7,269 matches
-
așa cum și-o dorise, învățase din greu, aproape nu ieșise din casă, în timpul acesta cel mare umplea discotecile, se preumbla prin Europa cum mergea ea la piață, aducea femei dubioase acasă, soțul ei se îngropa în alcool, casa devenise din ce în ce mai murdară, soacra din ce în ce mai dușmănoasă, nu se mai ferea să-și arate ura, cel mic i-a transmis prin santinelă că nu vrea să o vadă, ea a revenit și a doua zi, și a treia zi, și a patra zi, până când
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și nu pentru dragoste, a intrat în așternut, și-a tras perna peste față, s-a zvârcolit toată noaptea, între durere, disperare și dorința aprigă de a se arunca de la etaj, voia să termine odată cu atâta durere, se simțea umilită, murdară, îl ura și îl adora, voia să-l uite, să-l șteargă din creier, imaginea lui i se înfigea mai tare în carne, îi era greață și scârbă, soarele alb se ridica pe cer ca o lună palidă, verdele se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
clipească, fără emoții, s-a ridicat și a plecat de acolo, fără gânduri, cu un fel de nevoie de a se sinucide, se va sinucide trăgându-și un sac de nailon peste cap, simplu și ieftin, a hoinărit pe străzi murdare, ea și câinii vagabonzi, a ajuns la marginea orașului, câmpurile păreau peisaje selenare, murdare și moarte, nu e loc pe pământ, nu e loc nici în ceruri, ridică privirea, Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un fel de nevoie de a se sinucide, se va sinucide trăgându-și un sac de nailon peste cap, simplu și ieftin, a hoinărit pe străzi murdare, ea și câinii vagabonzi, a ajuns la marginea orașului, câmpurile păreau peisaje selenare, murdare și moarte, nu e loc pe pământ, nu e loc nici în ceruri, ridică privirea, Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, Aide aleargă prin orașul murdar, aleargă de disperare și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
câmpurile păreau peisaje selenare, murdare și moarte, nu e loc pe pământ, nu e loc nici în ceruri, ridică privirea, Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, Aide aleargă prin orașul murdar, aleargă de disperare și de sărăcie, este o ratată, s-a zbătut degeaba toată viața, o vreme a abandonat lupta crezând că își acordă un răgaz, că va găsi o soluție, dar era tot mai convinsă că toate drumurile ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu mai are nicio ieșire, că a ajuns de mila și de râsul lumii, că este singură, singură, aleargă pe străzile orașului, se strecoară absentă printre trecători, trage un cărucior după ea, căruciorul e plin de cutii de carton, cutii murdare și rupte, a ajuns o cerșetoare, una care se strecoară printre trecători spre o țintă fixă, e îmbrăcată într-un palton ponosit, s-a legat cu un șorț muncitoresc, pe cap poartă un basc din stofă englezească, resturi dintr-o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sunet vâscos, surd. Mă gândesc la Annabel. E cea din urmă zi și s-a Înserat. Dinspre pielea căzută lângă prag vine un miros nesuferit. Ar trebui să-i fac vânt dincolo, peste celelalte. Privesc așternutul. Odios. Seamănă cu intestinele murdare ale unui uriaș asasinat. Ating ușor vrafurile de cărți, colțul mesei, scaunele maronii. Nu mai sună nimeni. Dinspre fereastră se aud zgomote de voci omenești. Devin atent. „Ia uitați-vă, mă, la ăsta de pe bancă. Ia uite-l cum stă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de a o deschide. Aveam fălcile Încleștate și simțeam fierbințeli tăioase pe brațe și glezne. Cu o sforțare care mi-a antrenat Întreg trupul, am reușit să mă smulg din locul acela și, smucind ușa Îngrozit, să ies. Eram gol, murdar de excremente de tot felul, zgâriat pe mâini și pe picioare. Tremuram nestăpânit. Mi s-a părut că aud râsete stridente În urmă, miorlăituri, schelălăituri. Adânc tulburat, cu o senzație de toropeală, m-am târât până În dormitor, pierdut. Mama stătea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Întotdeauna cu degetele fluturate ca o batistă, Într-un fel foarte delicat. Ridică apoi mâna și, cu arătătorul Înțepenit, Îmi face un semn ciudat, desenând ceva În aer și scuturând greoi din capul păros. Și-mi arată dinții lui galbeni, murdari. Nu a acceptat niciodată din măruntul pe care, uneori, Îl mai Împart. Pe