1,285 matches
-
și istoricii au afirmat și demonstrat de numeroase ori unitatea românească în întregul spațiu dintre Tisa, Dunăre, Marea Neagră și Nistru, descendența latină și folosirea aceleiași limbi, cu câteva particularități regionale, locuitorii celor trei state românești continuă să se numească moldoveni, munteni, transilvăneni, dar și orheeni, soroceni, etc., chiar în interiorul aceleiași construcții statale. Apariția conștiinței naționale se datorează unei pături subțiri de intelectuali și se răspândește în mase pe parcursul secolului al XIX-lea, prin alfabetizare, presă, literatură. În Basarabia, desprinsă de Moldova
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
însăși existența poporului român. După părerea domniei sale, în cele două spații cuprinse între Carpații Orientali și Nistru și, respectiv, între Carpații Meridionali și Dunăre, s-au format două națiuni est-romanice, anume moldovenii vorbitori ai limbii moldovenești, și respectiv, valahii (sau muntenii) vorbitori ai limbii valahe sau muntenești. Și pentru a duce stupiditatea afirmațiilor sale până la capăt, Vasile Vieru încheie triumfător: „În acest timp (1812), când teritoriul Moldovei de Est a fost anexat la Rusia, România ca stat nu exista în Europa
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Rusia, România ca stat nu exista în Europa. Deci, în lume nu exista nici națiunea română și nici limba română. Dar până în acel moment (1812) exista Moldova, unde trăiau moldoveni și vorbeau limba moldovenească; exista Valahia (Muntenia) unde trăiau valahii (muntenii) și vorbeau limba valahă (muntenească). De aceea moldovenii de pe ambele maluri ale Prutului au continuat să vorbească și să-și numească limba lor - moldovenească”. Materialul prezintă, așadar, și o contradicție logică: dacă o națiune apare odată cu statul, iar apariția statului
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Transilvania (intracarpatică), Banatul, Crișana și Maramureșul, unde dacoromanii, ungurizându-se cu secuii și germanizându-se cu sașii, au format etnia ARDELEANĂ (așa în text), reprezentații săi având culoarea pielii portocalie-tutunie”. „Reiese că „națiunea română” are trei culori: roz-alb-gălbuie (moldovenii), brună palidă (muntenii) și portocalie-tutunie (ardelenii). Este un fapt pe care-l atestăm în realitate. Pentru că noțiunea NAȚIUNE subînțelege comunitatea unui tip de indivizi care au „fiert” la un loc, în aceeași „oală” etnoculturală, devenind până la urmă o masă omogenă, cu trăsături comune
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
este folosită într-un act oficial de mare importanță (Constituția adoptată în acel an) sau chiar 1878 (odată cu recunoașterea independenței sale). Cum explică atunci autorul acestor ciudate afirmații sutele de mențiuni ale „românilor” (exact în această formă, nu ardeleni, valahi, munteni sau moldoveni, denumiri care au circulat și ele, datorită orizontului local îngust pe care îl presupunea civilizația evului mediu) în scrierile cronicarilor, chiar ale celor din Țara Moldovei, în relatările călătorilor străini trecători pe aceste meleaguri, în însemnările de pe hărți
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
în două principate, în Moldova și Istria, sau Valahia Transalpină sau Montană”. De unitatea de limbă și de origine a locuitorilor din Țara Românească și din Moldova erau conștienți și cronicarii polonezi. Ioachim Bielski stăruie asupra unității de neam a muntenilor și moldovenilor: „Românii se împart azi în două, au doi voievozi, cel muntenesc și cel moldovenesc, dar înainte a fost unul singur care se numea sau muntenesc sau moldovenesc, căci nu era nici o deosebire”. Cronicarul Jan Długosz afirma în 1476
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
trag”. Cronicarul constată că în Transilvania locuiesc „și români peste tot locul, de multu-i țara lățită de români decât de unguri”. Referindu-se la originea denumirii de Valahia, cronicarul face o nouă remarcă despre unitatea de origine a moldovenilor cu muntenii: „Letopisețele latinești” scriu despre Moldova și Muntenia că „au fost un loc și o țară”, la care cronicarul afirmă că Muntenia „mai întâi” s-a descălecat, „măcară că s-au tras de la un izvod, muntenii întâi, moldovenii mai pre urmă
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
de origine a moldovenilor cu muntenii: „Letopisețele latinești” scriu despre Moldova și Muntenia că „au fost un loc și o țară”, la care cronicarul afirmă că Muntenia „mai întâi” s-a descălecat, „măcară că s-au tras de la un izvod, muntenii întâi, moldovenii mai pre urmă” Miron Costin realizează, la câteva decenii după Grigore Ureche, prima sinteză a conștiinței autohtone a romanității și unității neamului prezentă în tradiția populară și în elementele cărturărești, bazate pe documente din istoriografia umanistă a epocii
