1,193 matches
-
gestionează resurse umane. În principal pentru că rezultatul final, și asta caracterizează o dilemă autentică, ar fi tot același. Obișnuiți până acum, la fel ca și nemulțumiții lor parteneri, cei cu injecția intravenoasă și cei cu coroana de flori cu panglică mov, cu siguranța rezultată din rotația continuă și de neoprit de vieți și morți, unele care intrau, alții care ieșeau, căminele pentru vârsta a treia și a patra nici nu voiau să se gândească la un viitor de muncă În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
în cor. Barul a devenit o mare de trupuri care se îmbrățișau, țipau și suflau în trompete, aruncând cu artificii în paralel cu cei de la TV. Panglici de hârtie colorată cădeau peste noi, în păr, pe umeri, acoperindu-ne cu mov, roz și albastru. Perechile se îmbrățișau. Noi ne-am sărutat și, când mi-a dat drumul din brațe, m-am uitat în ochii lui, curajoasă, și i-am spus: —Te iubesc. Nu a auzit nimeni. Patrick s-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Ar trebui să încerci și tu. Mai ales că toți profesorii de yoga arată excepțional. Finn râde neîncrezător, el fiind un tip mai de modă veche, care nu-și închipuie instructorii de yoga decât ca pe niște homosexuali îmbrăcați în mov având drept parteneri niște mâncători de müsli. Ar trebui să încerci, adaug. Te-ar mai calma un pic. Iar tu chiar ai nevoie de asta. Dar sunt calm, mă contrazice aprinzându-și o țigară și trăgând din ea ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai rafinat, cu chelie străjuită de tuleie grizonate de jur-împrejur, susținea că, din contră, jocul era întemeiat pe o gândire probabilistică remarcabilă. - Cel puțin zece ani mai ține, ascultați-mă pe mine! Unele cucoane protestară timid de sub pălăriuțele de paie mov, roz, bej, amintindu-i cugetătorului raționalist că, de la Revoluție, dăduseră faliment câteva jocuri piramidale. - Din cauză că nu s-au făcut calcule probabilistice înainte și pentru că s-a băgat mâna în bani. Stoica n-ar face așa ceva. E prea inteligent! Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
drum prin centru, chiar prin mijlocul a treizeci de mii de oameni. Mă rog, important era că ajunsesem într-o pozițe excelentă, de unde puteam auzi slujba ținută de preoți și discursurile omagiale. Vocile unite ale preoților în odăjdii galbene și mov se înălțau cu gravitate în aerul irizat de razele soarelui. Momentul era înălțător - simțeai că e o clipă istorică. De fapt, în primul deceniu de după 1989 era de ajuns să ieși din casă și luai parte la fabricarea istoriei. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe nepusă masă, ca pocnitul unui capac de WC pe care l-ai uitat ridicat. Apare și Adelina - e într-o fustă lungă, de mătase, imprimată cu flori mărunte în toate culorile. Ceva gen Missoni. Pe cap are un turban mov, savant împletit. E parfumată cu Apă de Parma, iar în frunte și-a făcut un zbenghi, ca indiencele. Începe să semene cu o hetairă, cu o gheișă. Mă furnică pielea capului. E plăcut surprinsă că ascult melodia-sirop - fusese cântecul adolescenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
virginitatea fizică și sufletească. Stau foarte departe, n-are rost să te car până acolo. Nu contează, sunt obișnuită cu drumurile lungi, ai uitat? Am privit-o de jos în sus: zulufii îi erau îmbibați de albastru de metil, ochii mov îi luceau straniu, sânii în formă de banană, ca de negresă, împungeau tricoul lălâi și lung până la genunchi. Iar era machiată strident, cu negru; cozile din jurul ochilor iar se prelungeau spre urechi, un coș rotofei îi iar înflorea pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
într-un capot lung, bufant, de alcov, din atlaz de culoarea stânjeneilor, cu guler dantelat, încălțată cu papuci de atlaz, cu vârfuri întoarse ienicerește și având picioarele elefantiazice înfășurate în fâșii așijderi de atlaz, de aceeași nuanță. Părul, vopsit tot mov, îl poartă strâns într-un coc monden, probabil pentru a contra-balansa ochelarii uriași, cu lentilele precum fundul buteliilor uzate de sifon și care, cățărați cu parapon pe șaua îngustă a nasului ei, coroiat ca un plisc, o fac să semene
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
