1,239 matches
-
stă o clipă cu mâna în barbă. Gândește aiurea, la aur, la sânge, și-și face inele de iarbă. Va trebui să taie de-acum potecile toate de-a curmezișul. S-a pierde în munte, s-a pierde, uitîndu-și de mumă și moarte. S-a duce tot mai adânc până unde se-nchid toamna șerpii subt stâncă. Va să desferece duhul pădurii și șipote negre cari cântă. N-o să-1 mai vadă nimeni cu anii. Numai de sus pretutindeni 1-a
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
să nu calc o nespusă poruncă sau poate fiindcă făpturii așa-i este scris. Numai noaptea, în fiece noapte, somnul mai vine, sosindu-mi din depărtatele plaiuri mi-aduce un pic de-ntuneric, ca un pumn de țărână din patria mumelor, din cimitire de raiuri. [1937] * ANNO DOMINI Intrat-a noaptea-n burg, fără de vamă. Și-i dat să ningă iar sub ore sure. Tânjesc pe streșinile catedralei medievale duhuri de pădure. Bătaia ceasului stârnește liliacul din somnul lung, în care
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
când îl vedeam plângând, pentru că ei toți, săracii, știau că se duc și nu se mai întorc niciodată. Când făceam conac și scoteam cârnații ori ce mai făcea Savetina pe pirostrii, le dădeam și lor, deși aveau și ei de la mumele lor câte o traistă de mâncare. Am tot mers așa până aproape de Giurgiu, unde ne-am întâlnit cu Catavolinos, grecul. Mi-era frică și la toți cred că ne era, pentru că, deși nu ne spusese nimeni ce-o să fie, stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Cu flacăra ce se înalță Deasupra vreascului învins, Se vaită cu limbă de moarte Cărbunele proaspăt încins. Jarul ce ieri a fost pădure Sub vâlvătaia-și de satrap Zace într-un colb fără de nume Întunecat ca un harap. Tată și mumă și-e chibritul Butucul frate pe deasupra Dușman vei fi de-acum în pururi Celor ce-mbrățișează umbra. Din vâlvătăi abia pornite Îmi spuse focul potolit: Din tot ce-mi dați eu fac cenușă Când mintea voastră e chibrit. Stins, orb
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cel mai frumos oraș din lume, dar pe mine mă sfătuiește să părăsesc orașul ăsta, cu cel dintâi prilej, să plec și să nu mă întorc aici, și nu numai orașul să-l părăsesc, să părăsesc și țara asta, țara mumă. A tăcut, a băut și restul de bere, i-a făcut vânt, pe urmă, sticlei în direcția orașului din vale, după câteva secunde s-a auzit cum se face țăndări, jos, pe bolovanii de la poalele povârnișului, eu priveam orașul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
te alături grupului puțin mai târziu. Trebui, Într-adevăr, să se Întindă, În timp ce institutoarea karmică debita un discurs moleșitor și găunos, gen reclamă de apă minerală: — Intrați Într-o apă minunată și pură. Apa vă scaldă membrele, pântecul. Îi mulțumiți mumei voastre, Țărâna. Vă lipiți Încrezători de muma voastră, Țărâna. Simțiți-vă dorința. Vă mulțumiți vouă Înșivă pentru că v-ați dăruit această dorință etc. Lungit pe un tatami jegos, Bruno simți că-i clănțănesc dinții de nervi; bețivanca de alături râgâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Într-adevăr, să se Întindă, În timp ce institutoarea karmică debita un discurs moleșitor și găunos, gen reclamă de apă minerală: — Intrați Într-o apă minunată și pură. Apa vă scaldă membrele, pântecul. Îi mulțumiți mumei voastre, Țărâna. Vă lipiți Încrezători de muma voastră, Țărâna. Simțiți-vă dorința. Vă mulțumiți vouă Înșivă pentru că v-ați dăruit această dorință etc. Lungit pe un tatami jegos, Bruno simți că-i clănțănesc dinții de nervi; bețivanca de alături râgâia regulat. Între două râgâieli, expira aerul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pipiță acceptabilă: o roșcovană mărunțică În ginși și tricou, răspunzând la prenumele de Emma și autoare a unui poem perfect idiot În care era vorba despre oi lunare. În general, toți se topeau de gratitudine și fericire pentru legătura regăsită - muma noastră Țărâna, tatăl nostru Soarele etc. Veni rândul lui Bruno. Cu o voce ursuză, Își citi scurta creație: Taxiurile sunt niște putori, Nu opresc, poți să mori. — E ceea ce simți..., făcu yoghina. E ceea ce simți, pentru că nu ți-ai depășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Se oprise pe o stâncă și avea aripile strânse căuș În jurul ei. Și pasărea aia e frumoasă! Și ce? Noc e și el om, dar e frumos pentru Kal atunci când se duc unul cu altul, deși nici unul n-o să fie mumă vreodată. Am râs amândoi. Kal era frumos pentru Noc, iar Noc era frumos pentru Kal. M-am gândit la ei. Nu erau femei, dar tot era bine să-i privești, mai ales că erau și oameni veseli. Lui Krog, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
