20,850 matches
-
Sfântă, care mărturisește locul Învierii lui Iisus, cu toate ca dușmanii Lui au căutat ca să o acopere. Sâmbătă dimineața, toate luminile și toate candelele din Sfântul Mormânt și din toată Biserica se sting. Se așează vată curată pe piatra de deasupra Sfântului Mormânt. Apoi se pecetluiește ușa în fața clerului și a întregii mulțimi cu 4 peceți, adică cu două panglici de panză albă, cu ceară și cu peceți la capăt, așezate astfel ca să formeze litera X. Poliția păzește din acest moment Sfântul Mormânt
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
Mormânt. Apoi se pecetluiește ușa în fața clerului și a întregii mulțimi cu 4 peceți, adică cu două panglici de panză albă, cu ceară și cu peceți la capăt, așezate astfel ca să formeze litera X. Poliția păzește din acest moment Sfântul Mormânt, cu strictețe, ca nimeni să nu se mai poată apropia de ușa închisă. În Biserică devenită neîncăpătoare, se află mii de oameni veniți din toate părțile lumii din credință, pentru folosul sufletesc, dar mai cu seamă, pentru a vedea marea
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
a vedea marea minune ce avea să se întâmple. La orele 14.00 , sâmbătă după amiază, Patriarhul Ierusalimului, cu tot clerul ortodox, iese din Altar, purtându-se înaintea lor cele 12 steaguri cu însemnări din viața Mântuitorului și ocolesc Sfântul Mormânt de trei ori, în versuri de cântări și în sunetele clopotelor, care răsună în tot Ierusalimul. Pe urmă, Patriarhul, îmbrăcat numai în stihar, care simbolizează Giulgiurile cu care a fost lisus înfășurat în Groapă, intră în Paraclisul Sfântului Mormânt. Un
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
Sfântul Mormânt de trei ori, în versuri de cântări și în sunetele clopotelor, care răsună în tot Ierusalimul. Pe urmă, Patriarhul, îmbrăcat numai în stihar, care simbolizează Giulgiurile cu care a fost lisus înfășurat în Groapă, intră în Paraclisul Sfântului Mormânt. Un diacon ține un potir de aur, foarte prețios și așteaptă alături de ușa Sfântului Mormânt. Patriarhul se apleacă în genunchi, cu capul plecat pe Sfânta Piatră și face rugăciunea tainică. Totul este în tăcere. Toată suflarea este emoționată, așteptând Sfânta
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
în tot Ierusalimul. Pe urmă, Patriarhul, îmbrăcat numai în stihar, care simbolizează Giulgiurile cu care a fost lisus înfășurat în Groapă, intră în Paraclisul Sfântului Mormânt. Un diacon ține un potir de aur, foarte prețios și așteaptă alături de ușa Sfântului Mormânt. Patriarhul se apleacă în genunchi, cu capul plecat pe Sfânta Piatră și face rugăciunea tainică. Totul este în tăcere. Toată suflarea este emoționată, așteptând Sfânta Lumină, marea Minune! Numai arabii creștini aleargă prin Biserică, bătând din palme și cu voci
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
Toată suflarea este emoționată, așteptând Sfânta Lumină, marea Minune! Numai arabii creștini aleargă prin Biserică, bătând din palme și cu voci puternice roagă pe Dumnezeu, în limba lor, să trimită Lumina. Deodata, un vânt lin se simte pe deasupra pietrei Sfântului Mormânt. Vântul dispare și pe piatră încep să apară stropi. Se formează o rouă de lumină alb-albăstruie, care nu arde deși este o lumină de foc. Patriarhul, cu ochii scăldați în lacrimi, se ridică de la pământ emoționat de lumina primită de la
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
îngropat într-o groapă comună, soldații români nu i-au lăsat de izbeliștea eternității pe foștii lor camarazi. În stîngăcia acestei îngropări, cu nominalizarea celor care au fost vîrîți în groapă, e mai multă sensibilitate omenească decît faptul discutabil că mormîntul a fost întreținut și ulterior. Fiindcă dacă acel mormînt colectiv a fost întreținut, asta se trage cel mai probabil de la cei care i-au îngropat pe cei cîțiva germani. Probabil chiar soldații care i-au ucis în luptă.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
au lăsat de izbeliștea eternității pe foștii lor camarazi. În stîngăcia acestei îngropări, cu nominalizarea celor care au fost vîrîți în groapă, e mai multă sensibilitate omenească decît faptul discutabil că mormîntul a fost întreținut și ulterior. Fiindcă dacă acel mormînt colectiv a fost întreținut, asta se trage cel mai probabil de la cei care i-au îngropat pe cei cîțiva germani. Probabil chiar soldații care i-au ucis în luptă.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
