2,953 matches
-
scaldă al său chip, Și oamenii ca prin tranșee Se-ntind pe plaje cu nisip. A fost să fim vecini cu ea, Așa au hărăzit profeții, Iar valul ce i se spărgea De-atunci își caută poeții. La mii de musafiri zâmbește, Prin voia lor le dă iubirea, Dar pe poeți îi răscolește Zbuciumul ei și preatrăirea. Cel mai puternic a durut-o -Și povestește cu mâhnire- Că Eminescu n-a văzut-o, Dar a pictat-o-n nemurire. Rămâne dor
DOR NEÎMPLINIT de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363434_a_364763]
-
patru tablouri mari, câteva mai mici, ca o miniexpoziție explorată de neuitare. La loc de cinste se afla totuși fotografia în sepia a pictorului cu priviri senine, cu zâmbet deschis, printre culori, așa cum și-a trăit viața. Cei doi soți, musafiri de ocazie, și-au rotit ochii prin încăpere, admirând picturile, onorând astfel gazda. Cercetându-i, Bogdan trecu dincolo de aparențe. Erau frumoși amândoi, autentici și puternici. Maria apăru cu câteva obiecte de îmbrăcăminte. - Repede, să nu răciți, zise. Pentru tine am
PROMISIUNEA DE JOI (XVI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363511_a_364840]
-
dejun. Se crease un fel de bună dispoziție, ivită din mendrele durerii. - Dragul meu, Maria s-a oferit să ne găzduiască o vreme. Ce zici? - Pot să mai zic ceva? - Să nu aud, glumi tânăra, data viitoare vom fi noi musafiri aici. - Sunteți minunați! afirmă pilotul. Ilona o îmbrățișă pe Maria și îi promise că va avea în ea cea mai bună prietenă. Au urmat câteva clipe de tăcere. Cu siguranță că se gândeau cu toții la primul pas pe care cei
PROMISIUNEA DE JOI (XVI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363511_a_364840]
-
luni, învățătoarea a înțeles că nu trebuia să mai insiste. S-a îndreptat către ușă, a deschis-o prudent, a aruncat o privire în coridorul întunecat, și, păzind clasa, pregătită să oprească actul artistic de s-ar fi ivit vreun musafir nepoftit, mi s-a adresat: „Spune, dragă, ce poezie vrei tu.” Și eu am spus-o cu suflet și emoție, și nu m-am încurcat deloc, ba chiar am tras cu ochiul la sfârșit, întregind portretul moșului: „Și de-acolo
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363565_a_364894]
-
biserică, poate nici nu vă cunoaște preotul din Parohie. Voi încerca chiar azi, mamă! îi spuse Delia. Acum voi hotărî câteva treburi ce țin de organizare, apoi mă duc la preot. În sfârșit, botezul fusese planificat, duminică la ora două. Musafirii anunțați. Și ce poate fi mai important la un botez decât alegerea nașilor? Prietenii lor, Dana și Mihai Sorescu, au îndeplinit această frumoasă și importantă sarcină. Dana era captivată de micuța Cristina. În brațele ei rămase și după ce se termină
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362334_a_363663]
-
m-ai supăra foarte tare, îi zise Delia. Dacă tu, Delia ai hotărât așa, suntem de acord, voi fi mai mult în preajma micuței și bineînțeles cu tine , dar sunt și părinții lângă tine și o să-ți fie greu cu atâți musafiri. Știi prea bine, Dana, că voi sunteți pentru mine mai mult decât musafiri. Referință Bibliografică: Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1815, Anul V, 20 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorica
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362334_a_363663]
-
așa, suntem de acord, voi fi mai mult în preajma micuței și bineînțeles cu tine , dar sunt și părinții lângă tine și o să-ți fie greu cu atâți musafiri. Știi prea bine, Dana, că voi sunteți pentru mine mai mult decât musafiri. Referință Bibliografică: Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1815, Anul V, 20 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362334_a_363663]
-
uciuc, să nu intre apa în ei, intra la bufet cu Virgil, omul de serviciu de la școală. Probabil aș- tepta să se termine orele de curs.Avea de discutat cu Emil. Ne-am salutat și atât. Mă grăbeam, că aveam musafiri și mă așteptau. Am petrecut aprope toată noaptea. Obosiți, și... puțin amețiți de băutură, a doua zi ne-am trezit mai târziu ca de obicei. Am mers să dau fân la capre, grăunțe la păsări și... aud clopotul la biserică
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
nostru,nu... -Așa vorbești de tăticu,mă?Dar ai tăi,ce cheltuieli au făcut la nuntă,mă?Tata s-a împrumutat la colegi,și le-a dat banii după nuntă,mă!Dar ai tăi,mă? Au venit la nuntă ca musafirii.N-au cumpărat nici sucuri,mă,nici sucuri. -Atunci,de ce s-a bătut cu pumnul în piept:lasă cuscre,că fac eu nunta! Aici la țară avem de toate!De ce,mă,de ce?Îți spun eu :să se fălească țăranul,să
