2,575 matches
-
O floare Ogrădaesa mi-a fost , o floare aprinsă în joc de lumini , cu raze tivită , cu picuri de apă ce curg în părău la umbră prin tufe . Acolo păscând , turma îmi văd , cu pașii în rouă iarba călcând ,până pe muchia dintre un azi obosit , și-un ieri ce zboară pe aripa vântului , prin Ogrădeasa și Zgleamăn . Pașii oilor rămân în memorie , prin iarbă , prin tufe , cu-al lor behăit până la ape , când izvoarele cântă spre soare țâșnind să stâmpere setea
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
întunericul nopții , iar noi ne înveleam cu frunze de vis în izvoarele nopții. Pașii prin iarbă așternuți , când roua îți cântă sub ochi și oile-s aproape , în raze de soare ce-ți zvântă privirea e Ogrădesa în floare pe muchia zilei . Pe ici pe colo , mai găseam pomnițe de pădure, mai găseam căpșuni, însă destul de rar . Îmi amintesc de tufele de la Ogrădesa dinspre părău dar nu-mi amintesc nimic de tufele de la vârful Ogrădesei , nu știu , n-au fost atunci
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
care îi lega mâinile... și la picioare... Încercă să se ridice... să-și miște mâinile... Se ridică, făcu pași mici ca un cal împiedicat, dar țarcul era încuiat. - Măi, să fie! Și trebuia să scape cât mai repede. Observă o muchie tăioasă la un container cu gunoi, sări ca vrabia până acolo și începu să frece legătura de la mâini. Își dădu seama că va dura mult până s-o rupă. Dar... minune! Într-un anume loc al țarcului cu o curbură
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
cu lemne umede stinghere sau vreascuri fără de cuvânt care să definească sensuri grele **** totu-i firesc totul e alb e albul sabiei din munte lovite umbre cad topesc prin ele însele durere că este vie densă dreaptă sau stă pe muchii înclinată aproape de cădere-n zi sau noaptea plâng de dor prin cânt nimic nu mai contează ***** ce vine de la om dispare în neguri se închide brusc las sabiei să cadă toate repar un șorț în gândul bun l-aștern pe
SE-NCHIDE-N MINE UN CUVÂNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377835_a_379164]
-
conștiinței, iar discuțiile care altminteri ar putea să fie zidite din terminologii docte peste măsură, că e de unde, au în ele un abur de pâine caldă și bună, departe de ricoșarea vorbei rele de pe cerul negru al gurii omului numai muchii și gheață la suflet! Nici la ușa sa de la instituție (Administrația Bazinală de Ape Siret) nu se mimează solemnități severe în care se desfată azi atâția parveniți, nu are preferință pentru somptuozitate. Te primește pur și simplu, fără savurarea importanței
EMIL VAMANU. APA, MIREASA LUMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377885_a_379214]
-
piciorul nu mi-a pus port cu mine iată umbra a cea fost și acum este fug din nou azi pe perete spre tavan pașii-mi aleargă sus mai sus numai prin închipuire într-un joc printre cuvinte salt pe muchii prin o floare ce-ți surâde la picioare sens și drum izvor de apă aripi ochi și drum spre stele niciodată să n-apui 15-04-2016 cluj Referință Bibliografică: două poezii / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2005, Anul
DOUĂ POEZII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378068_a_379397]
-
surâsului îmi plac florile aceste rotunde de griji cu ochii deschiși și ploaia pe umeri timpul acesta înflorit cu ochi și priviri până în umbra cuvântului întors peste ape crin înflorit silabă și suflu pe palmele vântului 02 AUGUST 2016 cluj MUCHIA GREBLEI pe muchia greblei cu pașii arar alunec ca floarea în vânt și-mi car cuvânt cu cuvânt o frunză mi-e gândul de apă luat în fântâna de ochi și priviri pe umbră pe prund alerg nencetat și grija
POEZII PITOREȘTI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378134_a_379463]
-
florile aceste rotunde de griji cu ochii deschiși și ploaia pe umeri timpul acesta înflorit cu ochi și priviri până în umbra cuvântului întors peste ape crin înflorit silabă și suflu pe palmele vântului 02 AUGUST 2016 cluj MUCHIA GREBLEI pe muchia greblei cu pașii arar alunec ca floarea în vânt și-mi car cuvânt cu cuvânt o frunză mi-e gândul de apă luat în fântâna de ochi și priviri pe umbră pe prund alerg nencetat și grija mi-ascund căci
POEZII PITOREȘTI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378134_a_379463]
-
afară mlădie frunzele de nuc cu aripile sale incolore un aer de toamnă ne umple simțirea căci ziua-i mai mică iar noaptea-nflorește pe palmele tale c-un surâs sfios de stea de aici din Ardeal se umblă pe muchii cu mersul în vânt și umbra pe umeri sfioasă să-mi numeri pașii făcuți prin tine zi înflorită pe praguri de vis 31 AUGUST 2016 cluj Referință Bibliografică: noaptea-nflorește pe palmele tale / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
