1,287 matches
-
îi sunt atribuite lui... Eminescu. În 1988, G. Mihăilă publică în revista Contemporanul un articol intitulat 6 poezii necunoscute ale tânărului Eminescu într-o publicație de acum 124 de ani (nr. 9; nr. 10, 1988). Cele șase poezii Ciobanul și Năluca, Plângerea proscrisului, O epistolă, Rămâi, străinătate și Din străinătate erau semnate "M.G." și erau trimise revistei Aurora Română "din Resighea". G. Mihăilă încearcă să atribuie aceste poezii lui M. Eminescu. Critica de specialitate nu a îmbrățișat, în totalitate, ideea. Optăm
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
o izbește în gard; această baligă uscată e bună pentru năjit. Baliga adunată în Sf. Varvara de femeie cu pielea goală e bună de năjit. Cînd cineva toarnă apă din căldare pe toartă, acela se îm bol năvește de năjit. Nălucă Dacă i se nălucește cuiva ceva și are în mînă ceva, apoi să nu lovească cu acel lucru înaintea sa, ci înapoi, și se mîntuie de năluca cea rea. Năpastă După ce s-a spălat, nu se șterge cu mîneca cămeșii
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
toarnă apă din căldare pe toartă, acela se îm bol năvește de năjit. Nălucă Dacă i se nălucește cuiva ceva și are în mînă ceva, apoi să nu lovească cu acel lucru înaintea sa, ci înapoi, și se mîntuie de năluca cea rea. Năpastă După ce s-a spălat, nu se șterge cu mîneca cămeșii, cre zînd că apoi ar fi năpăstuit. Nu se piaptănă marțea, crezînd că la din contra, ar fi năpăstuit. Năpîrcă Leac de năpîrcă* nu se află. Nărav
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
afară, să le scuture pe foc, apoi să le aducă în casă. Cînd copiii mici plîng noaptea, se face „sara de muma-pădurii“. Se ține copilul în brațe și în umbra lui se dă cu toporul de trei ori, zicînd: „Fugi nălucă prin prelucă*, prin răzor, printre răzor, că te tai cu ăl topor!“ Cînd cineva ține sara vreun copil în brațe, să nu l ridice în sus mai mult decît statura celui ce-l ține, căci noaptea va plînge mult. Cine
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
undrea - andrea urioc - uruioc, partea nețesută de la capătul urzelii urît (de) - care stîrnește ură ursa (a) - a ursi ușor - tocul ușii V vac - veac vătăjel - flăcău cu un anumit rol la nuntă vătămătură - hernie văzdoagă - plantă venin - dischinezie biliară vidmă - nălucă vigaj - urmă viță - rădăcina bubei; șuviță; sfoară vînt - guturai vîntoaică - duh rău care dezlănțuie furtuni vîrtelniță - depănătoare voloc - plasă de pescuit volvoră - volbură vrană - partea morii prin care curge făina vrau - vraf; arie cu snopi Z zăbală - boala caș-la-gură zăcea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
trandafiri...(1972), derivate și ele din textele avute de model: mirajul transparenței, ca montaj metaforic al utopiei, și „lauda somnului”, ca purificare prin revenire la esențele primordiale. Simbolistica transparentului presupune un univers al pendulării serafice sau al imaculării, precum în Năluca („Ca voaloarea mâinilor pe albeața clapelor/ Trupul tău transparent a trecut/ Zdrumicând egala ardere a lumânării în oglinda plină/ de vis/ Și odaia pulsa dureros în penumbra de fildeș/ Precum inima reculeasă în tăcerea-nsorită a /catedralelor”), sau favorizează propensiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
precizează că odată cu numărul 7 „a hotărât să consacre un număr de pagini studiilor de literatură, precum și prozei beletristice”. În consecință, își va modifica și denumirea potrivit noii orientări. Cele mai multe versuri sunt influențate de simbolism și aparțin lui Al. Macedonski (Năluca unei nopți), Ion Minulescu (Romanța ultimei seri, Cânta un matelot, Romanță apocrifă), G. Bacovia (Gris, Finis, Plumb, Amurg de iarnă, semnate G. Andoni), Ion Pillat (Visai o cetate...), Perpessicius (Miriapodul), B. Fundoianu (Poem profan, Arșița, Corespondențe), F. Aderca (Pământ și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290501_a_291830]