târâtură! Ce este? Ce se petrece? Cine sunteți? Ați înnebunit, turbulenților, barbarilor?! apare și cocul Domnișoarei Rodica, la fereastra de la mezanin. Vaaai..., dar ce-ați făcut?! Ce i-ați făcut bietului om, nemernicilor?! Zavragiilor! Ajutooor! Jandarmii! Salvarea! Poliția! Asasinii...! Cocul mov se trage înapoi, precipitat. De pe pervaz, patru cotoi negri, durdulii, țâșnesc în curte. Trei dintre ei, se îndeasă ca să lingă sângele călduț, ce se scurge în țărână, într-un pârâiaș aburitor, iar al patrulea se strecoară neobservat, în magazie. Huo
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
doar de deasupra la noi. Ne pierea și cheful de joacă, văzând că avem spectatori. Se uita și la fetițe cu același interes, ceea ce ne-a făcut să-l disprețuim. Ba a cerut de la Mona (tocmai de la ea!) o cretă mov. Mona, care nu știa multe, i-a întors fundulețul în pantaloni bej și s-a bătut cu palma peste el." Asta nu vrei?" Băiatul a privit-o indiferent și s-a îndepărtat. Timp de vreo săptămână l-am tot văzut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dâră lângă dâră, crema de până la mărul lui Adam. Nici cea mai mică urmă de păr nu trebuia să-i mai rămână pe față. Becul electric îi obosea ochii, astfel că uneori contururile din oglindă le vedea însoțite de dâre mov sau liliachii scânteietoare. Își șterse cu un prosop apa de pe piept și pântece, care îi făcuse pielea de găină. Pe ușă, umflat și înnegrit de umezeală, se afla un abțibild înfățișînd un profil trandafiriu de femeie cu niște plete umflate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să ne legăm de prietena lui, Ante Livia . Găsisem la cantină vreo șase pungi goale de bomboane fondante și le tăiasem capacele astfel încît pe ele mai rămânea scris doar ANTE. Dedesubt am scris noi cu carioca neagră, verde și mov: ȘI TRAIAN. Seara, după ce am mâncat, am mers în spatele cantinei, unde era marginea pădurii, și am bătut în cuie, de șase copaci, cartoanele de bomboane. Rezultatul a fost îngrozitor, instructorii taberei s-au scandalizat, au făcut careu, au scos câțiva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mulți , între care și eu (mă gândisem chiar la Petruța și îmi ieșise "îi placi, dar nu te iubește"), oracolul ajunse la Lili. Zâmbea cu gura ei minunată, cu buze foarte pline, roșii-lucioase. Ochii îi erau enormi, negri cu scânteieri mov, imposibil de suportat. O iubeam de doi ani. Cunoșteam fiecare amănunt al siluetei ei, părul strâns pe tâmple, sânii foarte rotunzi și picioarele cu glezne puternice. Lili răspundea râzând la întrebări. M-am înfiorat de o primă bănuială când a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de flori și-am ajuns la pădurea înmugurită. Pe jos, oriunde te uiți, prin crâng, nu vezi decât flori ofilite de portocal. Fiecare creangă din boschetele încîlcite are sute de țepi otrăviți. Printre ei, fructe de pădure, boabe roșii și mov cu coajă extrem de fină, se ghemuiesc pe ramuri, ciugulite de păsări mărunte și fistichii. Noroc că eu sânt numai duh, numai psihic, fiindcă pe-aici carnea nu poate trece. Chiar și psihicul iese de aici, dacă mai are puterea să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
însă până la frumusețe de dinții albi și de ochii mari, cafenii. Puia, tot cu umbra ei hipotiroidiană după ea, mă lăsa acum rece, în ciuda focurilor curcubeene care se aprindeau din tot ce era pe ea, agrafe cu bucățele de sticlă mov, cercei de aur cu smaralde, cruciuliță cu strasuri la gât. În schimb când, târziu, a apărut și Ester, pe-o bicicletă mică, roșu-strălucitoare, de damă, cum abia apăruseră pe atunci, am simțit o durere în piept și, în loc să fug și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca bețele de chibrit, iar peste oase aveau doar piele, pe care fluturau lent haine prea scurte. Fiecare pală de vânt le ștergea contururile. Fețele lor, pierdute parcă în nori, erau identice, bolnave, albăstrii. Femeia avea părul vopsit într-un mov bătrânesc, iar tânărul, fiul ei probabil, era blond-alburiu. Era și mai subțire decât maică-sa și șchiopăta de un picior. Gambele și coapsele lui trebuie să fi fost lungi, tari și subțiri ca picioarele langustelor și la fel de lente. Era din ce în ce mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Femeia cea nesfârșită croncănea și ea câte ceva din când în când, pe un ton stins. Am înțeles că veniseră la tanti Aura ca să facă ultima probă unei rochii pe care mătușa, croitoreasă la domiciliu, i-o terminase femeii cu părul mov. Când îmi simțeam o ureche prea