1,303 matches
-
lăptoși, sau tăind bucăți groase de mușchi. Jupuite, cu ochii holbați, ai căror globi erau plini de vinișoare, oile zăceau spintecate direct pe tejghea. Ca să ieșim, trebuia să trecem pe lângă butoaiele imense, puțind a zer, din care oameni nerași, cu mutre posomorâte, scoteau bucăți mari de telemea. Erau uzi până la coate de zeama aceea lăptoasă. Prin intersecția de la Obor fiecare trecea cum vroia. Nu exista semafor, iar milițienii care se mai rătăceau pe-acolo erau ocupați mai curând să stea de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
găsești și pe celelalte. Dormi cu atenție, nu te grăbi. Ai încredere-n tine." Ne-am întors repede peste câmpul pustiu. Pe la mijlocul lui ne-am întîlnit pe cărare cu un acordeonist. Cu pălăria lui cafenie trasă peste ochi, avea o mutră de bandit din Burattino. Ducea acordeonul la spate, în niște chingi stacojii, iar în brațe avea un buchet uriaș de flori sălbatice, mușețel și grozamă și gura-leului, culese poate chiar de pe câmp, cu câteva minute mai devreme. După ce a trecut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
într-un cafeniu foarte lucios, cu ape plăcute, din care ieșeau, înduioșător de pure în albeața și abanosul lor, clapele, așezate pe două rânduri. Era cam ora două după-amiază când cei doi bărbați, unul înnebunit de emoție, celălalt cu o mutră de înmormîntare, cărară orga la parter și o sprijiniră de caroseria crem a Daciei 1300. Instalarea dură mai mult de trei ore, dar în sfârșit, pe la cinci și ceva, vecinii care rânjeau pe la ferestre și balcoane putură să audă primele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sînt niște turnuri făcute din farfurii de inox, iar alături, un munte de tacîmuri. Culegem, sclifosiți, cîte o piesă din fiecare și apoi trecem prin dreptul unui ghișeu unde sîntem serviți. Pentru că avem mîncare de-acasă, ne permitem să facem mutre. Și glume. Ia uite! Cine-a scos capul din zeamă? Moby Dick! Moby Dick se cheamă un vierme rătăcit În meniu. Moby Dick ar trebui să fie un fel În meniu În sine. Pentru că atît prînzurile, cît și cinele militare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
durat mai mult de un minut și acum am rămas picat Înapoi În cur pe marginea patului. — Nu-mi vine să cred că nu i-am băgat o bucată. Dimineață nu și-ar fi amintit cine dracu’ i-a Învinețit mutra aia de șobolan scîrbos, să-mi bag... — Aha, culcă-te la loc, zice Bogdan, o mătușă senilă care-și trimite la culcare nepotul agitat. Din fîșia de lumina chioară, trebuie să-mi mijesc ochii ca să-i ghicesc În Întuneric mutra
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mutra aia de șobolan scîrbos, să-mi bag... — Aha, culcă-te la loc, zice Bogdan, o mătușă senilă care-și trimite la culcare nepotul agitat. Din fîșia de lumina chioară, trebuie să-mi mijesc ochii ca să-i ghicesc În Întuneric mutra pleoștită de somn, o pată neagră În care se cască și se tot cască o pată și mai neagră. Își duce leneș mîna la gură și ochii Îi strălucesc o clipă, lichizi; aud aerul cum Îi intră cu putere În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
jos cantina ostășească, gonind șobolanii de sub cazanele enorme În care băgăm apoi aceleași cîrpe, ca să frecăm stratul unsuros de pe pereții de inox, Înainte să fierbem În ele ceaiul pentru cină - primim asigurări că e o practică uzuală, așa că să lăsăm mutrele. SÎnt făcut din dimineți chioare de instrucție, din igienă precară, din ture de planton În care lustruiesc bocancii camarazilor, năuc de somn, În timp ce caporalul de serviciu adună gărzile spectrale și zgribulite din posturile de la depozitul de muniție, de la parcul auto
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
atenția și acum din discuția lor placidă de mai devreme nu a mai rămas nimic. Nu doar că sînt atenți la ceva ce pare mult mai interesant decît subiectele lor turpide, dar se pare chiar că și-au Întors toți mutrele lălîi, boccii și cianotice spre noi. Așteaptă să Înceapă spectacolul. — Te conduc la poartă, Îi zic și mă ridic. Nu pare fericită, cum ar putea să fie? Ea se gîndește la mine și Îmi vrea binele. Eu sînt nerecunoscător, țip