și de fiare ruginite, de la marginea orașelor./ Ah, cîtă prospețime, în această lume,/ de la vicleana frumusețe a fetelor. Și rîsetele lor:/ ce minunate jerbe! Laudă ție, Doamne, pentru toate acestea/ și pentru multe altele: de la bulbii luminoși ai narciselor/ de pe mormîntul din inima lumii, la stelele căzătoare/ ale nopții pe care o bem, adesea, din vin" (Laudă ție, obsesie blondă a morții). Treapta cea mai înaltă a raportului erotic cu universul pe care-l întrupează lirismul aci discutat îl constituie acest
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
pergament). Romanciera nu evită patetismul, ci și-l asumă într-un mod inteligent, îl transformă în energia eoliană care duce mereu corabia romanului înainte. Ea nu se sfiește nici să fie romantică. Gabriel Nicolau cere, înainte de a muri, ca deasupra mormântului său să fie așezată lespedea funerară care acoperise, cu patru secole în urmă, mormântul mitropolitului Damian. În felul acesta, el vrea să-și facă pierdută identitatea, dizolvând-o în identitatea unui apărător al aceleiași cauze. Ce poate fi mai romantic
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
transformă în energia eoliană care duce mereu corabia romanului înainte. Ea nu se sfiește nici să fie romantică. Gabriel Nicolau cere, înainte de a muri, ca deasupra mormântului său să fie așezată lespedea funerară care acoperise, cu patru secole în urmă, mormântul mitropolitului Damian. În felul acesta, el vrea să-și facă pierdută identitatea, dizolvând-o în identitatea unui apărător al aceleiași cauze. Ce poate fi mai romantic! Și totuși, episodul n-are nimic desuet. Fervoarea intelectuală a autoarei salvează totul. Va
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
ruga" - ce se manifestă, uneori violent, prin nevoia reîntoarcerii, apropierii, posibile doar prin poezie, de "punctul central", loc "vital", primordial și, tocmai de aceea, "neștiut". Apare astfel imaginea unui "loc" ale cărui coordonate sunt "câmpia verde", "casa albă", "copacul înflorit", "mormântul mamei" (Enigmă) sau "grădina", în care eul poetic sapă ca în "propriul trup" (Grădina). Dorința, nevoia, imposibil de stăpânit, de a pătrunde în interiorul propriei ființe creează abisul, o figură geometrică ce se adâncește, prelungind în interior, la infinit, imaginea din
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
discrete, scrie Carvalho, acea moarte care-ți permite să respiri, să dormi, să procreezi, dar care se recunoaște după cenușa locurilor comune și a platitudinilor, a acelor alcătuiri de cuvinte și de fraze-tip, asemenea florilor de hîrtie presărate pe morminte, a acelor idei care circulă în forme aproape identice, din gură-n gură, reproducînd "opinia generală". Respingînd tezele lui Gramsci după care vocația gîndirii și cunoașterii ar aparține nu individualității umane ci colectivității, Carvalho consideră că numai conștiința individuală are
Abdicarea inteligențelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16347_a_17672]
-
urmat asasinatele comise de legionari, pogromurile din București și din alte părți, evrei omorîți în cîrligele abatoarelor sau încinerați de vii în casele lor, soldați îmbibați de benzină și transformați în torțe". Și la 4 martie 1941: "Legionarii au violat mormîntul lui Armand Călinescu de la Curtea de Argeș, în perioada cînd i-au masacrat pe prizonierii de la Jilava și cînd i-au asasinat bestial pe Iorga și pe Madgearu, adică pe la sfîrșitul lui noiembrie 1940. După ce au scos piatra tombală, bandiții au exhumat
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
mijloc, vine spre mine colegul O. Patetic și exaltat, comme d'habitude. Te felicit!... începe el sonor, ca să fie auzit. (M-aș mira să mă felicite, în public, pentru vreo expoziție, pentru vreo proză, ceva.) Te felicit!... repetă teatral... pentru mormîntul de la Eternitatea... e foarte frumos. Mulțumesc, zic eu cu modestie și ne strîngem mîna. În care timp, trecînd șontîc pe lîngă noi, fostul mare chirurg, melomanul octogenar, se-apropie o clipă și-l bate pe umăr pe amic: Am onoarea
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
multă credibilitate acțiunii și cutremurătoarei perspective revelată de conținutul caietului lui Stalin. Arhanghelsk reușește să-și captiveze total cititorul și transmite spaima pe care o asemenea realitate o provoacă pentru că, nu-i așa, "simți puterea Tovarășului Stalin chiar și din mormânt." Robert Harris, Arhanghelsk, Trad. De Liana V. Alecu, Ed. Humanitas, București, 2000.