-
În acel moment acesta adunându-și toate puterile, îi dă jandarmului un brânci și acesta cade ca un butuc de-a berbeleacul, puțin a lipsit să ajungă în fundul canalului. Ceilalți nu îndrăzneau să se apropie, iar Nicolae Petrașcu, ca o nălucă fuge de-a lungul canalului, apoi pe o cărare de picior, prin iarba acoperită de plantație și de tufele răzlețe. La un moment se împiedică, datorită cămășii lungi, și cade jos în timp ce trei împușcături trimeteau gloanțele pe deasupra. Se ridică și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fiind locul în care formele inteligibile (invizibile) sunt primite drept forme- còpii (vizibile), e tocmai mediul de apariție a imaginilor: În cazul unei imagini, de vreme ce nici lucrul în virtutea căruia a luat ființă nu-i aparține ei însăși, ea - fiind doar năluca veșnic schimbătoare a unei alte realități - trebuie să ia naștere în altceva, agățându-se într-un fel ori în altul de existență, pentru că altminteri n-ar fi absolut nimic"16. Pe de o parte, imaginea prin care lucrul e adus
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cu sens. Semnificabilul e însă doar posibilul unei in-formări. Mai mult prefacere decât facere, din perspectiva inversă a unui ochi care își deschide unghiul de vedere în interior: "Amăgit munte, mări în sus,/ Când pietre adormite pe prunduri,/ Albastre în năluca soarelui,/ Pur, te mânjesc". Transparența transpersează, dar e totodată traversată, străpunsă de vederea străbătătoare 3. O oglindă a trecerii în care, pentru a fi văzute, imaginile răstoarnă inaparentul, îl desfășoară în chipul invers al manifestării 4. Nu surprinde, în acest
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Timpul și spațiul albesc departe" (VI. De ce atâtea priviri?), Și nu mai e miazănoapte nici miazăzi nici răsărit nici apus" (XIX. Somnambul), în ed. cit., pp. 17, 35. 5 Căci "orb de cuvinte, poetul cântă mai frumos" (XX. Cu insula nălucă, în ed. cit., p. 45). 6 "O pace veșnică" (ibidem). "Paradis plutitor, aureolă" ce "strălucește în slavă"; Și noi vom merge fără să ne oprim prin această veșnicie suavă" (XI. Păsări smulse cu rădăcinile, în ed. cit., p. 26). 7
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
viitor. Fără să știi când/ Și cum și unde" (XV. Eu sunt acel fără odihnă, în ed. cit., p. 44). 8 "Suflet ducând înăuntru/ Insula fantomă ca o lampă" (V. Vești în orașe, în ed. cit., p. 14). Este Insula nălucă din II. Întâia apariție (ibidem, pp. 6-10), "insula minune" ce străbate întregul ciclu poetic și care întruchipează Patmos-ul utopic al lui mundus imaginalis. Acolo "e locul poetului" (XVI. Poporul nălucă, ibidem, p. 38). 9 "E, pentru a recurge la o
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Vești în orașe, în ed. cit., p. 14). Este Insula nălucă din II. Întâia apariție (ibidem, pp. 6-10), "insula minune" ce străbate întregul ciclu poetic și care întruchipează Patmos-ul utopic al lui mundus imaginalis. Acolo "e locul poetului" (XVI. Poporul nălucă, ibidem, p. 38). 9 "E, pentru a recurge la o comparație, precum parfumul florilor pe care nu le vedem, dar care, "arătându-ni-se" ca semn neașteptat, deja deschide orizontul unui semnificabil, spune ceva înțelegerii noastre despre florile nevăzute care
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lui (...). Insulă apostolică: pe ea, divinul nu se prezintă, ci se reprezintă" (Idolul și distanța, Editura Humanitas, București, 2007, p. 158). 13 "Timp de exil? Nu. Fugă prin ghețarii somnului? Nu./ Viermele durerii zvârcolit în mărul din rană" (XVI. Poporul nălucă, în ed. cit., p. 38); Și nu gândim la nimic. Prezent sau trecut/ Subțiat ca un cârd de cocori prin fruntea mea străvezie/ Nici așteptare nici deznădejde. Un apus./ Și un fluviu nesfârșit, mut" (XX. Cu insula nălucă, în ed.