el pare-se că-l interesează altceva: plăcerea salutului, a schimbului de priviri, faptul că relaționăm În felul acesta. Nu mai e mult până la scara blocului În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de tablă) am Început să-i săpăm un mormânt pe măsură undeva, Într-un colț al cimitirului, sub un arțar bătrân. Libelula s-a rănit la genunchi, iar eu mi am găurit haina, la capătul mânecii. Nu mai conta. Eram murdari din cap până-n picioare de pământ și frunze. Și uzi până la piele. Goanță se văieta de foame (l-a potolit Libelula repejor cu o eugenia). Zău, măi Goanță, nu știu cum de-ți vine să mănânci și acum!, Îl mustră fata scurt
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dus repede la baie să mă uit la chipul meu, dar am privit cu stupoare golul din perete unde cândva fusese o oglindă. În cameră era plăcut și liniște, se vedea bine că de mult nu fusese renovat, pereții erau murdari pe la colțuri, tocurile ușor mâncate de carii, perdelele galbene, iar draperiile și cuvertura, cu firele trase. Am deschis geamul și m-a întâmpinat o priveliște minunată: un verde cald al ierbii cufundat în albastrul lacului printre frunze de toate culorile
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de buze și o săruta ca și cum ar fi fost buzele mele încrustate acolo. Atunci ieșeam din cameră și-mi clăteam de mai multe ori gura ca să scap de gustul de medicamente al iubirii ei. Așezasem peste pătură toate goblenurile ei murdare de împunsăturile la milimetru pentru că voia să le vadă în orice clipă. Eu îi arătam floarea soarelui sau catedrala în apus și, mai rar, câmpul cu maci sau lacul. Ea le mângâia ușor, ca și cum ar fi fost copiii ei, eu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu un cap deasupra noastră, la următorul gard. Andreea și Mircea mergeau unul lângă altul și nu se priveau, doar din când în când îl strigau pe Ovi să stea cuminte. În parc, batista Andreei deveni din ce în ce mai udă și mai murdară de pete de noroi asemenea ciorapilor pe care îi purtam. Fruntea lui Mircea se înroși când se aplecă asupra baretelor care nu voiau să stea închise și se tot desfăceau. Mă gândeam cât o să stăm în parc până se va
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
le dădea un aer de superioritate și mândrie, se știau stăpâni pe situație și pe scaunele libere. Delia zâmbi atunci ușor gândindu se că adevăratul stăpân trebuie să fie cel care, întins pe două scaune, adormise cu mâna sub maioul murdar fără să-și dea seama. Doamna grăsuță scoase din poșetă o oglindă și un ruj și începu să plimbe batonul roșu pe ambele buze. Trenul coti la stânga și o făcu să treacă peste linia buzei inferioare. Culoarea roșie deveni o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de sub frunze. Prin rafalele de ploaie se zărea în depărtare o pată cenușie. Pentru câteva clipe își aținti privirea într-acolo, apoi începu să alerge. Îl dureau genunchii și gambele de la izbiturile cu arbuștii din calea sa. În timp ce alerga, pata murdară se mărea vizibil. Emoția îi bătea în piept și nu mai întoarse capul. În spatele său, șuvoaie de ploaie se prelingeau pe trupul lui Emil rămas locului printre lianele netăiate. În timp ce apa îi aluneca pe piele, frunzele căzute prindeau rădăcini în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
imposibil să vadă țeava revolverului îndreptată spre ceafă. În acel moment, celălalt trase două gloanțe în dreptul fotoliului din fața biroului improvizat. Apoi dispăru în noapte cu geamantanul într-o mână și cu pardesiul în cealaltă. Trăia o plăcere nouă, perversă și murdară, plăcerea de a se desprinde de tot ce îl înconjurase. De acum fiecare moment va avea un alt sens și putea să își compună existența după bunul-plac. Nimeni nu îi va mai dicta reacțiile dinainte. Alergă spre gară și spre
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
chiar mijlocul unei furtuni pătimașe. Speram să mă fi înșelat liniștea sau vreun cuvânt cu o intonație străină, sau poate că Emil fusese aruncat în brațele rutinei, iar Laura nu putea ieși din starea de nepăsare, de început de toamnă murdară care creștea între ei. — De ce vrei să pleci? — Dacă aș rămâne ar fi doar pentru câteva zile, până când ai să simți din nou că printre toate promisiunile apar gesturile de teamă și neîncredere. — Încă mai poți întoarce cursul faptelor, încă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