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
a face nici o mențiune despre obligația celor două Principate de a-și alege domnitorul prin excluderea candidaților din celălalt Principat și nici nu recomanda alegerea unei persoane distincte. În consecință, Încheie el, “la Iași s-ar dori să fie desemnat munteanul care ar fi ales la București”, fără a da prea mari șanse de reușită acestor “subtilități bizantine”. Dubla alegere a produs un impact internațional vizibil În procedura recunoașterii acestui act de părțile semnatare ale tratatului din 1856 și a Convenției
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Oana Mirela Axinia () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93531]
-
Sankt Petersburg, din 1769, când o delegație de arhierei și boieri din Țara Românească și Moldova au prezentat împărătesei dorințele celor două țări: “Se dădu cuvânt întâi episcopului de Huși, care va fi știut rusește, și numai după dânsul mitropolitului muntean, Grigorie, care ar fi putut aștepta să treacă el înainte. Vorbind în numele deputăției fiecăreia din cele două țări, ei făcură lauda dezrobitoarei, de la care se așteaptă deplina desfacere de împărăția Otomană, - ceea ce până atunci nu se rostise niciodată -, și se
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
-lea, regimul jurisdicției consulare fusese extins și asupra Moldovei și Țării Românești, cu toate ca acestea erau țări creștine, aflate sub suzeranitate otomană. Beneficiind de acest regim juridic, supușii străini, sudiții, cum sunt cunoscuți în istoriografie, mulți dintre ei nativi moldoveni sau munteni, se bucurau de un statut privilegiat, care dădea naștere la numeroase abuzuri. Prevalându-se de protecția consulară, sudiții se eschivau de la exercitarea unor îndatoriri, refuzau să plătească impozite și să se supună autorităților locale. Menținerea dreptului de judecata al consulatelor
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
de nesiguranță. Același fenomen se produce și în regatul Neapolelui, unde așa numiții "Sanfediști" duc un război de hărțuială împotriva trupelor lui Murat și a burgheziei, aliată a noului suveran. În sfîrșit, în numele fidelității față de Habsburgi și față de credința catolică, "Muntenii" lui Andreas Hofer din Tyrol luptă împotriva regelui Bavariei, vasal al lui Napoleon, care a primit în posesie această provincie smulsă Austriei. Mai interesantă este mișcarea națională care se întinde în toată Prusia strivită și dezmembrată după înfrîngerea de la Iena
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Mediu, între secolul al IV-lea și al XVII-lea, denumiți și astăzi de popoarele nordice walachen, cu excepția lui Titus Hotnog care, susține, traducând aceste cuvinte de origine turco-cumană, că aceștia ar fi cumanii negri sau călăreții negri. Înfrângând rezistența muntenilor, prin părțile Buzăului, Bugec a pornit în sus pe valea acestui râu, pe „drumul tătarului” dintre Bocirna și vârful Crucea Mândrii, de la Broasca, în gura Siriului, pe unde tradiția și documentele păstrează și astăzi toponimicele ca muntele Tătarul Mic, Valea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și ei în aceeași situație cu principii ruși, este inutil să mai discutăm, când falsul călugăr Ascelin mai adăoga că între ungurii și polonii supuși tătarilor se află și locuitorii montani, desigur ai regiunilor muntoase românești. Căci o identificare a muntenilor cu locuitorii regatului Boemiei este inadmisibilă, deoarece aceștia nu au fost niciodată supuși tătarilor. Dacă așa stau lucrurile, în fapt, atunci de jure, actul emis de către Bela al IV-lea, în 2 iunie 1247, prin care dă Cavalerilor Ioaniți, Țara
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
nostru și să ne binecuvânteze și ei să nu fie ținuți a plăti nici haraci, și nici tamga... nici una din dijmele împăratului să nu fie obligatorii pentru ei”. E clar, de aici, că nici scutirile acordate clerului moldovean și celui muntean, aplicate în Moldova și Țara Românească, nu trebuie socotite că au venit din inițiativa voievozilor noștri. Ele erau intrate în tradiție încă înainte de venirea tătarilor și au fost respectate și de către aceștia, pentru simplu motiv - crede B. D. Grecov și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
1364 murise Nicolae Alexandru, și fiul său Vlaicu se ridicase, împreună cu Strașimir, țarul bulgar al Vidinului, să-și rotunjească hotarele în dauna stăpânirilor Regatului ungar. În ianuarie 1365, regele aducea la cunoștința românilor din Ugocea că a declarat război rebelului muntean Vladislav și la Rusalii, el se afla la Vidin, pe unde avea să coboare, în 1366, Ioan al V-lea Paleologul cu fiii săi, Manuil și Mihail, care îi ceruse ajutor în contra lui Alexandru, țarul bulgar de la Târnovo (1331-1371) și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mulți genovezi s-au refugiat din țara lui Dobrotici în regiunea de sud a Moldovei, de teama turcilor. Înainte de 15 iunie 1389, data când a avut loc bătălia de la Cosovo, la care au participat și contingente de români moldoveni și munteni, Mircea cel Bătrân se intitula deja domn al Ungro-Vlahiei și al părților dunărene, în 20 ianuarie 1390, „despot al țărilor lui Dobrotici și stăpân al Silistrei” și în 27 decembrie 1391, voievod al Valahiei „începând de la Alpi și până la marginile
