2,283 matches
-
cap: --Cred că... --N-ai unde să dormi? Nu-i nimic, rezolv eu problema asta. --Oh, doamnă Virginica!.. Am atâta treabă... --Eh, dacă nu se poate, își mușcă buzele doamna Virginica, nu se poate! Își vârâ capul într-un dosar și mormăi: visul meu de-azi noapte! Și două cute verticale îi apărură-ntre sprâncene. Mașinal, răsfoia un dosar și gândea: ce tot aștept de la ăsta? Tipul trece prin sentimentele mele ca gâsca prin apă. Ori este un prostănac, ori un orbit
S.R.L. AMARU-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373202_a_374531]
-
și el un amărât, ca și noi. Însă, prost și invidios, nevoie mare. Ia spune Tache, să audă tot satul! De ce-ai strigat pe uliță: hoțul, mi-a furat mașina! Ți-am furat-o eu din curte? --Nu, a mormăit Tache, nu mi-ai furat-o! Eu ți-am adus-o în curte cu Păcălici, când ai fost plecat pe câmp. --Spune tare, mă, să te-audă tot satul! --Nu mi-ai furat-o! a strigat disperat Tache, mai ales
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
bune de hărmălaie a celorlalți și de tăcere din parte-i, reluă inițiativa: -Gata, ajunge! Trebuie să ieșim cumva din situația asta! Hai să ne organizăm puțin... Flower-Power chicoti înveselită de forța tiradei Americanului, ceilalți băieți își dreseră vocile și mormăiră aprobator atunci când începură să se regrupeze pentru a o porni în căutarea unei ieșiri. Parcă se stinsese și entuziasmul general... tăcerea rămânând singurul stăpân. Fiecare se gândea la ai lui. Ce se va întâmpla cu înfățișarea lor? Aveau să rămână
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
în funcție de mulțumirea sau nemulțumirea odraslelor prinse-n horă. Dacă băiatul uneia juca lângă cineva de care nu-i plăcea, fața ei îngheța. Făcea mărunt din buze, iar cu gura strânsă „mușca zăbala”. Bineînțeles, după cum îi plouau în minte gândurile întunecate. Mormăia: -Uite la el, amărâtu’! I-am spus acasă: mă, să nu te mai ții după roșcată, că te mănânc! Nici nu știi ce zace-n fundu’ ei! Că și mă-sa este-un pui de lele!..Auzi, tu? Te omor
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
ea, parcă atras de un magnet. Iar când vălvătăile din părul și privirea ei l-au cuprins, s-a topit în joc, purtându-și pașii și zâmbetul după unduirea șoldurilor ei. Pe altă femeie care „ronțăia zăbala” o simțeai că mormăie și ea-n gând: -Ia uite și la-mbro-bo-di-ta mea! Ține, de, lângă ăsta lu’ Piciontea. Nu vede, tâmpita, că pe șmecher nu-l interesează decât pogoanele și galbenii din salba ei? Că ochii lui aleargă după scârba lu’ Scârmoci? Pe
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
în întâmpinarea viselor sale. Un tramvai se opri în stație scrâșnind. Se ridică repede și sări pe scară chiar înainte de închiderea ușilor. Trebuia să vorbească cu Tanti Anisia, să o întrebe dacă îi va mai oferi o șansă... - Nici pomeneală, mormăi bătrâna auzind dorința fetei de a rămâne în camera mică de la stradă. Dar am o nepoată handicapată, a cărei mamă a murit de curând și care are nevoie de îngrijire. Curățenie, mâncare, chestii din astea și locuiește chiar la marginea
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
privire și arătătură, răspândea o liniște aproape omenească care glăsuia recunoștință și mulțumire. Când fata fu la doi pași, făcătura își împreună brațele omenești într-o temenea și se îndoi de trup. Își îndreptă corpul și, cu fruntea tot înclinată, mormăi ceva, neînțeles decât mai târziu, când Natalia repetase îndelung în minte sunetele spuse de acesta: Silvan. Alinatul își mai plecă o dată privirea și se afundă în desiș, lăsând-o pe tânăra nelămurită dacă vietatea era făptură de om sau nu
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
bucurie și mulțumire, povestindu-și care mai de care, aventura nopții abia trecute. În grajduri, laptele începu să curgă șuvoaie calde și dulci în gălețile imaculate, sub mâinile experte ale gospodinelor. Alexandra își trase și mai mult pătura peste cap, mormăind ceva neînțeles la adresa vacarmului cu care se confrunta în fiecare dimineață, încă de la ivirea zorilor. Adormise mult după miezul nopții, când terminase de citit ultima carte. Ziua nu îi era cu putință să se dedice pasiunii ei și era nevoită
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