NOAPTEA-NFLOREȘTE PE PALMELE TALE de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375956_a_377285]
-
bucătărie, apoi se întoarse cu o bucată de hârtie, groasă, roșie, desprinsă de pe ambalajul unei cutii în care țineau câțiva cartofi. Se așeză între ei și începu să o îndoaie. Încet, cu atenție, asigurându-se că fiecare îndoitură se așează muchie pe muchie și colț pe colț. Copiii îi priveau mâinile palide, fascinați de transformarea hârtiei. În cele din urmă, sub degetele ei se ivi un avion roșu, cu aripile ridicate ușor și botul ascuțit. Cristian țipă cu mânuțele adunate în dreptul
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
se întoarse cu o bucată de hârtie, groasă, roșie, desprinsă de pe ambalajul unei cutii în care țineau câțiva cartofi. Se așeză între ei și începu să o îndoaie. Încet, cu atenție, asigurându-se că fiecare îndoitură se așează muchie pe muchie și colț pe colț. Copiii îi priveau mâinile palide, fascinați de transformarea hârtiei. În cele din urmă, sub degetele ei se ivi un avion roșu, cu aripile ridicate ușor și botul ascuțit. Cristian țipă cu mânuțele adunate în dreptul pieptului, iar
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
sau plin nu mai contează în tine un punct crește devine vulcan activ arde lava prin scurgerea ei lentă sau furtunoasă deasupra prin și mai ales pe traiectoria împlinirilor ce absurd proiect în care simt că m-am aninat de muchia stâncilor îmi zâmbește vulturul inimii ciocul de oțel se schimbă lovește lovește devin stânca fărâma de piatră rostogolită mereu în absurd este adevărat că prefer abstractul cu un fundal natural de opinii ale mentalului deschis spre fundalul plin de suflet
PĂSTREZ PALMA DESCHISĂ ÎNCERCĂRII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376821_a_378150]
-
viață cu forța. Și brusc știi ce lipsește: forfota balcanică. Aha, mare pagubă! E-un fel de distanță politicoasă, ca o igienă de la sine-nțeleasă a contactelor, ca să nu se rănească nimeni, nici măcar întâmplător, prin colțuri de gesturi bruște sau pe muchii de vorbe tăioase. Fițele astea caragialești sunt oricum risipă inutilă de energie. Cu alte cuvinte, cam poți face ce vrei, nu șochezi pe nimeni, dar simți că se uită lumea la tine, chiar dacă nimeni nu te judecă pentru ce faci
SIBIUL – SINGULAR, CU ARTICOL HOTĂRÂT de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/375283_a_376612]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > IERI...AZI...MÂINE... - IRINA BBOTA Autor: Irina Bbota Publicat în: Ediția nr. 1451 din 21 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ieri... Mergeam pe muchia vieții cu sufletul ciobit, Dezamăgirea-n mine anunța furtuna, Dar ochii,îndreptați spre orizontul infinit, Ca două perle-albastre, vibrau întruna. Azi... Afirm, fără nici un pic de tăgadă, Că lumea mea, pierdută dincolo de zare, Ce-ntr-o vreme evoca o anume
IRINA BBOTA de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372774_a_374103]
-
timp, câțiva oșteni urmăriră un cerb pe care îl săgetară. Aprinseră un foc mare și-l puseră la proțap. Se ospătară pe îndelete și într-un târziu se culcară pe cetina de brad și dormiră până ce zorile se revărsară peste muchia masivului muntos. La trezire, Căpitanul Arnăutu nu dădea semne de grabă și le zise cu blândețe: - Voinicii mei, deseară înnoptăm pe culmea de sus dintre cele două stânci ce stau ca doi străjeri pe metereze. Acolo nu avem vânat. Luați
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
ca doi străjeri pe metereze. Acolo nu avem vânat. Luați în traistă carnea care a mai rămas și umpleți-vă burdufurile cu apă rece de izvor, căci în împărăția de piatră vom duce lipsă de toate astea. - Te referi la muchia aia stearpă, colțuroasă și prăpăstioasă? - Aceea este, căpitane Sasu! Mâine dimineață ne aventurăm pe creasta din față. Din dosul ei se înalță un vârf semeț. Acolo este palatul! În seara următoare, înnoptară într-un loc stâncos unde plutea o atmosferă
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
de vampir! Se dezlănțui un adevărat masacru odată cu căderea primelor umbre ale nopții. Deodată un oștean, din pricina întunericului, greși ținta, iar strania creatură cu țepușa în pântece, începu să țipe înspăimântată. Zarva cuprinse întreg palatul tocmai când luna răsărea de după muchia muntelui invadând curtea cu lumina sa palidă. Pe ziduri și prin încăperi se aprinseră făclii, iar ochi aprinși ca jăratecul se iviră la ferestre. - Să urcăm în palat! - strigă căpitanul. Mergeți grupați și acționați până ce nu se dezmeticesc din somn
