii, se pot avea în vedere două aspecte de bază, schimbarea ca înlocuire și schimbarea ca adăugare, care au ponderi diferite în fiecare dintre compartimentele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
românesc libertate a înlocuit pe vechile slobozenie și slobozie, deși, sub raportul conținutului, schimbarea nu este semnificativă. Există și posibilitatea de a se schimba noțiunea și semnificația și de a păstra expresia, așa cum se constată în cazul cuvîntului atom164. În morfologie, apariția unui procedeu nou elimină pe cel vechi, care se păstrează totuși de obicei în cazuri izolate, anume, în cele mai uzuale, așa cum demonstrează păstrarea unor diferențe cazuale în limbile romanice și germanice, deși în cele mai multe dintre aceste limbi ele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
foneticii, deși aici ele sînt cel mai evidente. În înțelesul de "modificare cu caracter regulat", legea se poate aplica la toate nivelurile limbii, încît se poate vorbi de existența unor legi lingvistice care au ca specie legile fonetice. În domeniul morfologiei istorice s-ar putea formula legea trecerii treptate de la structura sintetică la structura analitică, fenomen remarcat, în spațiul romanic în evoluția de la latină la limbile romanice, îndeosebi în cazul numelui; la verb, așa cum arată Eugen Coșeriu, caracterul sintetic al flexiunii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
elimina categoriile gramaticale concrete și de a le prefera pe cele abstracte, ca o consecință a aceleiași orientări spre structurile analitice. Pentru domeniul lexical, în speță pentru conținutul lexical (fiindcă forma cuvintelor este avută în vedere de fonetică și de morfologie), se poate atribui denumirea de lege unor fapte precum trecerea de la abstract la concret în nominație, în evoluția de la latină la limba română. De aceea, de exemplu, latinescul anima, cu semnificația abstractă "suflet, spirit", a devenit în românește inimă, cu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
constata și aspecte cu caracter de regularitate care privesc limbile în general. Cu un astfel de caracter regulat, de lege deci, se manifestă, de exemplu, ierarhizarea compartimentelor limbilor din perspectiva mobilității, vocabularul avînd cel mai intens ritm al schimbărilor, iar morfologia fiind foarte puțin predispusă acestora. Norma limbii literare Deși nu admite că limba literară are alt statut decît cea populară, Eugen C o ș e r i u observă, cum era firesc, că, în general, finalitatea se manifestă în mod
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sintaxei, prin redarea deseori deosebită de către fiecare limbă a structurilor de adîncime (cu caracter cvasiuniversal) se probează faptul că structurile logice sînt prelucrate de conștiința lingvistică în acord cu principiile de funcționare ale uneia sau alteia dintre limbi. La nivelul morfologiei, conștiința lingvistică se relevă îndeosebi atunci cînd anumite categorii gramaticale au redări diferite în limbi diferite. Este edificator în acest sens efortul depus de un vorbitor al limbii române pentru a deprinde categoria aspectului verbal, exprimată la nivel morfologic în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
un popor problema emancipării culturale, se pune implicit și problema unei renovări lingvistice, căci, în evoluția culturală, ideile noi se asociază întotdeauna cu mijloace lingvistice noi. Transformările culturale nu necesită însă modificări corespunzătoare în toate compartimentele limbii, astfel încît fonetica, morfologia și sintaxa pot sluji foarte bine diferite etape ale culturii sau chiar culturi diferite fără nici un impediment și, în consecință, se poate afirma că, de obicei, limba urmează numai în lexic schimbările din planul culturii, iar aceste modificări lexicale pot
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
proces de creație pe baza elementelor mai vechi, prin împrumuturi din alte limbi sau prin îmbogățiri și schimbări de conținut la cuvintele existente. Împrumuturile lexicale noi pot genera și anumite prefaceri, de durată mai lungă sau mai scurtă, în subsistemele morfologiei și preocuparea insistentă pentru perfecționarea limbii poate produce și unele modificări în sintaxă. Limba latină, de exemplu, a preluat din greacă nu numai elemente lexicale, ci și tipuri morfologice, în primul rînd clase sub-stantivale, iar engleza și germana păstrează încă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și, de aceea, unitățile sintactice sînt și ele stabile, păstrîn du-și funcțiile chiar și atunci cînd se modifică forma lor de exprimare. Ca atare, și relațiile sintactice manifestă o pro-nunțată constanță în timp și nu prezintă variațiile și fluctuațiile morfologiei, față de care sînt autonome 294. Topica este condiționată de structurile limbii, fiind dependentă de capacitatea membrilor propoziției și frazei (enunțului) de a exprima prin însăși forma lor funcțiile sintactice pe care le îndeplinesc, astfel încît ea este mai liberă în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