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu sunt câtuși de puțin obosit. De ce-aș fi? Atunci vrei să stai aici? Sau poate preferi să te cațări pe stânci? De ce ții neapărat să-mi faci un program? Te rog nu mă mai sâcâi. Gabriel făcu o mutră jignită (înnebunitor de enervantă pentru Brian) și continuă să despacheteze diversele obiecte rituale, care întotdeauna alcătuiau baza materială a excursiei familiei Brian McCaffrey. Brian se întrebă în sinea lui: „De ce nu țin să-mi fac plimbarea pe uscat, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el. Emma își pusese din nou ochelarii lui fără rame, cu lentile înguste, care făceau ca ochii să-i pară mai mari. Părul, încă umed, îi cădea în șuvițe peste gulerul cămășii, strâmbat și mototolit din cauza luptei. — Nu mai face mutra asta nenorocită, fată dragă. — Tu ai cântat în noaptea aceea? — Da. — Eram sigură. Ai o voce atât de înaltă și de ciudată... dar frumoasă. — Da. Dar ce se aude cu noi? Tot mai dorești să plec? — Da. — Dar nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
există o explicație. Dar ia foarte mult timp - poate vei voi odată să o asculți. Nimic dramatic, nimic interesant. — Unde ai fost? — La N și la doamna Blackett. — N, impotentul ăla clarvăzător, mi-am închipuit eu. — De ce? I-am văzut mutra bătrână și vicleană pe stradă, e mereu pe urmele mele. Nu fi supărat din cauza asta. — Nu sunt. Ți-a fost frică să vii înapoi? Da, așa cred... Teamă c-am să te omor? — Nu... pur și simplu, teamă de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simți năpădit de un flux de putere. Se lăsă în genunchi pe canapea, apăsându-și mâinile pe umerii lui George ca să-l împiedice să se ridice. George se zbătu, dar preotul era mai puternic. — Stai aici! Așa. Relaxează-te. Lasă mutra asta nenorocită. Doar n-ai de gând să plângi? Nu cred că ai săvârșit vreodată un lucru îngrozitor sau că vei săvârși vreunul. Singura persoană pe care o chinuiești ești tu. Mintea ta clocotește de furie și de remușcare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
clasa întâi, era o scară și sus un bar, a fost colosal, am gustat din plin fiecare secundă, până și filmul idiot pe care l-au oferit în avion și... oh, Tom, ce bine e să-ți văd din nou mutra, numai că ești foarte palid. Ia te uită ce bronzați suntem noi! Ne-am săturat de atâta soare. Ia privește! Își suflecă mâneca rochiei și își expuse brațul bronzat. — Trebuie să plec, spuse Tom. — Ba n-ai să pleci, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a simțit câtuși de puțin străin. A răspuns sec: "Da. Tu. Care-i părerea ta despre cele discutate?". E foarte rău, a răspuns Răducanu. Foarte rău, în ce fel?" a insistat instructorul. Ne influențează negativ, a spus Răducanu, cu o mutră mulțumită de sine. Și într-adevăr, mai mult decât atât ce-ar fi putut instructorul să-i ceară?... Putea să încerce și cu alții, dar era deja plictisit. Trecând pe strada Tudor Vladimirescu, în coloană, în drum spre stadion, Dănilă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
eu că nu caută pe nimeni, șuieră Jipa c-un dispreț plin de înverșunare către urechea lui Dragoș. Trebuie doar s-arate cât e de vigilent! Mi-aduc aminte de Grossman ăsta chiar de la admitere. Cum poți să uiți o mutră ca a lui? Era în sală și ne supraveghea la lucrarea de trigonometrie. La fel de vigilent era și-atuncea, îl vezi? A copia înseamnă a comite un act de sabotaj la adresa regimului democrat-popular! Cum foșnea ceva într-o bancă, hop și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o ținea numai într-un strigăt de smintit: Drepți! Culcat! Târâș marș! Înapoi fuga marș!!! Și unde-i mațul păduchelui acum? Doarme, că o mărșăluit vreo două zile până aici, împreună cu un pluton de infanterie. Să fi văzut numai ce mutră o făcut când o auzit că tu ești comandantul grupei în care l-o dat domn’ căpitan. Parcă s-o năruit pe el tot cerul. Lasă că îi trece, Oticule. Îi trece! N-avea grijă! Da’ cum o fi ajuns