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
arăturile de toamnă și, mai înainte, strânsul cocenilor și aprovizionarea saivanelor cu tot felul de furaje. Atâta doar că Gabriel a avut norocul să nu mai participe la toate. Într‑una din zile, după asfințitul soarelui, familia Breazu a avut musafir pe șeful Postului de Miliție, plutonierul Marin Viorel. Erau obosiți după o zi întreagă de muncă, dar l‑au primit în casă, în camera „a bună”, cum spuneau ei, și i‑au pus pe masă sticla cu țuică de prune
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
ai bă, Viorele. Ți‑am mai zis‑o eu. Nu te astâmperi. Hai, ia paharu’ cela în mână și noroc, să trăiești! l‑a întrerupt bietul om, răsuflând ușurat după ce a umplut paharele. - Noroc și sănătate la toată lumea, a închinat musafirul paharul și a ciocnit doar cu Vasile. Da’ băiatu’, femeia, nu ciocnesc cu noi, nu... - Eu nu beau și nici băiatul meu, a intervenit Ioana de pe pragul ușii în care rămăsese cu colțul baticului la gură de când auzise de armată
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
Autorului De câte ori nu s-a întâmplat să auzim în jurul nostru minciuni convenționale, complimente fardate, tocite și în care nu mai crede nimeni, de genul: - Vai ce bine ați făcut că ați venit pe la noi, chiar ne plictiseam să știți, când musafirii deschid pe neanunțate ușa gazdelor. Sau: Plăcinta asta de mere a fost nemaipomenită, să-mi dați și mie rețeta că mă dau în vânt după așa ceva, când musafirii observă că gazda valorificase un stoc de mere cu garanția expirată și
MINCIUNI CONVENŢIONALE de ION UNTARU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361175_a_362504]
-
făcut că ați venit pe la noi, chiar ne plictiseam să știți, când musafirii deschid pe neanunțate ușa gazdelor. Sau: Plăcinta asta de mere a fost nemaipomenită, să-mi dați și mie rețeta că mă dau în vânt după așa ceva, când musafirii observă că gazda valorificase un stoc de mere cu garanția expirată și ca să nu le arunce, le-a introdus în malaxorul unei fantezii dezlănțuite, să iasă ce-o ieși, numai pagubă să nu fie. Așa am luat și eu cunoștință
MINCIUNI CONVENŢIONALE de ION UNTARU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361175_a_362504]
-
o fi însurat, oare?'' Gândul acesta o rușină și dintr-o dată se gândi că iar a făcut mămăliga prea mare,”dar stai că am uitat, o să dau restul la cei doi câini care, deja, au început să latre. Iar avem musafiri la masă!" „Natalița, vezi, tu, cine e, și spune-le că nu suntem acasă!"- porunci stâlpul casei, pe care cât pe ce a fost să-l fure somnul. Fata știa că iar trebuie să mintă și ar fi vrut în
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360800_a_362129]
-
mai mult rușinată și, când ajunse la o distanță pe care o apreciase ea că ar fi convenabilă să nu o înăbușe emoțiile, strigă cât putu de tare: „A zis tata că nu este acasă!" Pe moment nu înțelese de ce musafirii înaintau și, mai ales, de ce râdeau cu așa poftă. Când cei doi musafiri s-au apropiat de ea, bărbatul roșcovan și creț a mângâiat-o părintește pe cap și, scotocindu-se prin buzunare, a scos o hârtie de zece lei
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360800_a_362129]
-
ea că ar fi convenabilă să nu o înăbușe emoțiile, strigă cât putu de tare: „A zis tata că nu este acasă!" Pe moment nu înțelese de ce musafirii înaintau și, mai ales, de ce râdeau cu așa poftă. Când cei doi musafiri s-au apropiat de ea, bărbatul roșcovan și creț a mângâiat-o părintește pe cap și, scotocindu-se prin buzunare, a scos o hârtie de zece lei, pe care femeia, soața acestuia, i-a înmânat-o fetei zicându-i în timp ce
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360800_a_362129]
-
în timp ce o ținea drăgăstos de umeri:” Să-ți iei caiete, isteațo!'' Văzându-l pe tatăl ei care venea cu brațele întinse spre cei doi vizitatori a strâns banii în mânuța ei îngerească atât de tare, încât i-au dat lacrimile! Musafirii au stat la masă, au vorbit câte-cele, câte-toate, au mai cinstit și câte un păhărel, așa cum le stă bine omenilor la veselie. Oaspeții au plecat. Mama pregătea așternuturile pentru somn. Și-a adus aminte că n-a mai văzut-o
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360800_a_362129]
-
