2,646 matches
-
a apărut atunci, la care nu mă gândisem, arătând calitatea dubioasă a întregii scene, gusturile mele romanțioase și farsa care se desprinde din emoțiile cele mai sincere: la lumina lunii, am văzut pe Ahmed plutind în voia valurilor, ca o mustrare de a fi organizat un spectacol din tragedia lui. Am spus lui Cadîr să lopăteze spre mal, să fugim de imaginea grozavă. Toată noaptea n-am putut să dorm, căci mi se părea că fiecare val care se zbătea sub
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și intransigent, care fusese deseori pricină de discordie în sânul sihăstriei. Printre altele, suferea de epilepsie, iar crizele sale convulsive i-au înspăimântat de la bun început pe confrați, până într-atât încât i-au determinat să vadă în ele, în ciuda mustrărilor părintești ale abatelui, adevărate și caracteristice manifestări demonice, pe care viața monahală nu părea să le liniștească în vreun fel. Cu toate acestea, credința sa oarbă, inteligența ascuțită, cunoașterea limbii grecești - prețioasă pentru interpretarea numeroaselor texte sacre, pe care confrații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
militar. în realitate, întrucât căpetenia lor, conștientă de carențele de instrucție ale armatei sale, le ordonase să se țină strict de îndrumările lui Metronius, bagauzii luau totul foarte puțin în serios și păreau refractari la orice formă de disciplină. Nici mustrările aspre și șuturile pe care le aplica Ambarrus, nici îndemnurile pline de fervoare ale umilului Divicone nu avură darul să-i conștientizez asupra necesității de a se pregăti cu seriozitate și rigoare în vederea zilelor hotărâtoare ce îi așteptau. Acum, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tău, și să arunce cu praștia sufletul vrăjmașilor tăi. 30. Cînd va face Domnul domnului meu tot binele pe care ți l-a făgăduit, și te va pune mai mare peste Israel, 31. atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget și nici nu-l va durea inima că a vărsat sînge degeaba și că s-a răzbunat singur. Și cînd va face Domnul bine domnului meu adu-ți aminte de roaba ta." 32. David a zis Abigailei: "Binecuvîntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
fermierul deja îl găsise pe Craig atunci când se primise acel telefon. Astfel că era evident că cel care sunase trebuie să fi fost unul dintre cei vinovați de a-l fi lăsat pe Craig în șanțul înghețat. Cineva care avusese mustrări de conștiință sau poate că fusese pur și simplu dornic să încheie și să uite afacerea. Motivația psihologică exactă nu conta. Omul totipotent era în viață. Rămăsese o problemă, o verificare: brațul lui Craig! Cel care crescuse la loc. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
de glume până după miezul nopții. Ca fapt e un lucru banal, dar a fost unul din acele lucruri care nu se pot uita. O altă petrecere erau plimbările în jurul Bârladului - și iarna și vara. Fugeam de la școală fără nici o mustrare de conștiință. Mi s-a întîmplat să lipsesc și două săptămâni. Primăvara, când se topea omătul, mergeam pe câmp și simțeam profunda melancolie a pârâiașelor și a nourilor albi subțiri de pe cerul înalt. Dar mai ales nopțile de martie când
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
oameni care trag toate învățămintele posibile din experiențele vieții, numai cât, pe toate, le trag cu un moment mai târziu decât le trebuie. Aceștia sunt mai nenorociți decât acei care nu învață nimic din viață, și care, astfel, n-au mustrări zadarnice. Când o femeie și un bărbat se întîlnesc să se cultive reciproc prin lecturi, prin învățare de limbi ș.c.l., să știi că întîlnirile lor sunt convocate și prezidate de Geniul Speciei și să le-o spui și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de mult s-o conving că sunt bătrân. Mi-a plăcut tonul ei. Așa se bucură bolnavii închipuiți când medicii strigă la ei și-i dau afară, ca să-i convingă mai bine că sunt sănătoși. Și apoi tonul ei de mustrare dovedește că nu mă mai respectă atâta, ceea ce e încîntător, și că și-a luat drepturi asupra mea, ceea ce e și mai încîntător. Dar bag de seamă că filele jurnalului au ajuns niște adevărate "foi de observație". Îmi iau pulsul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Mata nu vrei niciodată ceea ce vrei... Cuvintele ei se raportau la părăsirea programului meu carpatin, dar fraza, cu tot caracterul ei