874 matches
-
și în tablele de valori s-a înseriat în loc precis încă un nume, limitat între legile ierarhiei, o tăcere grea cît veșnicia și dezolată cît uitarea coboară oportun. Iar calendarele se răsfoiesc în căutarea viitoarei comemorări. Centenarul este cea mai mortuară dintre sărbători. Și cea mai perfidă." După citirea acestor rînduri, orice cuget lucid e îndreptățit să se întrebe: cum să facem din centenarul autorului altceva decît o "răfuială"? (Sebastian folosește termenul în sensul lui vechi, de "reglare de conturi".) Cum
Centenar Sebastian - Departe și aproape by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9211_a_10536]
-
o "răfuială"? (Sebastian folosește termenul în sensul lui vechi, de "reglare de conturi".) Cum să evităm transformarea momentului într-o "lichidare"? Cum să ocolim "ciopîrțirea" operei? Cum să infirmăm spusele lui Sebastian, potrivit cărora, dintre sărbători, centenarul este "cea mai mortuară" și "cea mai perfidă"? Personal, nu mă simt în stare de nici una din aceste izbînzi. Ca să conjur întrucîtva predicțiile întunecate ale scriitorului mi se pare mai nimerit să apelez la niște versuri: Nu tu erai în seară și în lumină
Centenar Sebastian - Departe și aproape by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9211_a_10536]
-
Vulcănescu în privința a cît de plauzibil îi e testimoniul: Băncilă l-a urmărit pe Nae de-a lungul a două decenii, de la prima prelegere din 1919 și pînă în primăvara lui 1940, cînd i-a stat de priveghi în capela mortuară de la Cimitirul Bellu. Mai mult, spre deosebire de Vulcănescu, care și-a cenzurat mărturia de teama represaliilor comuniștilor (Nae Ionescu așa cum l-am cunoscut e forma maltratată a variantei inițiale), Băncilă și-a lăsat nealterate însemnările, păstrîndu-le în stadiu unor crochiuri clandestine
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
Laura, totul pare acum ciudat și incredibil, deși posibil. Din nou, se produce o ruptură adâncă, iar efemeritatea existenței, faptul că fericirea este trecătoare se transformă încă o dată, într-o provocare pentru eroină. Sim bolurile malefice ce prevestesc primirea anunțului mortuar se regăsesc în natură, în forțele stihiale ale acesteia și se suprapun peste momentele neplăcute ale unor activități obligatorii, impuse de comuniști: „într-un an, în această zi de defilare nori negri pluteau undeva deasupra pe cer, ridicam privirea și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
o "poezie a deznădejdii și a morții", autorul participând la un genocid (?!), întrucât Arghezi "vede seceta prin prisma mentalității și aspirațiilor claselor dușmane poporului". în consecință, continuă criticul: Nu putem caracteriza poezia lui Arghezi despre secetă decât drept un steag mortuar înălțat deasupra satelor noastre, iar pe purtătorul lui, drept un poet care milita pentru înfrângerea poporului nostru prin frică." Mai rămânea ca Sorin Toma să sesizeze tribunalul și organele de anchetă! Poetul Florilor de mucigai se dovedește nu numai un
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
propriile-ți coate au concrescut în coaste. Între două măști Poezia nu mă lasă să-mi întrevăd viitorul. La ce bun zice să te vezi cum te stingi sau doamne ferește chiar cum mori? Ce plăcere să-ți vezi masca mortuară secondată de ultimul ort? ...Azi la oglindă în faptul dimineții m-am surprins că mă bărbieresc cu mare atenție de parcă nu care cumva de pe obraji să-mi răzuiesc și poezia - această străvezie mască a vieții... Fila-standard Atât mi-a intrat
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/2557_a_3882]
-
cadavrul unui muncitor străin de localitate, cu pompă și demonstrație, era suspectă din toate punctele de vedere. Autoritățile s-au găsit în fața unei provocări. Nu era altă modalitate decât transportarea de către autorități a cadavrului la cimitir. Și fiindcă însoțitorii furgonului mortuar fuseseră alungați de către capii comuniștilor, primul procuror s'a transportat la fața locului împreună cu capii autorităților și a invitat pe cei din căminul comunist să se supună deciziilor. Aceștia au fost însă insolenți. După ce s'au făcut somațiile legale, primul
Agenda2005-38-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284215_a_285544]
-
Alteori e fantomatic dionisiaca: "Prietenii vin și se duc./ Unul bea vin, altul soarbe ceai alpin,/ celălalt gusta din toate cîte puțin// Umbrele se ridică în zori din țarina/ mîna de mînă -/una respira, alta inspiră, cealaltă îngheață/ cu mască mortuara a zilei de mîine pe fata// Toți sînt prietenii noștri/ și fiecare al nimănui,/ cu altarul gurii nevăzut, amărui" (Arhivele ochilor). Specific orientată în majoritatea cazurilor, se îndreaptă uneori și spre spații cultural-istorice mai largi (o fină aluzie la caracterul
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