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
făcu apel din nou la turci. De această dată, Mahomed al II-lea, trimise chiar pe Marele Vizir Kediuk Ahmed pașa (1474-1477) care, în 6 iunie, după un scurt asediu, cucerește Caffa cu trupe turcești, tătarii lui Eminek și români munteni. Zeitah a fost prins și dus legat la Constantinopol, iar Mengli Ghirai a fost eliberat din temnița Mangopului, unde a fost pus guvernator Isac Comnenul, cumnatul lui Ștefan cel Mare, repus în funcția lui de han al Crimeii. Un număr
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
s-a întâmplat uneori să se îndoiască de exactitatea anumitor detalii, perspectiva generală a acestei reconstituiri i s-a părut, în ciuda precarității propriilor mijloace, autentică. Câteodată, pentru a-i evoca mai bine prezența, asculta Berlioz, mișcarea a treia, Serenada unui muntean din Abruzzi pentru iubita lui, din Harold în Italia. Dar nu vocea alto planând pe deasupra vieții simple cu indiferența unui Child Harold îl făcea să retrăiască în memoria ei pe acel tânăr bărbat de familie bună, cu maniere perfecte și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pune în practică, în chip de întâi-stătător al unor obști monahale uriașe. Și tot aici cunoaște pentru prima oară dulceața traiului într-o obște bilingvă. Formată în egală măsură din călugări de origine slavă (maloruși și velicoruși), dar și români (munteni și moldoveni), obștea de la Poiana Mărului era practic bilingvă, limbile slavonă și română fiind folosite simultan atât pentru comunicare între monahi, cât și în cuvintele de învățătură. Este și motivul pentru care Petru/Platon învață foarte bine limba română în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de câte doi. Faima lui Paisie de erudit și stareț ales îi aduce necontenit noi ucenici la poarta mănăstirii. Aceștia vin din toate neamurile ortodoxe și chiar din neamuri necreștine sau sunt botezați de curând (ruși, bulgari, greci, sârbi, moldoveni, munteni, albanezi, evrei creștinați). Noii veniți sunt nevoiți să își construiască chilii în afara mănăstirii pe care le lipesc cu lut cu mâinile goale și le agață de stânci, precum cuiburile de păsări. Proviziile de alimente și de lemne ajung foarte greu
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
august 1922, p. 1.). Pagina 35 * Cei doi delegați sunt Ion Brătianu și Mihail Kogălniceanu, ministrul de Externe, iar secretari sunt luați doi din parlamentari și dintre tinerii cei mai culți, aceștia sunt un moldovean, anume Iancu Sturdza și un muntean, d-l. Mihail Ferikydy. Nici unul nu erau roșii, ci aveau o poziție oarecum independentă. Cu această intenție chiar i-a ales Brătianu, pe lângă că erau și oameni din lumea zisă bună (id., ibid.). Pagina 47 * O relatare mult mai succintă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
20 IULIE ȘI / ȘI DECEDAT 17 NOEMVRIE / 1895. 1898. Inscripții În lemn 1829 APRIL 11 / GEORGHE SAFTA (postamentul icoanei Maica Domnului cu Pruncul) 4. ÎNSEMNARI DE PE CĂRȚI <1 septembrie 1776-31 august 1777> Acest sfânt și dumnezeesc Penticostar este al bisericii Muntenilor și este cumpărat de tot satul și au dat-o ca să fie de pomană sfintei biserici pentru sufletele lor și a părinților săi; iar cine s-ar ispiti să o ie să fie anaftima și blăstămat de cei doisprezece i
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
izvoade, vol. X, p. 379; Însemnări de pe manuscrise și cărți vechi din Țara Moldovei, Un corpus editat de I. Caproșu și E. Chiaburu, volumul II (1751-1795), Iași, Casa Editorială Demiurg, 2008, p. 256. 1777 (7285) august Din tot cărțile bisericei Muntenilor ce au fost românești sau găsit un Penticostar la d(u)m(nea)lui Ioniță Stegariul și l-am luat eu Ierei Ioan ot Vaslui pentru că este cumpărat de neamurile mele și de alți săteni ce erau poporani la sfânta
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
fost românești sau găsit un Penticostar la d(u)m(nea)lui Ioniță Stegariul și l-am luat eu Ierei Ioan ot Vaslui pentru că este cumpărat de neamurile mele și de alți săteni ce erau poporani la sfânta biserică ot Munteni, iar biserica nau dat nici un ban, nici treabă n-are cu aceste trei cărți ce (se) cheamă una Penticostar, alta Praxiu, alta Leturghie. Și acele doao cărți au rămas să de samă preutul Sava Cărare fiindcă era dascăl la ace
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]