4,695 matches
-
clar de lună,Însoțitor și prietenPe lângă plopii suri;O palmă ca mătaseaPe pleoapa adormită,O șoaptă parfumată,Un cântec de caval.Să-mi picure pe buzeNectar de iasomie;Mărgăritare scumpe,Din ochii umeziți.Sclipiri de gingășiePe trupu-mi vâlvătaie;Izvoare-nmiresmateSă-mi murmure-n dorinți.Desăvârșite clipeSub mantia tăcerii,O primăvară caldăIvită dintre munți. Covorul de brândușeSă-mi fie alinarea,Iar pasărea măiastrăSă-mi dea aripi spre cer.... XVI. FERICIRE, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
aripi spre cer.... XVI. FERICIRE, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017. Cândva mi-ai bătut la fereastră, Timidă, cu ochii sclipind, Cu zâmbet de fată frumoasă, Cu pleata bălană, în vânt. Un cânt murmurai, ca izvorul Ce cheamă lumina din nopți. Ca vântul ce duce pe dealuri, Aroma din strugurii copți. Cândva mi-ai adus primăvara, Din albul covor de nămeți. Mi-ai prins la ureche, o floare, Di stelele-aprinse-n ferești. Mi-ai fost
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
într-o cupă de crin. Sărutul iubirii, pe frunte, O clipă de dor și alint. Citește mai mult Cândva mi-ai bătut la fereastră,Timidă, cu ochii sclipind,Cu zâmbet de fată frumoasă,Cu pleata bălană, în vânt.Un cânt murmurai, ca izvorulCe cheamă lumina din nopți.Ca vântul ce duce pe dealuri, Aroma din strugurii copți.Cândva mi-ai adus primăvara,Din albul covor de nămeți.Mi-ai prins la ureche, o floare,Di stelele-aprinse-n ferești.Mi-ai fost desfătare
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
DACĂ VÂNTUL, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2189 din 28 decembrie 2016. Dacă vântul, Lacrima-și așterne Peste frunze, Peste ramul crud; Peste iarba verde Mirosind a vară, Peste tâmpla-mi caldă, Gânduri adormind. Dacă vântul tainic, Murmurând poveste, Imi sărută geana Tremurând suspin; Gura frăgezită De alintul dulce A cireșei coapte În nopți de pelin. Dacă aripi roze Înfloresc pe ramuri, Printre spinii aspri, Sângerând dureri; Falnice podoabe Ce-mi deschid cărarea Către libertate! Spre albastre zări
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
aspri, Sângerând dureri; Falnice podoabe Ce-mi deschid cărarea Către libertate! Spre albastre zări! Citește mai mult Dacă vântul,Lacrima-și așternePeste frunze,Peste ramul crud;Peste iarba verdeMirosind a vară,Peste tâmpla-mi caldă,Gânduri adormind.Dacă vântul tainic,Murmurând poveste,Imi sărută geanaTremurând suspin; Gura frăgezităDe alintul dulceA cireșei coapteîn nopți de pelin.Dacă aripi rozeînfloresc pe ramuri,Printre spinii aspri,Sângerând dureri;Falnice podoabeCe-mi deschid cărareaCătre libertate! Spre albastre zări!... XXXIII. COLIND, de Florina Emilia Pincotan , publicat
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
ceasuri de taină, mă întrebai: Când ne mai vedem, când ne mai vedem, să mai vorbim și noi puțin ? De acum încolo, vom tăinui numai prin tăcerile grăitoare, căutându-te, cu privirea, printre stele sau privind fix icoana tămăduitoare și murmurând rugăciunea inimii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuiește-l pe fiul tău Ilarie! Dumnezeu să-l ierte ! DAN LUPESCU Craiova, 25 octombrie 2013
ILARIE HINOVEANU Ultimul Pandur al Românismului [Corola-blog/BlogPost/92469_a_93761]
-
Din psalmi, din rugăciuni / Ziduri înalte de poezie ». (Casă Domnului). Printre alte teme abordate, e și cea a eroilor, a căror dragoste de țară se măsoară în răni și chiar în moarte : Cu gândul la copii și la părinți / Au murmurat Cuvântul către sfinți / Simțind că nu e rană să te doară / Mai tare decât dragoste de țară. // Eroii noștri dorm cuminți / Cu gândul la copii și la părinți » (Eroii). Unii autori au scris cărți întregi de spiritualitate, închinate lui Dumnezeu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
până la completa “exterminare” reciprocă a “eroilor” dacă nu-și făcea apariția pe hol părintele Băluță. Când l-a văzut pe drăguțul său fiu-învățător cum dirija “lupta” cu fluieracul în gură și cum se luptau “eroii”, și-a făcut cruce mare, murmurând, probabil, un “iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!”. Bineînțeles că ostilitățile s-au oprit. “Domnul” Dode a găsit de cuviință “să dea raportul”: - Este o lecție de istorie, părinte, o lecție practică! Părintele a îngăimat, aproape sufocat: - Duceți băncile la
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