poezie este un trop imens!). Propria explicație vizând ideea de Necuvinte e de găsit într-un eseu dintre cele mai interesante, Fiziologia poeziei sau despre durere: "Ca vehicul poetic (...), cuvântul scris tinde să-și piardă proprietățile sintactice, integrându-se unei morfologii pure, în care o propoziție, sau chiar o frază întreagă are valoarea funcțională a unui singur cuvânt, sau chiar a unui singur fonem. Astfel, în structura unei poezii, grupurile de cuvinte transportă un ce aparte, un supra-cuvânt sau mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o simplă „introducere” în câmpul semantic și aparatul critic al unei științe, lucrarea de față este o aprofundare a pattern-ului disciplinar propriu antropologiei culturale. Am putea spune că este vorba, în acest caz, de o distincție similară celei dintre morfologia și sintaxa unei abordări teoretice date, în sensul că „profilul epistemologic” al antropologiei vorbește, în primul rând, de „conținutul” aceste științe și modul de organizare al acestui conținut și, abia apoi de „forma” și inventarul tematic al disciplinei în discuție
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
șocuri economice, discriminare a minorităților, sărăcie profundă) care nu pot fi gestionate prin structurile existente ale statului; - răspândirea unor metode inovative în furnizarea serviciilor sau în dezvoltarea structurilor statului (existând corupție, transfer clientelar al resurselor statului etc.). Fără îndoială că „morfologia” unui fond social depinde în mare măsură de cea a statului și societății în care este creat. Serrano-Berthet și colaboratorii săi (2006) construiește patru ideal-tipuri de fond social, în funcție de contextul în care se regăsesc: Tip de fond social Tip context
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
a practicat-o Claude Lévi-Strauss Îndeplinește și ea această cerință. Atunci, În ce măsură pretinde abordarea mea să depășească posibilitățile și intențiile structuralismului? După cum se străduiește să arate Introducerea, obiectele ideale interacționează În timp pentru a forma istoria. Cu alte cuvinte, simpla „morfologie” a unui sistem, care constituie ținta oricărei descrieri structuraliste, se află integrată Într-un proces dinamic de proporții extraordinare, respectiv În interacțiunea temporală a tuturor sistemelor similare. Acest proces cu un număr infinit de dimensiuni este numit de noi istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
tuturor sistemelor similare. Acest proces cu un număr infinit de dimensiuni este numit de noi istorie. Dat fiind caracterul lui dimensional infinit, putem noi oare spera să-l Înțelegem vreodată? N-ar fi poate mai Înțelept să revenim la simple „morfologii” de obiecte ideale, În loc să cutezăm a le examina tulburător de complexele tipare de interacțiune? În stadiul actual, este poate greu de trecut dincolo de morfologia sistemelor. Și totuși, se cuvine să subliniem insistent că ținta noastră e „morfodinamica”, studiul evenimentelor Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
oare spera să-l Înțelegem vreodată? N-ar fi poate mai Înțelept să revenim la simple „morfologii” de obiecte ideale, În loc să cutezăm a le examina tulburător de complexele tipare de interacțiune? În stadiul actual, este poate greu de trecut dincolo de morfologia sistemelor. Și totuși, se cuvine să subliniem insistent că ținta noastră e „morfodinamica”, studiul evenimentelor Într-un continuum spațio-temporal. Cu alte cuvinte, sînt pentru un demers cognitiv care să includă diacronia ca dimensiune obligatorie a lumii, și nu ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pînă la a cita Metamorfoza plantelor a lui Goethe, fie ca să aducă un omagiu unui precursor inocent, fie pentru că n-au stat prea mult pe gînduri. În al doilea eseu al său despre Metamorfoza plantelor (circa 1790), Goethe definea astfel morfologia: „Morfologia ar trebui să includă teoria formei, formării și transformării naturilor organice”9. Ideea principală a morfologiei lui Goethe (care fusese deja formulată de Caspar Friedrich Wolff În 1759) era că toate părțile plantei sînt metamorfoze ale frunzelor ei. În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