când familia Tălparu ajunse în satul natal. Un sat mic, la aproape jumătate de kilometru de strada principală. Să fi avut vreo treizeci de case, majoritatea vechi, dar încă trainice. Un sat de bătrâni care mai avea o bisericuță, capela mortuară, cum o numeau, cumva în glumă, oficialitățile. Preot nu aveau. Venea unul din satul vecin, de sărbători sau la o nenorocire. De obicei, apărea ori spre seară, ori dis-de-dimineață, aceasta de Bobotează și în Ajunul Crăciunului. Veșnic nervos, nemulțumit de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
pe Patapievici, care ședea pașnic. Mai devreme sau mai târziu, intelectualul sfârșește strivit de politică. Lângă zidul mănăstirii se mai afla un crucioi lăcuit și înzorzonat cu tot felul de semne cabalistice, având în centru - kitsch dezgustător până la vomă - masca mortuară a lui Eminescu din gablonz auriu. Bazaconia e străjuită de bisnismanul măgurean Marian Munteanu, cu brasardă tricoloră și uitătură de puci. În curtea interioară a Putnei, nimeni din adunătura politico-gazetăreasco-folclorică selecționată cu ecusoane nu pare a avea vreo treabă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cazul trist al stingerii unei ilustre ramuri tradiționale, la capătul unei istorii care a semănat cu o lungă bătălie dusă în numele absolutului divin. Că larma bătăliei s-a domolit și că, din rîndul beligeranților speculativi, s-a înfiripat o procesiune mortuară ce a culminat într-un tîrziu cu îngroparea renumelui metafizicii, acest detaliu ține de regulile seci ale selecției culturale: sunt discipline care dispar cu totul din istorie, lăsînd în urmă cîteva cărți sau măcar dîra unor articole de dicționar pe
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
familiei Nicolaescu. Acesta a avut misiunea secretă de a merge la conducerea crematoriului și, cu mare discreție, să facă formele pentru ridicarea urnei. Ceea ce s-a și întâmplat. Omul a luat urna a semnat și a plecat... tot cu mașina mortuară Anthony. Pe drum însă, “agentul secret” al Danei a schimbat mașina, fiind preluat de un alt autovehicul, care l-a dus, cu tot cu urna în care se afla cenușa fostului mare actor, la locuința din Zambaccian a regizorului, acolo unde îl
Diversiunea pe care ar fi făcut-o Dana Nicolaescu, la crematoriul Vitan-Bârzeşti by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72908_a_74233]
-
eșecul, scriind: ” Atât CDR și Alianța D.A. cât și PDL nu au eșuat pentru că ar fi aplicat un program de reforme radical, ci pentru că nu au făcut-o”. Ce vrei mai mult decât să te pună alături de CDR ziarul anunțurilor mortuare, care aduc bani, nu zic nu, dovadă că, mai nou, merg și în loc de editorial? Cât despre sfaturile pe care Tâmpeanu le dă Dreptei, n-are rost să le mai înșir. Așa cum nu l-a ascultat Boc, anul trecut, n-o să
Ziare, la zi: Simona Sensual se ocupă cu pedofilia în Click () [Corola-journal/Journalistic/27981_a_29306]
-
că această familie, în parte scăpătată și cu multe vechi relații, în sânul căreia prin căsătorii intraseră și armeni, se ilustra în surdină prin participarea unor membri ai ei la mișcări politice subversive. Hangerliu era un nume care în anunțurile mortuare ședea alături de acela al lui Gaittany. Manigomian arătă lui Ioanide monedele puse în cutii de catifea cu ochiuri. Acesta le examină fugitiv și rămase deodată foarte încordat asupra uneia din ele, pe care o și scoase din cutie, scrutînd-o atent
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că ai auzit de el, circulă prin cercurile voastre (Ioanide dădu ultimului cuvânt o nuanță echivocă și privi iar pe Tudorel, care bâlbâi ceva în felul unei afirmații, recompunîndu-și îndată o figură impenetrabilă). Pe toți ăștia îi găsești în anunțurile mortuare ale familiei Gaittany. - Ce om simpatic! constată doamna Ioanide despreGaittany. - Dobitoc! decretă scurt arhitectul, vîrîndu-și o bucatăde friptură în gură. O asemenea sentință închidea orice discuție, și masa se sfârși în tăcere, Ioanide renunțând la orice veleitate de anchetator. În
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în același cavou, rezervîndu-și un loc între ei, în care se și afla. Hagienuș debită toate aceste lucruri cu sarcasmul bonom cu care se spun anecdote despre cei vii. N-avea, sau nu părea să aibă, deloc oroare de imaginile mortuare. Scena festinului în cavou era dintre cele mai inedite și cei trei bărbați vorbiră numai despre iubire, fără a depăși marginile stricte ale decenței. Acum, pentru întîia oară, Ioanide află un lucru pe care nu-l știa, și anume că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca niște flăcări. - Printre flori îmi plac crizantemele, garoafele și trandafirii,puțin stânjeneii și crinii roșii, care, din nefericire, nu durează. Trebuie să ai mulți, ca să tai zilnic. Crinul alb, chiparoasa, tot ce miroase violent îmi face oroare. Au ceva mortuar. . - Ai dreptate. Îmi dai tabloul mai ieftin? . - Vi l-aș da bucuros, doamnă. Dar e un Salvator Rosa. G. Călinescu Sultana nu cedă nici în ruptul capului, iar madam Pomponescu, ambițioasă, n-avu încotro și-l cumpără. Dar când veni