Spectacolul lui Stalin by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16572_a_17897]
-
ar privi, răsfoiește niște hîrtii în fața lui. Acestea sînt vîrfurile absolute ale societății socialiste multilateral dezvoltate: ei au o putere incomparabil mai întinsă decît voievozii sau demnitarii "burghezo-moșierești" ai trecutului. Asupra țării. Asupra fiecărui cetățean în parte, de la leagăn la mormînt". Se putea oare o mai lucidă consemnare, o mai amară apreciere a acestei liote de nechemați abuzivi ce alcătuiau "conducerea superioară?" Să vedem care e atitudinea lui Titus Popovici față de sine însuși. Am putea vorbi de o cochetărie stîngace, cînd
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
să-și depășească chipul dostoievskian, bizar și teatral. Nu reușește să sufere, să fie cutremurat cînd se confirmă că femeia iubită trăiește cu fratele Nathan, sub ochii lui, că relația este mai veche și ea a fost doar reînnodată la mormîntul proaspăt al tatălui, cînd Nathan a posedat-o pe Elise. El rezolvă toată această poveste într-o clipă, fără sfîșiere, fără să mă facă să cred un minut că-l doare. La fel Oxana Moravec. Nici cu Eliza ei nu
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
perfectibil, că actorii, bine aleși, pot mult mai mult, lucru dovedit, dar ceva îi înfrînează. Sunt momente rotund finisate, cu eleganță și distincție în demonstrația scenică, frumos susținută și scenografic de Andreea Mincic. Anumite redundanțe inutile (căratul pietrelor - sugestie pentru mormînt - dintr-un moment în altul, de pildă) pot fi lepădate de tînărul regizor, ca și lentoarea nefirească, conversația englezească, deloc în spiritul piesei, pentru a presăra emoție și tensiune, durere și bucurie, energii umane ce sînt provocate să erupă de
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
care nu avea voie nimeni să se atingă. Și, totuși. De anul trecut, din vară, ne luptăm cu morile de vînt. Nepriceperea și reaua-credință sapă și sapă și sapă. Pelerinajul spiritual de la Muzeul }ăranului Român s-a mutat vis-ŕ-vis, la mormîntul lui Horia Bernea. Paznic neputincios. Mai rău, s-a încercat refacerea, din memoria neexersată cu acest tip de exercițiu autentic și moral, a două dintre cele mai importante săli: TIMP și FERESTRE. Rezultatul? Degradare, chip schimonosit. De ce oare? De ce oare
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
sale: "De mult am adoptat hotărîrea de a muri de moarte naturală, ca tot omul. La viața mea am văzut mulți oameni murind, așa încît sînt pregătit. Poate că am țesut prea multă ficțiune în jurul gropii - frigul și umezeala din mormînt. Poate că am imaginat prea multe detalii legate de moarte și poate că sînt prea atașat - anormal de atașat - de morții mei... O persoană rațională nu și-ar da întîlnire cu morții în zona crepusculară..." Și iată că Saul Bellow
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
sale: "De mult am adoptat hotărîrea de a muri de moarte naturală, ca tot omul. La viața mea am văzut mulți oameni murind, așa încît sînt pregătit. Poate că am țesut prea multă ficțiune în jurul gropii - frigul și umezeala din mormînt. Poate că am imaginat prea multe detalii legate de moarte și poate că sînt prea atașat - anormal de atașat - de morții mei... O persoană rațională nu și-ar da întîlnire cu morții în zona crepusculară..." Și iată că Saul Bellow
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
Leon Fleisher; violoncelistul Yo Yo Ma nu a putut ateriza din cauza viscolului. La București, la Atheneul Român, cele două concerte ale Filarmonicii - concerte conduse de dirijorul Horia Andreescu - au fost închinate memoriei celor doi dispăruți; partea mediană lentă - Punerea în mormânt - a Simfoniei Mathis pictorul de Paul Hindemith a fost prezentată de muzicienii orchestrei drept omagiu adus celor două personalități evocate; întreaga asistență a păstrat momente de reculegere. în cadrul aceleiași seri de muzică, un interiorizat elan al comunicării a putut fi
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
pe care i-o inspiră. Nu știu dacă lui Jung i-ar fi plăcut pelicula, dar cu siguranță l-ar fi uns la inimă. Toate conotațiile pe care i le asociază el mării, ca aceea de pântec matern și de mormânt, sunt prezente în acest film. Personajul principal, Jacques Mayol (Jean-Marc Barr, l-ați mai văzut într-un film al cărui titlu are conotații acvatice, de Lars von Trier) e un străin pe pământ. Comunică într-un mod special cu delfinii
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
instituțiile religioase. De altfel, observăm aici un unghi interesant. Tocmai etosul muncii (în curs de rapidă dispariție în Europa de Vest, cea atît de interesată mai ales în pensionari timpurii și prelungi vacanțe gras plătite, în asigurări sociale comode de la "leagăn la mormînt") este legat de valorile religiei și ale familiei. Cum spunea altminteri simpaticul filozof anarhist german Peter Sloterdijk avem de ales între credința în Dumnezeu și un sistem bun de asigurări. Ar fi de adăugat însă cîteva lucruri. De pildă, că
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]