la a cita Metamorfoza plantelor a lui Goethe, fie ca să aducă un omagiu unui precursor inocent, fie pentru că n-au stat prea mult pe gînduri. În al doilea eseu al său despre Metamorfoza plantelor (circa 1790), Goethe definea astfel morfologia: „Morfologia ar trebui să includă teoria formei, formării și transformării naturilor organice”9. Ideea principală a morfologiei lui Goethe (care fusese deja formulată de Caspar Friedrich Wolff În 1759) era că toate părțile plantei sînt metamorfoze ale frunzelor ei. În ultimii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fie pentru că n-au stat prea mult pe gînduri. În al doilea eseu al său despre Metamorfoza plantelor (circa 1790), Goethe definea astfel morfologia: „Morfologia ar trebui să includă teoria formei, formării și transformării naturilor organice”9. Ideea principală a morfologiei lui Goethe (care fusese deja formulată de Caspar Friedrich Wolff În 1759) era că toate părțile plantei sînt metamorfoze ale frunzelor ei. În ultimii săi ani de viață, Goethe a mai „postulat o tendință generală de dezvoltare În spirală, presupusă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și apoi de Roman Jakobson, fonologia a devenit principalul model În analiza mitului și a narațiunii. În spatele curentului s-a aflat antropologul Claude Lévi-Strauss, care a atras atenția Întregii lumi către Învățături uitate privind structurile constante ale narațiunii, cum erau Morfologia basmului de VI. Propp (1928) și multe alte studii datorate formaliștilor ruși. După cum s-a subliniat deseori, cea dintâi perspectivă a lui Lévi-Strauss asupra mitului ca „invariant” (analog fonemului În lingvistică) s-a dovedit greșită și autorul a renunțat la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În circulație vechiul instrument al fenomenologiei religioase, inventat În jurul lui 1850 de către Învățații protestanți olandezi și germani și perfecționat de un maestru ambiguu: olandezul Gerardus van der Leeuw, profesor de teologie la Universitatea din Gröningen. Din nefericire, fenomenologia Împarte cu morfologia lui Goethe neputința de a explica transformările istorice. Destul de asemănător cu versiunea pe care o dă psihanalizei Carl Gustav Jung, ea operează cu presupunerea existenței unui număr de „arhetipuri” inexplicabile (sau care nu pot fi explicate deocamdată), stocate În „psihicul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Scoția și care a fost, În același timp, un matematician de forță și un erudit desăvârșit În domeniul literelor clasice. Era capabil să scrie cu aceeași ușurință despre matematica grecească, despre jocurile de copii În Grecia Antică, despre Aristotel, Platon, morfologia plantelor și animalelor și despre multe alte subiecte. Opera sa principală, On Growth and Form (1917), a fost una dintre cele mai originale (și, prin urmare, controversate) scrieri ale acestui secol 14. Epuizată și ne-reeditată din 1952, se mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
urmă, pe o sută de mașini de scris, Divina Comedie. De fapt, dat fiind ordinul de magnitudine temporală al acestui univers, probabilitatea ca așa ceva să se Întîmple este, practic, zero. La fel de aspru cu tentativele neodarwiniste de a demonstra evoluția cu ajutorul morfologiei, Thompson a fost marginalizat de o comunitate științifică ce l-a crezut răzbunat pe Darwin datorită progresului geneticii. Și totuși, Thompson nu a negat, fără Îndoială, ereditatea. A scris că ereditatea este „unul din factorii majori În biologie”, „un lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
conică a ordinului pteropodelor poate fi preschimbată „ În spirala logaritmică a nautiloidelor” printr-o operație matematică simplă. Iar craniile majorității mamiferelor, inclusiv cele umane, pot fi explicate drept deformări matematice, de la un model la altul 21. PÎnă la sfîrșit, simpla morfologie n-a putut satisface exigențele lui Thompson. Acest savant extraordinar era conștient că forma unui organism nu este doar o configurație În spațiu, ci „un eveniment În spațiu-timp”22. În consecință, disciplina care studiază formele nu se poate defini decît
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
expansiunii, nu poate decît să revină la forma tubulară, trecînd prin stadiul intermediar al „amplorii posterioare”24. Din păcate, structuralismul a pus În umbră fertila intuiție a lui Brooks Young, Îngustînd semnificația sincroniei și reducînd morfodinamica modei la o simplă morfologie. Răspunzător de această sărăcire metodologică se face Roland Barthes, după care „sistemul modei” Înseamnă pur și simplu o corelație statică Între accesorii. Ca și cum Barthes ar fi locuit În Platlanda, a redus moda la două dimensiuni și a exclus timpul din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]