general, severitatea, maturitatea cu care a rostit ultimele cuvinte nu lăsau nici o îndoială că erau o aluzie (poate o mustrare?) la șovăielile mele față de dânsa. Începuse cu înțepături și isprăvea neliniștitor... Am plictisit, ori am ofensat pe femeia aceasta cu tristul meu hamletism? Dacă ar fi fost crudă și cu adevărat cochetă, aș fi amu-zat-o și ar fi fost mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pricină sau alta, Îl mustrase conștiința. Monstrul fusese o halucinație a sa. Glasul din cer Îl trimisese la Ninive să-i vestească pieirea, dar Iona s-a suit pe o corabie și s-a Îmbătat. Îmbătându-se, l-au apucat mustrările de cuget. Nu era, desigur, simplu să stai, atâta amar de timp, fără mâncare și fără băutură În pântecele unei viziuni! Halucinația l-a urmărit și mult timp după ce s-a trezit din mahmureală. Altfel cum s-ar explica faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
două săptămâni de când n’o mai văzuse și nici nu primise măcar un singur telefon. Era supărată. Urma deci, să Întrebuințeze puțină diplomație, făcând-o să de-a uitării lipsa lui de bune maniere. Într-un fel, potopului ei de mustrări vor fi recompensate de acești bani care vor veni curând, ajutându-l să-și rotunjească substanțial contul În bancă. Propulsat În activitatea profesională, efectiv, rămase surprins În momentul când, Într’o frumoasă după amiază zi de sâmbătă - constată un fapt
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sta de vorbă cu Lct.Col.Tudose Ion, Încercând să-l pondereze, eventual să transfere investigația unui alt ofițer. Minciuni și vorbe goale, declamate de acest profitor ce nu făcea notă discordantă de ceilalți profitori ce jefuiau populația țării fără mustrări de conștiință, abuzând de poziția lor dominantă din anturajul Dictatorului Nicolae Ceaușescu...! Profitând de situație, Colonelul Gerard cu aprobarea Sefului de Șantier, Îi ceru lui Tony Pavone să-i toarne Într-o fundație la o vilă a lui din Comuna
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
afară era, din nou, noapte, iar ea a început să-și construiască raiul. Avea să aibă doi copii. Avea să se joace cu ei și să li se uite în ochi; niciodată n-avea să se rostească vreun cuvânt de mustrare. Zach avea să se minuneze de felul în care ea avea să mânuiască apa; cum avea s-o respire și s-o curbeze în orice direcție. Cum avea să plămădească stânci care să se ridice sau să se năruiască după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
duse ambele mâini la ochi și îi scoase din orbite și tot pe furiș îi ascunse la spate. în timpul acesta copilul îl mustra și mai înflăcărat, ai fi zis că e însuși părintele lui și, ca orice părinte preocupat cu mustrarea odraslei, nimic din cele întâmplate n-a văzut și inima copilului era atât de veștedă și de uscată că așa o frică de moarte îl cuprinse încât își duse mâna dreaptă la piept și o smulse și o ascunse rușinat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Bineînțeles că n-am mai avut ocazia să văd cum se comportă un funcționar de bancă În astfel de Împrejurări, dar m-am arătat stăpîn pe mine, lucru posibil de altfel numai la cei care nu au nici urmă de mustrări de conștiință. Și nu pot să spun că am jucat teatru numai ca să o liniștesc pe tînără. Mi se ceruse să vin aici, dar nu putea fi vorba de a forța nota În vreun fel. Important era să păstrez distanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mei. Trebuie să recunosc că mă simt mult mai bine datorită dumneavoastră. Mi s-a luat o piatră de pe inimă. N-aveam cum să vă fiu de vreun folos pentru că nu știu nimic, dar tot mai aveam cînd și cînd mustrări de conștiință. Și apoi, o dovadă certă că nici soția lui Nemuro nu știe nimic despre soțul ei este că v-a angajat pe dumneavoastră. Grozav! Grozav! Împărtășesc aceleași sentimente cu cei implicați. E o poveste tare tristă. Undeva, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mă scuzați... N-ar fi trebuit... — Din respect pentru director, presupun. — Știu și eu... Nu... Cred că nu. Pentru că directorul știa ceva... De ce nu o fi intervenit? S-a prefăcut că nu știe... De aceea mă simt absolut oribil. Am mustrări de conștiință... Am devenit complice În trădarea domnului Nerauro, șeful meu direct... Nu te mai frămînta. Dacă este spre binele domnului Nemuro, e-n ordine. — Nu, nu-i În avantajul lui. Știam de la bun Început că nu este. Altfel n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
