835 matches
-
cândva, i se păreau ridicole. Începuse să iasă pur și simplu din casă. În drum spre mare, pășea peste bolovani și se apropia cât mai mult de mal, până când clipocitul valurilor acoperea și cele mai slabe acorduri care Însoțeau eroinele muribunde ale lui Karl. Câteva bărci pluteau pe marea albastră cu pânzele tremurând molatic În suflul brizei, În vreme ce pescarii aruncau năvoadele, apoi le trăgeau cu prada lor sărăcăcioasă, ceva scrumbii, bonite ori hamsii. El rămânea să-i privească până ce i se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Toți ceilalți erau lăsați să se descurce cum pot. S-au auzit deodată bubuituri, tir de tunuri, rafale de puști și șuierături stridente. Prin apropiere, un microbuz Oplet aflat În pană Îmbâcsise aerul cu fumul gros ieșit dintr-un motor muribund. Margaret și-a ridicat gulerul bluzei și și-a acoperit cu el gura și nasul. Prin ceață a Întrezărit niște siluete care-și croiau drum strecurându-se În labirintul vehiculelor. Nu era o halucinație, În spatele mașinilor erau Într-a devăr
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Această verificare manuală l-am pus să o practice, doisprezece ani mai târziu, atunci când a fost vorba, în scris, de apărarea Poștei Poloneze, pe Oskar Mazerath care a putut astfel cu cele cinci degețele ale lui, să-i confirme ezitant muribundului administrator Kobyella bărbăția lui intactă. La punctul principal de prim-ajutor am fost despărțiți. El a fost dus în cort, eu am rămas afară. Pe urmă, fiindcă era necesar să mi se bandajeze coapsa, și încă înainte ca pantalonii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
obosesc niciodată, de-a atinge cu OCHII, doar SUFLETUL CERULUI. ÎNTUNERICUL GLACIAL AL DISTANȚELOR Tu ai plecat iubind nopțile din mine și ai ajuns cu dragostea prin șoaptele somnambule unde porțile inimii erau închise. Ai bătut cu puterea unui vis muribund și ți-a deschis un UNIVERS DE DORURI hărăzite cețurilor. Ai întins brațele peste toate distanțele mele în care fiecare are o coloristică a iubirilor sincere. De ce vrei să cred că pe trupul tău sunt pereți de gheață ce stau
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
parte dintr-o viață de noapte, când vreau să consum visul, când mă apropii de ABSOLUT, și caut noul pur și nevinovat. Dar gândul îmi arde pe un trup flămând, un trup înțepat ca pentru o moarte sigură. El, trupul muribund ce nu-și mai revine din acea dezordine a EȘECULUI. De unde să știu că din UNIVERSUL MEU DE IUBIRE, mă poate respira o viață de noapte, mă poate condamna o viață de noapte, și mă poate face să visez încă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de viață, când pământul meu de iubire e desprins dintr-un SOR, Pământul meu de dor, așternut peste acest început de iubire stelară. PLAPUMĂ A NORILOR Soarele mi-a zâmbit prin perdeaua geroasă de vremi. Trezită la viață din acele muribunde zile în care nu a fost nimeni să-mi aline moartea, să o facă mai blândă și mai iertătoare cu mine. Nu a fost nimeni să-mi dezghețe trupul ce mi-a fost congelat și amestecat prin zăpezile unui infern
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
câtă agonie în desprinderea unui sentiment ars înainte de apogeul dedublărilor carnale. O nouă răutăciune de voci traversa prin SPĂRTURILE CERULUI, starea de liniște a CONCEPTULUI și EL FLĂMÂND de banalități suferinde. Da suferința contestă țipătul glacial al DELIRULUI până în subconștientul muribund al învinsului. Eu știu o viață plină cu absurditățile unui învingător în iubirea plânsă a nopților. Când la o masă de CER hăituit, mâna continuă să scrie pe un nor de CEAȚĂ la fel de ARSĂ ÎN MEMORIA CORALILOR de unde o mare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
îngropat în SUBSOLURILE DE LUNĂ. Cine mi-a furat inima celui iubit și a aruncat-o după stelele unui CER DE DURERI GRĂITOARE. Dar cine mi-a așezat pe tâmpla nopților cei mai frumoși visători ai orașului meu cu iubiri muribunde. Cine să fie decât vântul care nu știe decât să distrugă, să semene plete de flăcări stinse pe un ASFALT RECE al chipului plâns. Cine să fie în jumătățile nopților și ele DEAVALMA într-un REGESC ȚINUT DE TOAMNĂ FlĂMÂNDĂ