rece, mă întorceam și-o lipeam pe cealaltă de geam. Știam că în partea cealaltă, spre sufragerie, gemulețul are perdea de pânză mată, creață, așa că nu puteam fi văzută. După un timp, conversația a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se ridică de pe tron și ținând mâinile întinse înainte, de parcă ar fi vrut să țintească ceva, se lăsă în voia iadeșului. Acesta o târa ca un câine pe care l-ai purta în lesă. Noi ne țineam după grasa în mov, înzorzonată ca o paparudă. Era aproape de ora unu și în lume era o tăcere scânteietoare, sub cerul calm care avea să fie toată săptămâna bun cu noi. Iadeșul trăgea spre poartă, așa că am ieșit în strada pustie. Am cotit-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
umflată, cu coroana pe-o ureche, de mai mare mila. Părea o bucătăreasă travestită în regină. Ne-am împrăștiat până la urmă pe la casele noastre, după ce-am însemnat locul cu o cracă în care am agățat o fâșie de satin mov. Am intrat în curte și m-am așezat pe tronul gol; părăsit în mijlocul cercurilor colorate. Eram goală de orice gând. De fapt, aș fi preferat ca Ester să-mi spună măcar un cuvânt decât să găsim acolo cine știe ce piatră scumpă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un sfert de oră eram din nou în formație completă și o priveam cu alți ochi decât de obicei pe Ada, care urma să ne fie regină. Ea se și îmbrăcase într-o fustiță indigo și o bluză de-un mov mai întunecat. Urma s-o împodobim cu toate atributele regalității. Mai întîi însă, din pumnii Carminei, Ada și-a tras biletul cu locul unde avea să domnească. I-a căzut locul cel mai râvnit, curtea casei noastre. Când a citit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dispăruse, cu noi cu tot, sub zecile de globuri curcubeene, luate de vânt și împinse spre straturile de legume. Pe pielița fină a baloanelor se întindeau moale priveliști convexe și scânteieri. Predomina în amestecul bălțat de culori un fel de mov bătând spre cărămiziu și nărămiziu. Aceeași culoare o poți vedea dimineața, în bobul de rouă care arde în soare. Balena, care muiase tubul creionului cu bilă în castronaș, umflîndu-și obrajii ca o trompetistă, ivi deodată la capătul celălalt un balon
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
reiei firul istorisirii. Povestea ta are temperatura corpului meu, mă cufund în ea izolîndu-mi simțurile, lăsîndu-le pradă iluziei. Mă îndrept spre gura peșterii din insula de smarald, în jurul deschiderii aceleia strâmte crește un mărăciniș osos, tare ca sârma, cu scânteierile mov ale florilor pitite după ghimpi. Intru în coridorul de piatră care duce-n adâncul său. Larve translucide fug pe pereți. Mii de ochi privesc din tavanul jos. În pârâiaș trăiește proteul orb, cu mânuțe de om. Iar acolo, în centru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pun? Lasă albumul, și arată-mi unde vrei să pun trandafirul. Al treilea trandafir..." Începu să râdă, amar, contrariat. "Sunt, totuși, un om liber", își spuse, așezîndu-se în fotoliu. Cu mare grijă și emoție, deschise albumul. Un trandafir proaspăt cules, mov, așa cum nu mai văzuse decât o singură dată până atunci, îl întîmpină în mijlocul paginii. Îl luă în mână, fericit. Nu credea că un singur trandafir putea îmbălsăma o cameră întreagă. Șovăi mult timp. Apoi îl așeză lângă el, pe marginea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu-ți mai amintești ! O zi de doliu național, o țară întreagă o ține minte ! — Eee, că nici nu prea înțeleg ce spui... Doliu ? Doliu știu c-a pus când a murit Regele Ferdinand... P-ormă știu când a pus mov în loc de negru, pentru Regina Maria... Ce zurlie și-asta, Dumnezeu s-o ierte, că toată viața ei a fost rea de muscă... Astea e care-am apucat io zile de doliu... p ormă când a murit Stalin și Gheorghiu-Dej. Cel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-i raiu pe pământ, nu alta ! — Bine, haide... E strâmtă curtea, dar uite, Vica a găsit loc unde să pună flori ! Printre cărămizile strâmbe, cu colțurile tocite, ale curții, ies tulpinile, ca niște vrejuri alburii, ale florilor de piatră. Flori mov roz, galbene - frunze înspicate. Florile colorate se întind ca o ciudată iederă pe treptele plesnite de la ușa Vicăi. Ce mândră e Vica de ele și de zmeura pe care a pus-o lângă gardul unsuros și maro ! Și de copacul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]