cu osanale aduse lui Stalin, “înțelepciunii” conducătorilor sovietici, a poporului sovietic alcătuit din “supraoameni” prin educație și autoeducație. Ne băgau “modelul” pe gât, fie că voiam sau nu. Pentru a ne verifică dacă ne încadrăm sau ținem la acest tipic, “musafiri” aproape zilnic veneau și se așezau în ultima bancă în clasă, își luau conștiincios “notițe”, se făceau că scriu ... Era și aceasta o formă preeliminară de ... teroare! Inspector peste școala noastră era “tovarășa” Marieta Moscu, mică de statură dar cu
DUPĂ RĂZBOI, ÎN TIMPUL BOMBARDAMENTULUI IDEOLOGIC !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360865_a_362194]
-
Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 229 din 17 august 2011 Toate Articolele Autorului RECVIEM DE MOZART Nu fusese cu adevărat un meloman. Un împătimit. Dar îi plăcuse să lase impresia că ar fi. Obișnuia să-și primească musafirii în salonul spațios, în care pianul, un Lauberger & Gloss de concert, stătea tot timpul deschis, cu partituri așezate pe suport. Nu mereu aceleași, menajera i le schimba periodic. Intra în atribuțiile ei zilnice. Dacă era rugat să cânte ceva, refuza
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
rugat să cânte ceva, refuza sub un pretext oarecare. În ultimul timp acuza o artrită și, argumentând, își flexa cu greutate încheieturile mâinii, ale degetelor. Bine, dar partiturile?... A! Le lăsase din seara trecută, încercase ceva, așa, pentru sufletul său. Musafirului îi era indicată însă cu un gest generos discoteca. Să aleagă ceva de acolo, dacă îl trăgea inima, că avea de unde. Fiindcă discotecă bogată ca a lui mai rar în oraș. Începuse să adune discuri de pe vremea studenției. De când făcuse
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
totuși stăruitor în memorie. Îl zărise aplecat asupra partiturii deschise în ziua aceea pe suportul pianului. Intrigat se apropiase de individul care cu un gest reflex mângâia claviatura placată cu fildeș a prețiosului instrument. „Vă place Mozart?” se întorsese brusc musafirul, parcă simțind că el se oprise îndărătul său. Era un om nu prea înalt, cărunt, cu părul stufos în dreptul tâmplelor și cu o privire albastră, spălăcită. Purta o haină gri, cu croială deloc obișnuită, îi reținuse privirea reverul ei lat
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
nebunie Mozart. Ah! Fericiți au fost cei care au trăit pe vremea lui, să-l vadă, să-l asculte... Mai perorase un timp, cuprins de o subită volubilitate. Fără să-i ceară îngăduința și nepreaascultând vorbele ce i le adresa, musafirul se așezase pe taburetul pianului și începuse să cânte. Vreo doi, cunoscători în ale muzicii, se întorseseră uimiți. Recviemul? Într-un asemenea moment Recviemul? Dar e deplasat să... Îi liniștise cu câteva gesturi ferme pe cei care voiseră să intervină
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
peste 2000 euro, de către această mare doamnă, mare iubitoare de cultură, cu o sfințenie a sufletului cum rar întâlnești. Numele dânsei este legat și de sponsorizarea reamenajării cons �truc �ției fostului muzeu comunal, lăsată în paragina tranziției anilor 1990 - 2005. Musafirul meu, își aducea aminte cu nostalgie fixând ochii aproape înlăcrimați, într-un punct fix, pe un ulcior de Horezu, adresându-se mamei sale: - Îți amintești, mamă? Să fi avut 7-8 ani când bunicul a chemat în curte un nene scund
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
orice vietate de pe lumea aceasta. Și să nu uităm că Iisus Hristos a venit în lume pentru cei bolnavi, nu pentru cei sănătoși, pentru cei păcătoși și nu pentru cei virtuoși. Creștinii nu trebuie să uite faptul că ei sunt “musafiri” pe această planetă numită Pământ, iar la întoarcerea “acasă” în împărăția cerurilor trebuie să fie ei, în primul rând în armonie, în echilibru și, în al doilea rând, să lase totul în urmă, cel puțin, așa cum le-a găsit, pentru că
ECHILIBRUL – ARTA DE A TRĂI FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363119_a_364448]
-
iar la întoarcerea “acasă” în împărăția cerurilor trebuie să fie ei, în primul rând în armonie, în echilibru și, în al doilea rând, să lase totul în urmă, cel puțin, așa cum le-a găsit, pentru că, nu-i așa atunci când mergi musafir la cineva nu te apuci să le distrugi casa și gospodăria, ci umbli cu grijă să nu faci un mare deranj. Nu putem vorbi despre echilibru, fără a face referire la virtute. Acestea două sunt legate una de cealaltă dacă
ECHILIBRUL – ARTA DE A TRĂI FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363119_a_364448]