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu vrei să mă iubești în GENUNI Să fii tu PRINȚUL MEU, din MIANDRE DE DORURI. 15-12-2007, 1645h AȘCHIE DE SOARE Domnului avocat DAN BUCHIDĂU AȘCHIE DE SOARE M-am trezit din visul fără de păcat Potecile erau pline de CLOVNII muribunzi, Însingurarea mea, veni spre tine ca un ACROBAT, Ca ochii să-ți sărute, și gândul tău URSUZ, Tu ai plecat în răcnetul de noapte Aveai colinele de ani în pribegii, Și m-ai privit din sferele drogate Ca o licoarnă-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Refugiați ca după război în patul de doi pe doi al strămătușii pe care nimeni nu mai știe cum o cheamă, unde nimeni înseamnă eu. Stare de enclavă. Cadrul 2 Omalissan bolândă, undeva, nu se știe unde. Terori de creștină muribundă. Cadrul 3 David + Ada. Ada + David. Ada + David + Alex. - Alex. - (- Alex). Mda. Închidem paranteza. Cadrul 4 Ema. Ema plictisită. Degete în păr. Gene în zbatere socială. Să nu adormim între spaimele copiilor traumatizați de părinții beligeranți și prințesa vizigotă care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Missing file Retrieve last version Eu sunt eroarea Eu sunt povestitorul Eu sunt vocea din computer De pe bandă de aici ..................................................................... ..................................................................... ..................................................................... ..................................................................... Stăpânul unui ghiveci Regele preriei Mare maestru al țevilor sparte și al evadărilor spectaculoase Gurmand Neîndrăgostit adult mizantrop cinic muribund Muribund? Iată un indiciu Aproape romantic Aproape verosimil aproape ești aproape Salut! Eu sunt Alex. Mama a locuit cu Alex aproape până când s-a îmbolnăvit. După care s-a mutat în Intrarea Vâlcului. O paragină de casă, moștenire de la mătușa ei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ai culcat cu un bărbat din pură plictiseală? Nu. N-are nici un rost. Aberez. N am să-i fac niciodată vreun rău. Pentru că ea e singura mea rațiune de a fi. Singurul motiv de a mai respira pe planeta asta muribundă. Ea con trazice cu tinerețea ei tot sfârșitul lumii. Cum e posibil ca ea să fi îmbătrânit atât de puțin în ultimii cinci ani. Atât de greu vizibil. Sunt ani. Sunt ani. Parcă sunt zeci de ani. Și parcă ieri
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
bubuie în piept, iar căderea e mult prea lungă ca să-i mai poată supraviețui. Sunt deja mort. Trupul lui lovește o apă adâncă și fără fund. Impac tul i-a încetinit brusc cursa. Acum coboară în inerție, se scufundă. E muribund și vede cum fundul apei se apropie încet de el și apoi atinge ușor nisipul fin cu pieptul. Nasul lui simte mângâierea unor alge. Acum o să respir. Acum o să respir și o să mor. Își ține respirația. Pe tâmplele lui apare
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
vadă pe Sorinel. Nimeni nu putu să-l vadă pe Sorinel. În afară de Mariana, care murea încet. Sorinel ieși strâmb din portret. Tot din semiprofil. Se împiedică puțin de haltere - dar ăstea nu erau ale lui. A lui era Mariana, fiica muribundă a Americii. Dansul deveni mai viu. Ochii Marianei ardeau și fata simți un junghi puternic în abdomen. Sorinel se apropia de ea, mereu pătrunzător, mereu din semiprofil. Mariana oftă sub spasmul unui junghi îngrozitor. Publicul crezu altceva. Spiritele se înfierbântaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
BÎNTUIȚII Un roman de povești Cobai Ar fi trebuit să fie o tabără pentru scriitori. Ar fi trebuit să fim în siguranță. O colonie de scriitori, izolată, undeam fi putut lucra, condusă de un bătrân muribund pe nume Whittier, până n-a mai fost ce-ar fi trebuit. Și-ar fi trebuit să scriem poezii. Poezii drăguțe. Gașca asta a noastră, elevii lui talentați, închiși departe de lumea obișnuită timp de trei luni. Și ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
întrebe de ce plâng și dacă am nevoie de ceva. „Dă-mi jumătate din batista dumitale, s-o folosesc cinstit“, i-am spus mutându-mi fruntea pe umerii lui, „pentru că mă duc să-mi văd familia, o mamă văduvă și poate muribundă și o tânără oligofrenă, soră-mea mai mare“. Bătrânelul m-a privit speriat, s-a tras înapoi și a șters-o cât a putut mai repede cu toate că îi spusesem numai adevăruri. Era un joc frumos și necesar, voiam să mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nasturii smulși, de demult, și pantaloni spălăciți, cârpiți și adăugați cu bazoane), alții decât cei cinci amatori de minge și, evident, mai nevârstnici decât ei, grăbesc, urmărindu-l, prin aceeași curte cu closete de scânduri, date cu var și pruni muribunzi. Sunt prea mici ca să devină niște inamici redutabili, pentru unul ca mine, raționă Mircea. Totuși, se gândi din nou să-și ia avânt pentru un zbor peste zid. Însă era, deja, prea târziu: cei doi, în vestoanele lor cafenii, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
