1,907 matches
-
emisiuni TV. Mare este Domnul! Mare este Domnul! Vom deveni puternici, tot mai puternici, așa Încât atunci când vor muri dușmanii noștri și vor Încerca să se strecoare În Împărăția noastră, Îi vom birui și le vom sfărâma capetele, până vor ajunge moi precum gălbenușul de ou. Mare este Domnul! Mare este Domnul! Le vom zdrobi oasele și le vom măcina inimile, până când bucățile vor fi ca bălegarul mucegăit. Mare este Domnul! Mare este Domnul! Vom arunca această spurcăciune Într-un râu arzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe un astfel de popor, îl voi nimici și îl voi pierde, zice Domnul." $13 1. "Așa mi-a vorbit Domnul: "Du-te de cumpără-ți un brîu de in și pune-l în jurul coapselor tale, dar să nu-l moi în apă!" 2. Am cumpărat brîul, după porunca Domnului, și l-am pus în jurul coapselor mele. 3. Apoi Cuvîntul Domnului mi-a vorbit a doua oară, astfel: 4. "Ia brîul, pe care l-ai cumpărat, și pe care l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
viață, va avea ca pradă viața lui, și va trăi." 3. Așa vorbește Domnul: "Cetatea aceasta va fi dată în mîna oștirii împăratului Babilonului, și o va lua!" 4. Atunci căpeteniile au zis împăratului: Omul acesta ar trebui omorît! Căci moaie inima oamenilor de război care au mai rămas în cetatea aceasta, și a întregului popor, ținîndu-le asemenea cuvîntări; omul acesta nu urmărește binele poporului acestuia, și nu-i vrea decît nenorocirea." 5. Împăratul Zedechia a răspuns: "Iată-l că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
lui Ahaz, tu și fiul tău Șear-Iașub, la capătul canalului de apă al iazului de pe drumul care duce la ogorul nălbitorului, 4. și spune-i: Ia seama și fii liniștit; nu te teme de nimic, și să nu ți se moaie inima, din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă: din pricina mîniei lui Rețin și a Siriei, și din pricina fiului lui Remalia! 5. Nu te teme că Siria gîndește rău împotriva ta, și că Efraim și fiul lui Remalia zic: 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
mereu căzute peste globii ochilor, lăsând o fantă îngustă prin care se strecura cu greu zeama urduroasă a uităturii. Împotriva frigului, își purta tot timpul anului labele picioarelor înfășate, până sub genunchi, în ziare strâns legate cu fâșii de gutapercă muiate într-un amestec puturos de rachiu de drojdie cu scrum de bălegar, ceea ce făcea să fie în permanență însoțit de roiul bâzâitoare de muște mari și verzi de grajd. Se zicea că ar fi fugit cu ani în urmă dintr-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
rădăcini de mătrăgună în loc de mădulare și cu pilitură de aur la călcâi. Miercurea, de Sânt' Andrei, când dădea ziua îndărăt, fără să mănânce nimic, se duse despletită afară din sat, până nu se mai auziră câinii și cocoșii și-și muie părul lung în apa unei fântâni de la răscruce de drumuri. Se întoarse în fugă acasă pe alt drum, fără să vadă sau să fie văzută de cineva, fără să audă sau să vorbească cuiva și fără să se uite îndărăt
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mânăreli, parcă se aude aievea o voce zeflemitoare: „Hă-hă-hă, să trăiți bine!”. - 181 -Reclama e sufletul... Eram destul de amărât azi, așa cum de fapt sunt de când am constatat că nu mi-a mărit de fel pensia, deși punga o pusesem la muiat, ehei, de când... Eram amărât și lejer deprimat, (cum ar zice prietenul meu X, deprimatul de serviciu pe oraș), gândindu-mă intens, trebuie să recunosc, nu la nemurirea sufletului, ci la nemurirea ploșnițelor și a căpușelor cele grase, ajunse la guvernarea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
elevei mele, și ce vad! domnișoara, binecrescută, de altfel, et d'une famille honorable, mânca restul dulcețului. Și atunci mi-am pus întrebarea de votre genre: - De ce? Mă iubea - et j'etais sûr qu'elle avait de l'affection pour moi - cu toată gravitatea mea profesorală, și avea gustul să mănânce după mine? Sau tout simplement îi plăcea dulcețul? Mă uitai la el să văd dacă nu este un ironic, dar părea de bună-credință. Într-un picior, cu o țigară spânzurată