am luat cu vorba și n-avem timp! Între timp aflară toți vecinii că moș Ion a murit. Unul, câte unul intrară în casă. Sufletul lui moș Ion privea mirat la toși care intrau, se descopereau, se închinau și ziceau, mormăind: Dumnezeu să-l ierte! Încerca să intre-n vorbă cu ei, să-și ceară iertare dacă i-a supărat cu ceva și se-nciuda că nimeni nu-l bagă-n seamă, deși el voia să le spună că, totuși, trăiește
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
bun! se înfurie Măcăială. Nu, bă, râse Florea Târâială, iei aragazul ăla străvechi și-l arunci la groapa de gunoi. Mulțumește-i lui Dumnezeu că s-a dus. Că altfel nu te hotărai să arunci rabla. Ha, ha, ha! Măcăială mormăia înciudat niște sudălmi, la care Târâială îi replică: Nu-l mai înjura, bă, că bietul moș Ion n-are nicio vină. N-ai auzit ce-a zis înainte să moară? „Șcujaci, că mor!” Ha, ha, ha! Da, putea să mai
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
la care Târâială îi replică: Nu-l mai înjura, bă, că bietul moș Ion n-are nicio vină. N-ai auzit ce-a zis înainte să moară? „Șcujaci, că mor!” Ha, ha, ha! Da, putea să mai aștepte câteva ore, mormăi Măcăială. Ca o vijelie intră și Ghiță Repezitu: Ce, bă, moș Ioane, plecași? Și nu-mi spuseși cum dai culoare la țuică!.. Spune, mă, amărâtule: Dumnezeu să-l ierte! Că așa se spune când intri la mort! îl repezi Rada
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
într-o poziție mai intimă decât s-ar fi așteptat la o primă întâlnire. Sforăitul se intensifică cu o lipsă de grație ieșită din comun, iar Alexandru se simți invadat de o rușine mistuitoare. O împinse cu cotul, dar fata mormăi ceva și porni să sforăie mai cu sârg, alunecând cu totul pe partea lui. Aruncându-și privirea în diagonală, se abținu cu greu să nu-i tragă o palmă, văzând cum Denisa era pe cale să izbucnească în râs. Și POC
CONCERTUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374266_a_375595]
-
Măcar aceia erau îndoctrinați cu înaltele învățături comuniste ori pe cale să și le însușească, în timp ce oportuniștii postrevoluționari aveau, cel mult, abecedarul afacerilor oneroase, arar câte o diplomă, și aceea cumpărată! Pe lângă oportuniștii zilelor noastre, gata să treacă și peste cadavre, mormăi indignată Mira, cei dinainte erau amatori, carnetul de partid menținându-i în funcții ori drapându-le originea socială sau alte păcate. Când conducătorului i se raportase că numărul to’arășilor ajunsese îngrijorător de mare, se inițiase o triere exigentă, fiind
CAPITOLUL 6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378643_a_379972]
-
mele, ți se vor risipi în putrezire și duhoare mădularele, și 75 Pradă vei cădea tuturor demonilor mei ai deznădejdii și speranței". Văzînd pe Enitharmon, al lui Urthona Spectru chipul sau de nor Și-l răsuci, temîndu-se de gelozie, si mormăind tunete aspre Și bezne-n jur zvîrlind, acestfel își rosti grozavnicele chinuri ale inimii: "Tharmas, te știu: cum ne-am schimbat, și frumusețea ni s-a stins! 80 Și totuși te știu încă, deși în asta groaznică ruină cufundat. Tu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
eliberate din temnițe-reptile, sosesc în cîrduri: Furii sălbatice din creierul de tigru și din ochii leului, Și din măgar și bour posomorite groaze vin, din acvila Și corb: multe că frunzele de toamnă, toate soiurile La trîmbița se-adună, si mormăie peste marginile mormîntului și strigă-n 240 Fiorosul vînt în jurul stîncilor și munților ce se înalță plini de gemete. Pe stînci surpate, în aer suspendați prin focuri dinăuntru 316, Multe cortegii-ngrozitoare și multi pe nouri și pe ape, Tati
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
general expedițiile reprezentau un succes, bunurile furate fiind, de obicei, vândute în Boston, iar o parte clin câștiguri folosite pentru a plăti soldații. De data aceasta însă, expediția fusese contracarată decisiv și soldații s-au întors în Boston prost dispuși, mormăind după plata cuvenită. Soldații nemulțumiți sunt predispuși la revoltă, așa că guvernul din Massachusetts a început să caute, îngrijorat, o modalitate prin care să plătească soldații. A încercat să împrumute 30004000 de dolari de la negustorii din Boston, dar evident că bonitatea
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