câinelui. Nu, nu aveam nici un drept să o jignesc, mi-am deschis palmele și m-am ascuns înăuntru. Spune-mi că nu e adevărat, spune-mi că numai cu mine te tăvălești și devii gri și bătrână ca un șarpe muribund, numai cu mine ai curajul să mori. Crevalcore îi furase unul din papucii ciclamen și îl ținea în gură fără să-l muște. — Scuză-mă. Dar ea nu mă mai asculta. Poate într-o bună zi se va sinucide, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Însângerat, pentru că, micuț încă fiind, îl văzuse scăldat în sânge, în urma unei vome, și cadaveric. Și-n inimă îi răsuna, de la o atât de mare distanță, acel: „fiule!“ rostit de mama sa, fără a ști dacă-i fusese adresat tatălui muribund sau lui însuși, lui Augusto, împietrit de neînțelegere în fața misterului morții. Ceva mai târziu, mama sa, tremurând de neliniște, îl strângea la piept și, cu o litanie redusă la „fiul meu!, fiul meu!“, îl boteza cu lacrimi de foc. Plânsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și aceste cuvinte le spunem tot timpul, când vom trece pe lumea cealaltă, n-ar fi de mirare dacă ne vom aduna forțele pentru a răspunde cuiva căruia i-a venit imbecila idee de a ne întreba cum ne simțim, Muribund, dar bine, așa vom spune. Ca să uite gândurile de rău augur care nu vroiau să-i dea pace, Cipriano Algor încercă să se concentreze asupra peisajului, o făcea în disperare de cauză pentru că știa că nimic liniștitor nu-i putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și frica îl cuprinse fără prea mare greutate. Împăratul tăia totul în jurul său și nu era deloc incomodat de ocazionalele gloanțe care treceau prin el ca prin aer. Îl zări pe Govar cum se târâia ca un vierme printre cadavre, muribunzi și încăpățânați. Își lăsă She'le'ri bine înfipte, unul în pieptul unui soldat, iar celălalt în gâtul unui Gardian, și își scoase sabia. Aceasta scânteia în trei culori, fiecare dominând la rândul ei câteva secunde lama: roșul sângelui, cenușiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fi putut fi salvat? Să-l fi internat spre exemplu. Dar cine să se lupte pentru viața unui cerșetor? Spitalele se plâng de lipsa medicamentelor, a hranei, a aparaturii, a fondurilor...Cine să se lupte pentru a salva un bătrân muribund, când străzile sunt pline de copii care n-au ce mâna și unde dormi, iar În pubele sunt găsiți nou născuți abandonați? Dreptul la viață Îl capeți la naștere odată cu dreptul la moarte. Un slogan sinistru, Își mai spune Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o firbințeală nefirească, după care, treptat s-a răcit. Cu un ultim efort Îi mai ceruse noaptea, o poveste pe care Antoniu a scos-o din străfundurile memoriei și i-a spus-o pe un ton de preot, care Împărtășește muribund. Era o poveste despre ură, violență și libertate. Era viața unui om, din care Antoniu făcuse aproape zece pagini de literatură. Acum, nici el nu-și explică de ce, vroia să-l mântuie pe Kawabata, cu această istorie care nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
23 iulie/4 august, bunei sale prietene și protectoare, contesa Marie d'Agoult, din Paris: "În sfârșit, respir liber...", prilej de a descrie spectacolul jalnic prezentat de trupele ruse în retragere: "Sute de care transportau mii de răniți și bolnavi; muribunzi, convalescenți și morți, îngrămădiți unii peste alții. Furgonete cu coșciuge îi însoțeau; soldații mergeau înarmați cu lopeți și cazmale. Totul părea prevăzut pentru înmormîntări", iar dezertările printre soldați și ofițeri erau destul de numeroase 410. Odată cu apariția oștirii otomane în București
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ca să pună punctul final. Și aceasta trebuie să se întâmple aici, în Norsjö, pentru că aici se cuvenea s-o facă. într-o iarnă de demult, din cauza unor împrejurări care nu țineau de ea, a fost silită să îngrijească doi frați muribunzi în pustietatea de lângă Norsjö. Locuiau fiecare în casa lui, erau bătrâni și erau legați unul de celălalt prin legături puternice de ură, amărăciune și dragoste. Nici unul dintre ei nu putea să se înduplece sau să-și îngăduie să moară înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]