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o rugăminte impetuoasă, în care puneam ultima mea speranță de a-i destinde indiferența și, în fața tânguirilor mele, a adăugat: "Dacă vrei tu", pe un ton lipsit de orice căldură, și acceptarea nu putea să-mi producă nici o mulțumire. A muiat în apă un pes-mete, l-a mușcat la un capăt, apoi l-a pus alături, a sorbit câteva picături, și iarăși a rămas nemișcată. Am căutat s-o încălzesc, s-o îmbrățișez cu putere, să-i sărut mâinile, ochii, obrazul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
noastră, și o bucată privește curios împrejurul lui. La urma însă închide ochii și doarme după obicei. Într-o zi, ca să ne batem joc de el, l-am dus până unde ajungea apa și, prima dată când i s-au muiat picioarele, a luat-o la fugă înapoi la culcuș. Apoi l-am dus tot mai aproape de mare, în fiecare zi apa îl cuprindea mai mult. Ioana pretinde că acum poate să înoate, iar eu, din dragoste pentru el, sunt gata
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dovedească într-adevăr zelos în a nota cu scrupulozitate orice eveniment. Către amiază, cerul, care încă de dimineață începuse să se înnoreze, deveni plumburiu, iar furtuna ce se porni în primele ceasuri de după prânz le încetini puțin mersul. La apus, muiați de apă, se opriră într-o stație de schimb și acolo își luară prima lor cină împreună, având astfel ocazia să se cunoască mai bine. Cei doi ofițeri călătoriseră în haine civile, însă gazda, cu instinctul infailibil al meseriei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
suspendate, rotindu-se în aer, iar la trecerea cailor, gușteri mari în splendide culori alergau să se adăpostească printre mărăcini. Răgușit, se ridică în aer, de câteva ori, strigătul șorecarului. Chiar dacă Divicone părea că merge cu siguranță prin labirintul acela muiat de apă, Sebastianus începu să intre la griji. Până acum, prietenii tăi nu s-au arătat, iar în curând se face întuneric, observă el către bagaud. Sper că știi unde ne duci. Celălalt îi răspunse fără să se întoarcă: Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Vârându-și sabia în teacă, Metronius îl împinse brutal spre un arin tânăr: — Ticălosule! Voiați să ne prăjiți de vii, ei? Dar nu v-a mers; și acum ai încurcat-o, prietene! Sebastianus, trimițându-i pe Maliban și pe Vitalius, muiat de apă, să aducă înapoi caii, își concentră atenția asupra bagaudului. — Tu erai conducătorul grupului? îl întrebă. Acela nu răspunse. Metronius, fără să ezite, se aplecă să culeagă un tăciune ce ardea printre resturile colibei și, țintuind omul cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mâna pe acest om înainte de a ne gândi măcar la un al treilea mandat. Nici un răspuns. Patru ore, gândea Jefferson Dayles, patru ore mai erau până ce avea să-și cunoască soarta. CAPITOLUL 10 La fermă, înghețul nopții din deșert se muiase într-un răsărit rece care dezmorțea încet întinderea cenușie. Cei de acolo se treziseră devreme. Își luară micul dejun aproape în tăcere, nu ridicară nici o obiecție la declarația lui Craig privind prizoniera și, în cele din urmă, se împrăștiară. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
mereu căzute peste globii ochilor, lăsând o fantă îngustă prin care se strecura cu greu zeama urduroasă a uităturii. Împotriva frigului, își purta tot timpul anului labele picioarelor înfășate, până sub genunchi, în ziare strâns legate cu fâșii de gutapercă muiate într-un amestec puturos de rachiu de drojdie cu scrum de bălegar, ceea ce făcea să fie în permanență însoțit de roiul bâzâitoare de muște mari și verzi de grajd. Se zicea că ar fi fugit cu ani în urmă dintr-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
rădăcini de mătrăgună în loc de mădulare și cu pilitură de aur la călcâi. Miercurea, de Sânt' Andrei, când dădea ziua îndărăt, fără să mănânce nimic, se duse despletită afară din sat, până nu se mai auziră câinii și cocoșii și-și muie părul lung în apa unei fântâni de la răscruce de drumuri. Se întoarse în fugă acasă pe alt drum, fără să vadă sau să fie văzută de cineva, fără să audă sau să vorbească cuiva și fără să se uite îndărăt