seamănă cu ceva ce tu știi și eu n-am să văd niciodată. Of, of - văd atât de bine dar nu Înțeleg tot, iar la asta nici chiar cuvintele nu mă ajută! - Eu sunt Vindecătorul, Începu Moru. Tu ești Krog. Mumele noastre ne-au născut pentru că noi doi trebuia să stăm de vorbă Într-o bună zi, adică În ziua În care Siloa Îți va fi arătat că n-o să te bage niciodată În seamă. Pentru ce mi-a spus el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
după care a Început să vorbească, amestecând cuvintele rostite cu cele gândite, de parcă trebuia să-mi spună totul repede-repede. Cine știe cum, presimțise că nu mai aveam timp de pierdut dacă doream să Împlinim acel lucru pentru care ne aduseseră pe lume mumele noastre. Mamă-sa venise de undeva de la Miazănoapte, alungată de niște oameni din alt neam... E ciudat, iar de cuvântul ăsta nici azi nu sunt sigur că e bine pus aici, e ciudat așadar, dar mamă-sa spunea că vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de tot și n-a mai avut putere să sufle. Zisese Moru că Încă din ziua nașterii mele Își dăduse seama că pe mine mă aștepta. Era de neînțeles cum de se potriviseră lucrurile astfel, dar nu Încăpea Îndoială că mumă-sa venise să-l nască pe pământul nostru, doar pentru că, după aceea, trebuia să mă nasc eu. Cum de se potriviseră lucrurile astfel? Nu știa și, pentru că nu era Încă un Vindecător În deplinătatea puterilor, dădea vina pe Tatăl din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
precum Kal, numai că era om pe de-a Întregul. Cred că am amețit. Atunci mi-am spus că ochii mi se răsucesc, pentru că Moru nu meșteșugise Încă un cuvânt pentru amețeală. O vedeam pe Siloa cum avea să fie mumă și ochii mi-au curs așa cum curg ei când scâncești, numai că eu nu știam nici măcar să scâncesc. Am dat să privesc În altă parte, dar Moru: - Uite-te bine la ei! m-a Îndemnat el. Ești jumătate din Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
era. Locurile alea Îl așteaptă pe Krog, prostule. Iar oamenii ăia de colo Îl așteaptă pe Moru, schimbă el vorba, privind pe o culme Îndepărtată, spre Miazănoapte. M-am uitat și eu Într-acolo, către pământurile de pe care fusese alungată muma lui Moru, și am zărit un pâlc de oameni. Stăteau nemișcați. M-am uitat În vale, să văd dacă luaseră urma vreunui vânat. Dar Moru: - Nu sunt pe urma vânatului. Sau, hai să spun că vânatul sunt eu. Însă Krog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ucigaș ca mine putea să se Încumete la asemenea călătorie. Mi-a spus de limba pe care o meșteșugea. Mi-a spus de limba pe care o știau toți Vindecătorii. Mi-a spus că limba, așa cum o Învățase el de la mumă-sa, nu mai ajungea. Că oamenii și cele ce vor fi mame știau de acum cu mult mai multe decât atunci când primul Vindecător se gândise la primele cuvinte. Mi-a spus tot, tot, tot, deși nemernicii ăia plecați de pe culmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Mi-am luat inima În dinți și i-am spus că Îl Însoțeam pe Krog. Că eram În căutarea Vindecătorilor care nu auziseră Încă de vestea lui. - Ah, de-aia ești și tu mut, zise Vindecătorul, făcându-mi cu ochiul. - Muma care a născut-o pe muma mumei lui Krog, a născut-o și pe muma mumei mele, i-am spus. Rămase pe gânduri. Aruncă un vreasc pe foc și se uită la vânătorii lui care Înlemniseră privindu-mă. - Hm. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și i-am spus că Îl Însoțeam pe Krog. Că eram În căutarea Vindecătorilor care nu auziseră Încă de vestea lui. - Ah, de-aia ești și tu mut, zise Vindecătorul, făcându-mi cu ochiul. - Muma care a născut-o pe muma mumei lui Krog, a născut-o și pe muma mumei mele, i-am spus. Rămase pe gânduri. Aruncă un vreasc pe foc și se uită la vânătorii lui care Înlemniseră privindu-mă. - Hm. Ia zi: cum se cheamă sulițele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