căzuse și se. zdrelise, poate Își socotea, concentrat, toți bănuții de buzunar, sau devenise rob al amintirilor, poate Își aduna laolaltă toate Întîlnirile de a doua zi, poate era singur cu coșmarurile lui sau Își smulgea părul din cap din cauza mustrărilor de cuget sau poate Își privea, cu suflarea tăiată, o rană adîncă sîngerîndă... Dar eu eram cel care se afla atunci, acolo... fără nici o Îndoială, eu și nu altul. Aveam de gînd să-i urmez harta LUI, dar mergeam după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Ludi nu știa să trăiască fără nălucile lui dragi din câmpul filosofiei valorilor și fără să le împartă cu alții, iar Cornelia nu știa și nu știe să trăiască dacă nu dăruiește: cunoaștere, moderație, dragoste, imaginea unui brad frumos, o mustrare blândă, un zâmbet alinător. Revenind la dascălii primordiali, Banu ne-a omorât încă din anul I: texte originale, altfel, căutați-vă adevărata vocație. Cu el a început excursia noastră în istoria filosofiei. Și a continuat cu Florica. Amândoi ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
margine și strâmbă din nas. De ce m-aș plânge de Parlament când, iată, din 1996 sunt sistematic ispitită de politicieni de primul rang să merg alături de ei și totuși eu mă țin deoparte. Ei bine, urmând cursul ispitirilor și al mustrărilor de conștiință, în 2004 mi-am depus candidatura pe listele pentru alegeri ale liberalilor. Morala e că șeful partidului, întrebat de ce au atât de puține femei pe listă, a răspuns senin: „Fiindcă ele nici nu au candidat”. Așa se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe listele pentru alegeri ale liberalilor. Morala e că șeful partidului, întrebat de ce au atât de puține femei pe listă, a răspuns senin: „Fiindcă ele nici nu au candidat”. Așa se face că dilemele mele s-au încheiat laolaltă cu mustrările de conștiință. A fost doar iluzia unor politicieni cam devianți că partidul lor „înghite” astfel de persoane (a Monei și a lui Valer, de fapt), mai ales când sunt femei. Acestora din urmă le sunt recunoscătoare că m-au vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de la marginea lumii... - Și râdea subțirel. Să plecăm repede, repede... repede... departe!... unde-s flori... și cântece! Ah! cât sunt de fericită, Georges!... Grăbiră pașii; și boierul cel bătrân se silea să-i ajungă; părea puțin cam plictisit; zicea cu mustrare: —Rozino... Rozino... te observă oamenii. Fii cuminte. Apoi începu a tuși și zvârli țigara. Iana zise, privind zâmbitoare după arătarea fericită a stăpânei lor: — Auzi, Sandule, o chiamă Zina. Faliboga mormăi ceva neînțeles. Boierii intrară în casă. Apoi peste puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mă hotărăsc să vând diverse daruri primite de Khâli în cursul călătoriei, îndeosebi cei doi sclavi oferiți de seniorul din Uarzazat, care mi-au adus vreo patruzeci de dinari. Pentru a o putea păstra pe Hiba fără să-mi atrag mustrări și sarcasme, am făcut să circule zvonul că rămăsese însărcinată cu mine, lucru despre care nu știam mai nimic; am fost însă nevoit să-i vând calul, podoabă inutilă și împovărătoare la traversarea deșertului. A doua recomandare a diatei, unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Sunt asemeni mâinilor mele, ochilor sau chiar inimii mele. Aș putea trăi fără toate acestea? Cum aș trăi fără Bibliotecă și oamenii ei? Îi simt solidari cu mine chiar când, speriat de trecerea prea grabnică a timpului, îi pedepsesc cu mustrări nedrepte, cu gânduri ofuscate și cuvinte rele. Sunt cuvinte ale literaturii, nu ale vieții mele. Nu sunt mai bun decât ei. Și, mai ales, știu că, fără ei, nici eu însumi nu aș fi așa cum sunt... 24tc "24" Întâmplarea le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care ară, care culeg fructe, care seceră, țes sau seamănă, alături de vulpi și nevăstuici, înarmate cu arbalete, care urcau cu scările pe un oraș cu turnuri, apărat de maimuțe.” Despre această plăcere păcătoasă a privirii vorbește și Jauss, pomenind de mustrarea călugărului Bernard de Clairnaux către frații săi care își risipesc zilele în admirarea diversității extraordinare a viețuitoarelor și “lighioanelor fabuloase” în loc să mediteze la textul biblic. Plăcerea de a admira figurile grotești reprezentându-l în ultimă instanță pe diavol este explicată
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]