dușmanii patriei. Atunci, după ce mi-am amintit în fața sa de toate câte le-am povestit mai sus, dar și de altele, care n-au încăput în această succintă relatare, mi-am plecat ochii spre covorul de frunze veștede și am murmurat cu pioșenie în limba strămoșilor latini, pe care profesorul atât de mult i-a prețuit: Perpetuum in cordibus nostris vives, Magister! Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: Într-o zi a sfârșitului de octombrie / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
A aruncat cât colo resturile de strujan și a început să se închine, exclamând: “Iartă-mă, Doamne, că nu știu ce fac!” apoi, către noi: - Hai, ridicați-vă și ziceți după mine: “Tatăl nostru care ești în ceruri...” - Tatăl nostru care ești în cer... murmuram noi din bănci. - Sfințească-se numele Tău... - Sfințească-se numele Tău... La sfârșitul rugăciunii, părintele a continuat: - Acum ziceți și voi: “Doamne, iartă-mă, că nu știu ce fac!” - Doamne, iartă-mă, că nu știu ce fac! Au murmurat îngerașii din bănci. Și toți
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
Tatăl nostru care ești în cer... murmuram noi din bănci. - Sfințească-se numele Tău... - Sfințească-se numele Tău... La sfârșitul rugăciunii, părintele a continuat: - Acum ziceți și voi: “Doamne, iartă-mă, că nu știu ce fac!” - Doamne, iartă-mă, că nu știu ce fac! Au murmurat îngerașii din bănci. Și toți ne-am închinat. Apoi, părintele ne-a ținut o emoționantă lecție de religie, despre patimile Lui Hristos pentru izbăvirea noastră. Nu știu dacă și ceilalți colegi mai țin minte lecția, dare eu n-am să
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
spate, confirma că ne însușisem noțiunile date. Mulțumit că lucrăm ca niște automate, s-a retras puțin mai departe, la umbra unor sălcii, după un răzor. Când ne-am văzut scăpați de tăișul privirilor sale de oțel, am început să murmurăm: - Trebuie să punem tot orceagul ăsta, mă? E așa de mult... - Uf! Nici până diseară nu reușim! - Of, ce mă dor șalele! Și mi-au înțepenit picioarele! - Cum scăpăm de orceagul acesta, mă? - Să facem o groapă și să-l
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
vorbești! Cu glasu-Ți blând, răspunde-mi Tată, mai este mult ca să cioplești? Mai este zgură-n trupul ăsta, de-l treci mereu prin foc, mereu? Nu este gata lămurirea? Mai ții-n cuptoare trupul meu? Nu, Doamne, nu vreau ca să murmur, întreb și eu ca om, să stiu! Tu știi că duhu-i plin de râvnă, dar trupul plânge prin pustiu, Aș vrea să am desăvârșirea, să semăn cu-al meu Domn Isus, Să nu mă schingiuiască firea, din răsărit până-n apus
UN ULTIM ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383210_a_384539]
-
miresmele lunii și, rătacind printre petale tainice, poetul se cufundă în vraja înserării plutind pe valuri de lumină. Luna îi cântă la fereastră, iar “ norii vânt vălătucesc” și, printre brazii care oftează, poetul își odihnește simțurile lăsând doar tăcerile să murmure o iubire veșnică, asta fiindcă “nimic ca și iubirea nu mă-mbată!”. Tăcerile sale sunt construite din imagini și cuvinte care îi aduc inimii “zbuciumările de ieri”. Cea mai înflăcărată dorință a poetului este de a surprinde lumea zidită doar
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
mă simțeam nespus de bine. Eram ușoară și nu mă durea nimic, dar voiam neapărat să ajung acolo la lumina ce se întrezărea la capătului coridorului în care mă aflam. În jurul meu simțeam că se mișcă lume, auzeam glasuri ce murmurau. Și muzica aceea divină! Pășeam foarte hotărâtă să străbat tunelul când aud că mă strigă cineva, pe nume. - Veronica, dacă străbați drumul spre lumină nu o să-ți mai vezi copiii, vei sta aici cu noi. Atunci, dragii mei, scumpii mei
MAMA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383256_a_384585]
-
avea de toate, dacă ceilalți uitau să-l întrebe de vorbă. Cum era mândru, nu se plângea oricui, nu! Îi spusese odată lui Costin, tatăl Mirei. Și ginerele îi zisese Aurei; fiica oftase ușurel, ducând mâna dreaptă la inimă și murmurase ceva de genul o să i se povârne! Atunci Mira nu înțelesese cine avea să reia suferința bunicului. Dar, fiindcă Artemie era mereu dus, copiii, cu învățatul, rămânea doar Marieta, pe care bătrânul o iubea ca pe o fiică și o
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