i-am spus că Îl Însoțeam pe Krog. Că eram În căutarea Vindecătorilor care nu auziseră Încă de vestea lui. - Ah, de-aia ești și tu mut, zise Vindecătorul, făcându-mi cu ochiul. - Muma care a născut-o pe muma mumei lui Krog, a născut-o și pe muma mumei mele, i-am spus. Rămase pe gânduri. Aruncă un vreasc pe foc și se uită la vânătorii lui care Înlemniseră privindu-mă. - Hm. Ia zi: cum se cheamă sulițele alea mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Că eram În căutarea Vindecătorilor care nu auziseră Încă de vestea lui. - Ah, de-aia ești și tu mut, zise Vindecătorul, făcându-mi cu ochiul. - Muma care a născut-o pe muma mumei lui Krog, a născut-o și pe muma mumei mele, i-am spus. Rămase pe gânduri. Aruncă un vreasc pe foc și se uită la vânătorii lui care Înlemniseră privindu-mă. - Hm. Ia zi: cum se cheamă sulițele alea mici ale lui Krog? Întrebă Vindecătorul după o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
eram În căutarea Vindecătorilor care nu auziseră Încă de vestea lui. - Ah, de-aia ești și tu mut, zise Vindecătorul, făcându-mi cu ochiul. - Muma care a născut-o pe muma mumei lui Krog, a născut-o și pe muma mumei mele, i-am spus. Rămase pe gânduri. Aruncă un vreasc pe foc și se uită la vânătorii lui care Înlemniseră privindu-mă. - Hm. Ia zi: cum se cheamă sulițele alea mici ale lui Krog? Întrebă Vindecătorul după o vreme, micșorând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fi cel ce a pornit primul după tine, ci unul cules de pe drum, unul care s-a ridicat Împotriva Vindecătorului său, pe meleagurile lui de baștină. Unul, În al cărui neam se luptă frate cu frate, tată cu fiu, și mumă cu fiică... Ce i-ai făcut lui Scept, ăsta? schimbă el vorba deodată. Ce-ai lăsat În urma ta, Krog? Dar eu: - Dacă bătrânii tăi știau atât de multe, nu ți-au spus și cum se termină călătoria mea? Ca să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mine și râdeau de nasul meu prea ascuțit, care-mi ieșea din chip precum aripioara de pe spatele unui pește. Unul dintre ei se tot mira că n-am și eu șezut, ca toți oamenii, iar un altul se Întreba dacă mumă-mea nu mă uitase În vreo apă care curge mereu, de-mi luase culoarea În halul ăsta. Mda. Las’ că le arăt eu... M-am uitat În jur. Eram, Într-adevăr, pe o apă care curgea mereu. Undeva În spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
după cum ți-am spus. Atunci urcă și Gula. Rânjea, ticăloasa. - I-ai spus ce noroc are? - Tuni zise că da - Spune-i că norocul lui se coboară și peste cei ce-l Însoțesc. Prichindelul ăla de Unu și lăptoasa de mumă-sa o să trăiască. - Ohoo, Krog știe bine că aduce noroc, hohoti Tuni. - Dar știe el ce fel de noroc e ăsta? - De unde să știe, femeie? Ce, e Dogon ca să știe tot? - Ei, dacă nu e Dogon ca să știe chiar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Dai voie la Enkim ăsta să batjocorească vorba de la Tatăl? Șarpe! Șarpe târâtor și șobolan ce era. Of, of, cum mă mai mințise, of, of. Ca pe un țânc, of. La asemenea viclenie nu se cădea să răspunzi decât cu muma tuturor vicleșugurilor și ale minciunilor toate. - Știi ceva? - i-am zis lui Logon. Încă n-am să-l omor. O să mă folosesc de ticălosul ăsta blestemat ca să-i atrag tovarășii În cursă! Pe toți o să-i atrag În cursă! Las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că ai pornit la drum. Iar maică-mea, care era Vindecătoare, mi-a lăsat cu limbă de moarte semnele venirii tale: focuri și strigăte ce se ridică noaptea de pe tărâmul de gheață, așa cum și ei i-au fost lăsate de mumă-sa și tot așa, de la Tatăl Încoace. Mirat, i-am aruncat o privire lui Logon: nu te lua În gură cu Vindecătorul ăsta, Îmi spuneau ochii lui, căci el crede În tine. - Așa că, Îmi mai spuse noul venit, de când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]