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fie ușoară, se-nvinețea de atâta râs, gata-gata să-și dea obștescul sfârșit. Văzând că-și pierde cunoștința, Pancratie Îi stropea fața Înălbită cu apă Îndoită cu oțet, strecurându-i totodată printre buzele care cereau Îndurare bucățele mici de prescură muiate În ulei și vin, ca la sfânta Împărtășanie. De ce-o chinuia astfel, nimeni nu știa. Evlampia era o femeie la locul ei, bună gospodină, cu credință În Dumnezeu, care Îi adusese pe lume doi flăcăi, unul mai frumos decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Dumnezeul vostru fals, la care vă Închinați. Dacă nu, Îi vom Împușca pe toți ca pe niște câini...“ De teamă, femeile semnară. Bătrânii se codiră, prefăcându-se că nu Înțeleg. Tovarășii Însă nu-și bătură prea mult capul cu ei. Muindu-le degetul arătător În călimară, le depuseră amprentele În catastif. „Acum acesta-i noul vostru Dumnezeu, care a supus fiara Apocalipsului, punând-o să lucreze În folosul său, le-au spus, arătându-l pe Increat, iar aceștia sunt apostolii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acoperi de cărți de joc. Cărțile acoperiră podeaua, se ridicară până la masă și apoi până la cuptorul pe care ședea babulea tot sumețindu-și fustele și trăgându-se Îndărăt În fața acestor Însemne ale diavolului ce-i invadară casa... Ippolit vru să-i moaie degetul În călimară, dar babulea Își pusese mănuși de fier pe mâini. Atunci tovarășii o descălțară și, mânjindu-i degetul mare de la picior cu cerneală albastră, Îl lipiră de catastif... Pe Fevronia o luară mai Întâi cu binișorul, Întrebând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din Antichitate. Filosofia lor ni s-a părut a fi nocivă... În fine, să ne Întoarcem la poveste. Nu știu de ce, dar argumentul lui Ippolit Își avu efectul. Auzind rostindu-se numele lui Socrate și cel al Xantipei, ortacii se muiară. În sală se făcu din nou liniște. Se auzeau doar fălcile lui Ippolit mestecând nu mai știu al câtelea peștișor sărat. „Dacă și Socrate...“, spuse unul spărgând tăcerea nefirească așternută peste masă. „Da, chiar și Socrate“, făcu Ippolit, abordând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
adăugă el. Banii aceia trebuie să recunoști că nu erau curați...“ Atunci, Ippolit nu se putu stăpâni și, apucând un taburet, i-l sfărâmă În cap. Lovitura s-a dovedit a fi mortală și Elizei Își dădu duhul În fața lui, muindu-se ca un pui de găină. Urmară cercetările și apoi procesul. În fața instanței, Ippolit Începu să bată câmpii, Înșirând povestea cu șobolănița. Ascultând-i vorbele-ncâlcite, toți, Începând cu judecătorul și terminând cu jurații și asistența, aveau impresia că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lui - cuțitul, sângele. Fusese conștiincios. Își făcuse datoria. Dar nu-i plăcuse meseria. Era Încă, totuși, manichiurat cu pedanță ca un chirurg În pâine. Aici la spital se trimitea după manichiuristă și În timpul vizitei lui Sammler degetele lui Gruner erau muiate Într-un vas de oțel. Nuanța ciudată a degetelor masculine În clăbuci. Femeia În halatul alb, cu fiecare fir de păr de pe capul fără gât vopsit În același negru, fără variație, era posomorâtă, cu picioare trândave În pantofii albi, ortopedici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
oamenii lui Richard - erau de fapt de vârsta mea. Unii chiar mai tineri. Richard mă protejase de confruntarea cu propria vârstă mijlocie. Pe când spunea toate astea - când spunea celelalte lucruri drăguțe despre Richard, despre familia ei și despre viața ei muiată în soare din Highgate - ea și băiatul își făceau de cap. E năucitor. După acea primă discuție de la subsol, numele lui Connolly a mai apărut doar o dată. Am întrebat-o dacă își rezolvase problema cu el, iar ea mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ochii peste cap și s-a întins în pat, în pijamaua ei din flanel. A împins cartea într-o parte și și-a băgat picioarele sub burta călduță a lui Frisky, pisica ei. Smoky torcea lângă ea, împingându-și lăbuțele muiate în alb în partea cea mai cărnoasă a abdomenului stăpânei. Era mulțumit peste poate. Smoky îi aprecia cel mai tare defectele: abdomenul flasc și lipsa de ambiție atunci când venea vorba de lactate. Smoky îi era superior lui Henry din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sosește și vestea amară: în curâd va pleca din țară. caietul se înnegrește de aduceri-aminte, spera că va fi bine, avea cu ce să trăiască în a lui țară și nu va fi nevoit să cerșească o bucată de pâine muiată în lacrimi și dor ce ușor pentru doctor visele mor! Colindul tăcerii Iarna mă invită la Masa Tăcerii, spre noapte când stelele ninse coboară-n pridvor, mătasa cea albă o leagănă timpul, spre lună coboară un șir de cocori. S-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]