uneori... Chestia cu dublul e pentru naivi! Cititorul se va gândi și la Actor, priceput, desigur, în arta deghizării. Ori la Romancier, capabil de orice... Nu te interesează supozițiile, scrii: nu mai faci altceva, de la o vreme; ai o neliniște. Murmuri, tot mai des, Cântecul marinarilor care au iubit-o pe Caravella, niciodată știut de vreunul dintre matrozi, pentru că sentimentul lor s-a dovedit mai prejos decât ura ei. Sună frumos; are un vers obscen, dar, altfel, celelalte și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ochi, Încercând să Îndepărteze oboseala nopții de nesomn. Apoi mai așternu câteva cuvinte. Când Își ridică din nou chipul, peste privirea sa se coborâse un văl de disperare. — Raportul e gata. Dar e zadarnic, dacă nu ajunge În mâinile sale, murmură el. Suntem pierduți. Totul e pierdut și zadarnic. Nu! strigă tovarășul său, Înșfăcându-l de umeri și scuturându-l. Nu, nu e totul pierdut! Se opri dintr-o dată, parcă răzgândindu-se. — Noi suntem, Într-adevăr, pierduți, dar mai e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
el printre trupurile ce se zbăteau Împrejur. — Ce-i Înăuntru? strigă Încă o dată bărbatul de pe galeră. În jurul său, marinarii se apucaseră să facă pârghie cu vâslele pe fundul mării, Începând să Împingă ambarcațiunea spre larg. — Adevărul! mai avu timp să murmure tânărul, În vreme ce un al doilea șuierat străbătea văzduhul pe deasupra creștetului său. 1 Florența, 15 iunie 1300, pe la miezul nopții Umpluse mai multe coli de hârtie cu grafia lui subțire, În timp ce lumânarea se consuma pe masa de scris. Se scurseseră, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
probabil, câteva ceasuri bune de când Începuse să-și redacteze lucrarea. Se opri pentru a reciti tot ceea ce scrisese. Se simțea istovit, migrena Îi zvâcnea În tâmple, somnul era Încă departe. — Cu siguranță, așa e. Ipoteza contrară sfidează rațiunea și evidența, murmură el, trecându-și mâna peste frunte. Pe masă se aflau un urcior plin și două cupe. Turnă apa Într-una dintre ele până când se revărsă, făcând pe jos o baltă. De acolo, pârâiașul prinse să curgă peste pavajul din cărămizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
este, dimpreună cu știința a ceea ce nu este Îl Îndreptățesc pe Înțelept să traseze hotarul dintre lucrurile obișnuite și cele de-a mirării. Există un pasaj din Lucan, În această privință, asupra căruia s-ar cădea să meditezi. Da, pricep, murmură celălalt. — Așadar, povestește-mi ceea ce este, nu ceea ce ți se pare. Bargello Își mai șterse o dată fața de sudoare. — Un bărbat. Mort. La San Giuda. În biserică. Ucis, cred. Și pentru ce vrei să informezi asupra acestui fapt autoritatea supremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
celui ucis. Ridică torța, plin de curiozitate. Lumina alunecă peste un pumn de pietre de mozaic multicolore, căzute sub schelă. Pe perete se zăreau urme din aceeași tencuială din care fusese făcută masca. — A fost asasinat cu materia operei sale, murmură. Se dădu câțiva pași Îndărăt, pentru a surprinde mai bine ansamblul. Pe perete trona figura maiestuoasă o unui bătrân, cu o musculatură puternică. Era Înalt de vreo șase brațe, cu chipul Întors spre dreapta sa, cu gambele ușor flexionate, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Într-o tăcere ireală, pentru a se face mai apoi nevăzută Îndărătul unei perdele ce ascundea o ușă. Cu toții Își reluară vorbele și râsetele, Însă fără veselie, ca și când fiecare trebuia să izbândească Într-o bătălie secretă Împotriva demonului desfrânării. — Înțeleg, murmură Dante. Și nu e greu de Închipuit ce fel de sentimente de iubire aduce zeița În rândurile voastre... Era uluit, acum când surescitarea se stingea și redevenea stăpân pe propria minte. O curvă, acela era numele tutelar al viitoarei Universitas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
referi, ca atare, la o cu totul altă Împrejurare, sub care cer trebuie să situăm agonia muribundului? Ce părere aveți, prieteni? conchise teologul, fără a se adresa, Însă, nimănui În mod deosebit. De această stâncă se zdrobește corăbioara Înțelegerii noastre, murmură Augustino. Înainte să vorbească, Dante așteptă, adâncit În gândurile sale. Planul trasat de interlocutorii săi era exact. Mai scrută o dată chipurile care Îl fixau. Dindărătul acelui zid de politețe, cineva Îi azvârlea o mănușă de provocare. Dar el era gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
soldați mercenari de la Genova. Această observație deschise probabil breșa. Chiar și Lapo Salterello, cu toate că Îl fixa În continuare chiorâș, părea să ia seama la cuvintele sale. Poate că e mai bine să mai reflectăm... Nu e cazul să ne grăbim, murmură messer Pietro. Deja era ceva, se gândi Dante. Măcar sămânța Îndoielii izbutise să o semene. Știa că apăsase pe clapa care trebuia, fără a-i mai deranja pe Platon și pe Aristotel. Cât de sonor era glasul aurului, față de acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]