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aproape pe Hangerliu. Erați intimi! G. Călinescu Gaittany, schițând o mirare enormă și ridicând din umeri față de asistență, tăgădui: - Dar de unde, domnule, te-nșeli! . - Nu sunteți rude? recidivă Gonzalv, inconștient de gafă, v-am văzut numele împreună într-un anunț mortuar. . - Ha-ha-ha! Încercă Gaittany s-o dea prin hohote, e o eroare a dumitale, nu știu despre ce e vorba. . - Curios, zise Gonzalv, toată lumea crede că aveți raporturi de familie. . Râzând, Gaittany își consultă ceasul și se îndreptă brusc spre Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dus o zi și o noapte, apoi continuă o existență tihnită de interior vreo trei- patru zile, fără a se mai interesa de Conțescu. Era absolut convins că acesta va muri și deschidea mereu Universul, mirat că nu vede anunțul mortuar și articolul necrologic. Își redactă un memoriu sumar și un brouillon pentru o eventuală cerere de suplinire a catedrei. Decizia lui era, spre a se evita orice mizerii, să ceară scoaterea la concurs a catedrei. Peste câteva zile trecu pe la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bani în cutia traforată de pe masa cu franjuri fabuloși. În ciuda promisiunilor feroce, proprietăreasa făcuse înmormîntarea cu toată pompa, după cele mai simandicoase obiceiuri de mahala. Șase țigani cu alămuri cojite și strâmbe și cu o tobă mare urmau, cântând marșuri mortuare, dricul de lemn sculptat, cu vitrine subțiate de atâta lustruit, tras de cai mascați, cu panașe negre. Câțiva țigănuși purtau prapure grele, decolorate de intemperii. Unul era agățat și la intrarea în curte. Ținîndu-se de marginea din spate a dricului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai sfârșească. Maria cobora de ore-n șir, și aproape că uitase unde se afla, când zări, la capătul ultraîndepărtat al diagonalei scării, un dreptunghi minuscul de lumină. Nu mai înalți decât niște insecte, cei din urmă oameni din convoiul mortuar sclipiră o clipă în acea lumină, care se apropia cu încetul, și dispărură pe poarta cea limpede. Maria îi urmă, și se pomeni într-o hală enormă, înaintînd minusculă pe un mozaic lustruit și măreț. Sala părea rotundă, dar marginea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pielea vânătă de la o malformație cardiacă, leproși, atinși de antrax, de scrofuloză, de vitiligo, șirul curb de statui gigantice îmbrățișa cu un inel al estropierii sala rotundă, pe nesfârșita căreia suprafață înainta către centru, ca o procesiune de acarieni, convoiul mortuar. Maria străbătea, privind cu gura căscată în jur, vaste suprafețe colorate, închipuind, desigur, pe podeaua dulce de piatră semiprețioasă (malachită? obsidian?) un vast desen, geometric sau figurativ, dar care scăpa cu totul din vedere. De foarte sus, din apropierea apexului bolții
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nimeni, ca un Ferragus sfidând metropola, să contemplu orașul, orașul meu drag și misterios întins sub covorul persan al constelațiilor. Pe străzile aproape pustii venea uneori un val de aer fierbinte mirosind a tei. Troleibuzele treceau triste ca niște care mortuare prin intersecția de la Universitate. Ajunsesem cu firul gândurilor la ciudata, fermecătoarea poveste a lui Paul și-a piticei rusoaice de la circ, Katarina, mereu cu puiul ei de panteră albă în brațe, și în minte începuseră să mi se-nvîr-tească iarăși obsedantele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Olga Prezan moare la București și este adusă și înmormântată la Schinetea, conform dorinței sale. Aflăm despre ceremonialul înmormântării dintr-o Informare scrisă a prefectului județului Vaslui către ministrul Afacerilor Interne. Sunt prezentate detaliat, atât ritualul înmormântării, de la sosirea trenului mortuar în gara Vaslui până la sosirea la Schinetea, cât și întrevederea prefectului cu Ion Antonescu. Prefectul îl informează pe ministru în legătură cu măsurile luate pentru a-l primi pe mareșalul Ion Antonescu (pavoazarea gării Vaslui, a gării Băcești și a întregului parcurs
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
fără să-mi dea răgazul să vorbesc, reluă: -Nu-i nevoie, îți cunosc casa. Fii gata, ha! Se ridică. Eu m-am întors, am intrat în cameră și cu mare greutate am târât cufărul macabru până la prag. Mă aștepta un car mortuar vechi și rablagit, cu două mârțoage negre și slăbănoage. Bătrânul era cocoțat pe capră, cu un bici lung în mână. Nici nu se uită la mine. Penibil de greu, am urcat cufărul în drișcă. Era acolo un amplasament special pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]