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu mine... În acea dimineață cu soare abia rotunjit la orizont, plantonul l-a trezit pe Limbosu care dormea buștean, trăgând zdravăn de el: Domn’ sărjănt, deșteptarea! Îi ordinul domnului sublocotenent Cicoare. Cu ochii cârpiți de somn și cu o mutră zăpăcită, a întrebat: De ce mă scoală numai pe mine? Ceilalți sunt deja în picioare de jumătate de ceas. În cinci minute, să vă prezentați la domn’ sărjănt Toaibă. La auzul acestui nume, Limbosu a clipit des din ochi și a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și mai curioasă Maranda. Ei. Pe urmă am așteptat să se afișeze rezultatele. Și ce au spus rezultatele celea? - nu s-a lăsat Toaibă. 170 Să vezi foială, țipete de bucurie, plânsete ca la mort, leșinuri, chiuituri ca la nuntă, mutre ce priveau în fundul dracului în neștire... Ce mai? Potopul lui Noe nu alta! Da’ tu ai reușit? - a presat, cu sufletul la gură, Maranda. Apoi, până ce să aflu ce am făcut sau mai degrabă ce a hotărât comisia de examen
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să încheie cu o victorie care nu le mai servea la nimic, o victorie asupra fricii de moarte. Ei pătrundeau liberi în metafizică după ce fuseseră umiliți de viață. Dar, cunoscîndu-l pe insul care se spânzurase, nu puteam asocia metafizica de mutra lui buhăită de băutură, oricâtă imaginație aș fi avut. Povestea asta m-a descumpănit. Datorită ei, ideea de sinucidere mi-a devenit, brusc, respingătoare. Nu mai puteam s-o despart de obrazul învinețit și năpădit de muște al insului ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aveam aceeași culoare de om care suferă de bilă. Dacă o să încep să mă cred Robespierre? m-am întrebat. Pe cine aș trimite la eșafod? M-am gândit imediat la îmblînzitorii care-mi dădeau, rânjind batjocoritor, monedele înapoi și la mutra pe care ar fi făcut-o dacă le-aș fi replicat: "Dar nu vedeți că pe moneda asta e chipul meu?" După care aș fi zis trecătorilor: "Cetățeni, aduceți căruțe în care să încapă toți. Îi condamn să-și ghilotineze
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
plecare, Bogdan (referindu-se la "familie") mă întrebă: ― Ce faceți mîine? (A doua zi era duminică.) Dacă n-aveți vreun proiect, veniți la noi. ― Imposibil, dragul meu. ― De ce? ― Pentru că... ne-am despărțit. Bogdan holbă ochii. (N-am să uit niciodată mutra lui caraghioasă.) ― Vorbești serios, Tudore? ― Foarte serios. ― Și, mă rog, când s-a întîmplat povestea asta? ― Chiar adineauri. Mai precis: ou o jumătate de oră înainte de a intra aici. ― Și arăți atât de calm? Ai avut răbdare să joci cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
adevărate averi, douăzeci de hârtii a câte douăzeci de lei, de însuși Conu Anghel Mihăilescu, șeful partidului liberal. I-a plăcut afișul antialcoolic făcut de mine și pus pe peretele primăriei. Reprezenta o pereche de bețivi cu niște poziții și mutre atât de stâlcite sub rachiu că-ți venea să nu te mai atingi nici de umbra paharului. “Să nu se lege nimeni de tânărul ăsta muncitor și doritor de carte. Jur pe Fernanda ( era soția sa, o franțuzoaică ajunsă prin
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
găseau că am farmec! Știți ce înseamnă să ai farmec: vezi limpede că ți se răspunde da, fără ca tu să fi pus propriu-zis vreo întrebare. Așa mi se întâmpla și mie pe atunci. Vă miră, nu? De ce nu recunoașteți? Cu mutra mea de-acum, e firesc să vă mire. Dar vai, după o anumită vârstă, orice om e răspunzător de chipul său. Al meu... Dar asta n-are nici o importanță. Un fapt e sigur: femeile găseau că am farmec, lucru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Câțiva ar fi fost surprinși; dar nimeni nu s-ar fi simțit pedepsit. De altminteri, chiar dacă aș fi vrut, tot nu mi-ar fi folosit la nimic. Dacă aș fi putut să mă sinucid și apoi să-i văd ce mutră fac, atunci, da, ar fi meritat. Dar pământul e negru, iubite prieten, lemnul e gros, giulgiul des. I-aș fi văzut cu ochii sufletului, e adevărat, dar numai dacă există un suflet și dacă acest suflet are ochi. De asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ceilalți. Din toate făuresc un portret care este al tuturor și al nimănui. O mască, la urma urmei, foarte asemănătoare cu măștile de carnaval, reproducând modelul cu fidelitate, dar și simplificându-l în același timp, și în fața cărora îți spui: "Mutra asta parcă mi-e cunoscută. Când portretul e gata, ca în astă-seară, îl arăt, plin de întristare: "Iată, vai, cine sunt!" Rechizitoriul a luat sfârșit. Dar, în aceeași clipă, portretul pe care-l întind contemporanilor mei devine o oglindă. Acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]