scrie mai multe lucruri, însă închise caietul gros și-l ascunse cu grijă într-un loc unde era convinsă că nimeni, niciodată, nu l-ar putea găsi. Ina își petrecu ziua împresurată de griji. Spre seară, Mihăiță veni de la fotbal murdar, ca un purcel tăvălit prin tău și, pentru a nu fi certat, motivă că un portar trebuie să se arunce după minge în orice situație, ca mingea să nu intre pe spațiul porții. N-am primit nici un gol, mami, se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
locul său. În câteva cazuri lucrurile fuseseră schimbate în alte locuri. În majoritatea, pur și simplu, nu mai era nimic. Văzându-i nedumerirea, l-au întrebat: ceai rămas așa dezolat? Păi...Nici un păi! N-ai văzut că toate erau vechi, murdare, unele ponosite și aproape rupte? Dar, acum, ce mă fac fără ele? Lasă, că n-ai să mori. Câte ceva îți aducem, de la magazine, noi-nouțe, iar altele, ți le vei reface, pe parcurs. Ei, gata, pa! Că o să ne cam prindă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
aurele corpurilor noastre. Teribilă aventură! De la prima privire mi s-a părut că O cunosc. Oare nu întotdeauna doi îndrăgostiți au impresia că s-au mai întâlnit și că sunt legați unul de altul prin fire misterioase? În această lume murdară, aspiram la dragostea Ei, numai la dragostea Ei. Putea oare să mă obsedeze altcineva? Dar râsul sec, înfricoșător al bătrânului, acel râs sinistru rupsese legăturile care ne uneau. Toată noaptea m-au obsedat aceste gânduri. Am vrut să merg de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
el. Am pus cufărul jos și am rămas în picioare, năuc. Bătrânul, aplecat, se puse pe treabă cu toată dexteritatea unui specialist. Săpând în pământ, găsi un obiect care mi se păru un vas emailat. Îl înfășură cu o batistă murdară. Se ridică în sfârșit: - Asta-i groapa. La fix, pe măsura valizei, ha! M-am căutat prin buzunare să-i plătesc: n-aveam la mine decât doi gherani și un abassi. Bătrânul izbucni într-un râs uscat și îngrozitor: - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nevoie, nu face nimic, îți știu casa. Și apoi, în schimbul plății, am găsit vasul ăsta, e un vas de Ragheh, din vechiul oraș Rey, ha! Apoi râse de i se scuturau umerii cocârjați; strângând sub braț vasul înfășurat în batista murdară, se îndreptă spre drișcă și se instală pe capră cu o agilitate deosebită. Biciul șfichiui în aer, caii porniră spumegând. Zurgălăii de la gâtul lor răsunau în aerul umed cu un timbru special. Pe nesimțite, atelajul dispăru în întregime într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe amplasamentul gropii, pentru a suprima orice urmă și a face imposibilă identificarea mormântului. M-am achitat atât de bine de această povară, încât eu însumi eram incapabil să mai disting ceva. Terminându-mi treaba, mi-am examinat hainele; erau murdare de pământ și rupte, pline de cheaguri negricioase de sânge. Doi cărăbuși zburau în jurul meu, viermi minusculi mișunau, lipindu-mi-se de corp. Am vrut să curăț petele de sânge care îmi acopereau hainele, dar cu cât îmi umezeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe care a așezat un cosor, două potcoave de cal, câteva perle colorate, un cuțit, o capcană pentru șoareci, cleștișori ruginiți, o lingură pentru trusa de scris, un pieptene știrb, o lopată și un vas emailat, acoperit cu o batistă murdară. Ore întregi, zile, luni, l-am studiat, de la lucarna mea, pe individul ăsta. E înțepenit într-o invariabilă atitudine. Un fular jegos în jurul gâtului; poartă o aba de lână de cămilă și părul alb de pe piept i se întrevede prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-o pe târfă spunându-i: „Desfă-ți fularul de la gât.“ Asta depășește orice închipuire. Acum două sau trei zile, când am țipat și soția mea a venit până la ușă, am văzut cu ochii mei, pe buzele ei, semnul dinților lui murdari, galbeni și stricați, al colților de măsea prin care ieșeau versete din Coran. Și apoi, de ce se instalase individul ăsta în preajma casei noastre? Și asta imediat după ce ne căsătorisem. Era curtezan? Amorezul târfei? Îmi amintesc că în ziua aceea m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]