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
și puse hainele pe stâncă la soare. „Ce bine dacă aveam câteva noțiuni de alpinism!” - își zise cu regret. Se prinse zdravăn cu degetele de colțurile pietrei, apoi se ridică în brațe, sprijinindu-și degetele de la picioare pe câte o muchie care de multe ori părea să-i pătrundă în carne. Nu privi în hău ca nu cumva să amețească și urmări cu privirea doar înălțimea. Încet, încet ajunse aproape de partea de sus a cascadei, când deodată, simți că palma i
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
un mod atât de miraculos... nicicum faptul că erau închiși într-o grotă, după un cutremur devastator. -Oare doar noi, cantemiriștii ăștia verzi of Sinaia am redevenit copii? Dar Karmel a mea? Dar cealaltă lume?! întrebă retoric Papa, aflat pe muchie de cuțit. Fu auzit, dar nu și luat în seama cu elucubrațiile sale. Ceilalți o apucară pe coridorul care se deschidea din mica grotă în care căzuseră ei. Înainte de a pleca, o cercetaseră. Nu se vedea nici o crăpătură aparentă. -Parc-am
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
al butoiului tomnatec din care se scursese întreaga sevă tămâioasă de zâmbete. I-am deschis capacul spre libertate cu o plecare în centrul sinelui. M-am lovit de limită ca de o trezire în baia dumnezeirii . M-am atins de muchia răbdării coapte la focul zilelor rotunde, sparte în pulbere de stele și măruntaie de vânt. Pășisem cu entuziasm și teamă pe scara podgoriilor interioare și fiecare lovitură de marginea drumului mă azvârlea între încătușare și zbor. M-am lovit de
LIMITA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372220_a_373549]
-
Așa că Petrică nu avu parte să întâlnească, până acum, pe cineva. Totuși, îi ieși norocul în cale că, la poarta lui Vasile al Gheorghiții, trei săteni se speteau ca să despice un caravei, un butuc gros de gorun cioplit în patru muchii, să-l facă scânduri. Pe un suport amenajat, numit capră, lemnul supus lucrului era suspendat și prins în lanțuri. Un bărbat suit pe el urmărea direcția corectă a pânzei joagărului, ținând și trăgând în sus cu mâinile de cadrul ferăstrăului
ȘATRA DIN POIANA STEJERERULUI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372278_a_373607]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > NU MAI ÎNCAPE TEAMA Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1617 din 05 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Trecea pe muchii de sare fără să se clatine prinzându-se cu mâinile goale de cer, în echilibru nu-l împingea nimeni, se juca cu propriul eu secătuit de constrângeri. Nici liniile drepte, curbe ori frânte împreună nu vor trece mai departe fără
NU MAI ÎNCAPE TEAMA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379747_a_381076]
-
drepte, curbe ori frânte împreună nu vor trece mai departe fără să-și bea norocul roțile stelelor le vor da imoldul de siguranță deasupra de îndoiala care se manifestă în oameni. În cine inelele se prind unul de altul pe muchii și îngălbenesc în inima cuprinsă de virtute? Între așteptări nu mai încape teama pâlpâie flacăra calmă închisă-n verbe cu semne săpate în pietre pierdute sub ape despre comori uitate, să nu se fure. Referință Bibliografică: Nu mai încape teama
NU MAI ÎNCAPE TEAMA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379747_a_381076]
-
cu o anumită ironie: “Viața se poate adapta chiar și acolo unde nici moartea nu ar putea supraviețui”; În fața furtunii, mai sigur este firul de iarbă decât înalții cedri”; “Dacă posezi simțul echilibrului, te poți aventura chiar și pe-o muchie de cuțit”; Nașterea unui nou prunc pe pământ: încă o dată Universul cel mare va fi înghițit de rațiunea unui Univers mic!”; “Viața oamenilor este ca un foc: uneori, arzând, ea dă multă lumină și căldură; alteori numai un fum înecăcios
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
lăsând vârful Cetățelei acoperit de păduri ori poate mai bine zis de tufe . N-am fost niciodată pe Cetățaua aceasta atât de minunată , însă ochii în atâtea rânduri mi-au zburat înspre vârful ei atât de gingaș parcă scluptat pe muchia timpului din surâsuri ardelene și pașii de rouă , cum poate nu mai găsești nicăieri în Ardeal un vârf atât de gingaș și simetric de o mână de artist creat , de parcă ar fi căzut din cer în vremurile străvechi . Multe povești
COMUNA VAD de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375725_a_377054]