diferită de femeile de vârsta ei, băbuțele pe care el tocmai le alungase de pe stinghia lor. Într-o zi, vrând să-i spună Charlottei ceva mai mult decât un simplu bună ziua, a tușit ușor în pumnii lui mari și a mormăit: - Așa, Charlota Norbertovna, ești singură de tot aici, în stepa noastră... Datorită acelei replici stângace puteam deodată să mi-o imaginez (ceea ce nu făcusem niciodată până atunci) pe bunica fără noi, iarna, singură în camera ei. La Moscova sau la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu putea fixa strigătul acela... Un țăran s-a uitat suspinând în ochii capului aruncat pe drum. Apoi s-a aplecat și, cu o mână stângace, l-a împins într-un sac mare de pănură. „Am să-l îngrop, a mormăit el. Noi nu suntem tătări, totuși...” Și trebuia să intri în izbele din iadul acela liniștit ca să descoperi că bătrâna care scruta ulița prin geam era mumia unei fete moarte cu câteva săptămâni în urmă, așezată în fața ferestrei cu speranța
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mei, s-a întors brusc. O strâmbătură de durere îi crispa obrazul. Flăcările focului nostru de lemne se reflectau în ochii lui cu o fluiditate neobișnuită. S-a grăbit să-și șteargă sclipirile acelea cu mâneca. „Ah, fumul ăsta!”, a mormăit el clipind din ochi și, fără să mă privească, s-a întors în barcă. Acolo, împingându-și picioarele înghețate spre jăratic, m-a întrebat cu o insistență mânioasă: - Și după aceea? L-au ucis pe băiatul acela, așa-i? Luat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
simțirea ca un tiriac, Ei mă veninează cu spirtosul duh, Și pe loc m-apucă tusea cu năduh (Povestea vorbii, 1852) (174, p. 89). Sau la scriitori moldoveni contemporani cu Anton Pann : Costache Stamati („Satana intră în sală tiriachiu și mormăie sudălmi”) și Dimitrie Ralet („Afionul cu care se îmbată teriachii”). Și un per- sonaj al lui B.P. Hasdeu, din nuvela Duduca Mamuca (1863), este drogat de un doctor cu „afion” (175). „Cuvântul tiriachiu - scrie I.G. Ionescu-Gion în 1899 - a trecut
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din orbitele cu deșeuri, era să adoarmă înainte să termin pregătirea pentru inserția visului profetic, tună Kalator, abia respirând din pricina emoției. Crey îl privea pierit, fără să înțeleagă ceva nici din monologul interior al Apostolului, și nici din tot ceea ce mormăise călugărul la diverse microfoane. ― Gata! L-am pierdut, nu-i așa?... L-am pierdut! Monahul se întoarse cu o lentoare pe care și-o ura fiindcă știa că îl chinuie pe minusculul guvernator, dar pe care nu și-o putea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
luptăm. Dar lecțiile despre confruntările fizice sunt mult mai puține și mai ușoare decât cele în care încercăm să deprindem metodele prin care să ne ferim de asocierile cu persoane impulsive. Cumințit brusc de stăpânirea de sine a călugărului, Crey mormăi în barbă: ― Totuși trebuie să-mi spui ce urmează! ― Asta așa este, încuviință Isidor. De pildă, acum, Apostolul Laak își adună forțele și va trece la o etapă extrem de importantă... ― Suntem în pericol? ― Nu, nicidecum! Momentul e important mai mult
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care îi apare Ustin, Mântuitorul neamului său, care îi dezvăluie locul unde se află depozitul de unelte. Pentru început, clonelor aveau să li se dea cuțite, topoare, hârlețe. fierăstraie, furci și greble ca să-și poată duce la bun-sfîrșit munca. ― Interesant, mormăi Crey. Dar când vor începe să muncească pentru noi? ― Chiar și într-o desfășurare excepțională de evenimente, așa cum se anunță cea de pe Praxtor, Abația nu deține înregistrări ale vreunor ofrande substanțiale înainte de a doua generație ecleziastică. ― Și asta ce vrea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
E tulburat astăzi, fiindcă știe deja ce urmează să vă împărtășesc. Probabil că tocmai acest lucru îi devoalează esența retrogradă, absolut de înțeles având în vedere vârsta sa. Schimbarea e un atribut al tinereții, tată! ― La fel e și nesăbuința, mormăi Kasser. ― Se prea poate, dar ce-ar fi să-i lăsăm pe onorabilii noștri invitați să decidă singuri asupra a ceea ce doresc eu să le propun? Bătrânul dădu din mână a lehamite și se ridică de la masă, așezîndu-se pe pervazul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
tine. Dar de ce să nu încerci să vezi ce înseamnă adevărata lipsă, adevărata senzație de foame? De ce să nu-ți afli limitele? Te înfricoșează cumva? Numai lui Dumnezeu îi e frică de propria-I nemărginire... Stin medita câteva clipe și mormăi apoi în barbă: ― Nu văd de ce să mă supun unor cazne pentru o vină care nu este a mea! ― Așa să fie oare? Ești tu cu totul nevinovat de moartea lui Jeremiah? Trufia ta nemărginită de a o avea pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]