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
XVI. Poporul nălucă, în ed. cit., p. 38); Și nu gândim la nimic. Prezent sau trecut/ Subțiat ca un cârd de cocori prin fruntea mea străvezie/ Nici așteptare nici deznădejde. Un apus./ Și un fluviu nesfârșit, mut" (XX. Cu insula nălucă, în ed. cit., p. 45). 14 "Munți diafani. Munți limpezi. Dincolo de ei/ Ca niște pești subțiri printr-un acvariu: nouri/ Albaștri se străvedeau" (XXIII, în ed. cit., p. 51). 15 "Cunoașterea orientală desemnează o cunoaștere care în loc să fie reprezentativă a
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
112. Eul acesta de care vorbim și pe care ni-l relevă primele texte scrise de Cioran este indubitabil de natură dostoievskiană, cel puțin prin faptul că aspiră să depășească starea unei vieți în care nu există culmi, eroism și năluci donchișotești nu prin altceva decît prin vămile date de suferința spirituală. "Căci numai suferința este creatoare adică purificatoare; ea adaugă farmec și inedit vieții, îi dă aripi și culmi spre întrezăriri de noi orizonturi. Singură ea este afirmare, fiindcă numai
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
a adâncurilor, a trecutului și a prezentului: „Oglinzi! Adânci firide fără fund./ În voi statui de stafii se ascund;/ Pe apa voastră cu fiori de stâncă/ Un zbor de vechi priviri plutește încă / Și-alunecând din gol, în voi coboară/ Năluca vremii de odinioară.” Onirismul romantic suportă un proces de contaminare cu cel suprarealist. Glisarea în vis are, de multe ori, o funcție compensatoare. Sensul este acela al dislocării din real și al călătoriei imaginative într-un univers liniștitor, golit de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
la dispoziție de poet, iar apoi să editeze scrierile lui A.I. Odobescu, Ion Ghica, Al. Depărățeanu ș.a. Inițiativa se bizuie pe principiile „asanării limbii literare”. Se reproduc poeme macedonskiene, printre care Stepa, Excelsior, Vis de mai, Cu morții, Cele trei năluci. C.Tt.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289191_a_290520]
-
în 1933 cu Rostiri tari, plachetă scoasă împreună cu Arcadie Cerneanu. A întocmit Antologie rădăuțeană (1943), a îngrijit ediții din scrierile lui Ioan Slavici, Horia Bottea, a publicat o piesă de teatru, Conștiința („Bucovina literară”, 1944), având alte șapte în manuscris (Năluca, Primul Mușatin, Matei înțeleptul, Viviana, Acul bate, Maura în munți, Acoperișul), a tradus din autori (mai ales poeți) francezi, spanioli, ruși, a scris studii de istorie literară și folcloristică și a colaborat la lucrări didactice colective, a întreținut o prodigioasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
mea. Așa că am tăcut, un timp, amândoi. Priveam la marea liniștită, diafană, albăstrie, ca într-un peisaj japonez. ..."O corabie albă pe mare trecea, a recitat deodată omul meu... Aș vrea să vorbim despre o corabie care rătăcește, ca o nălucă, fără a ancora undeva"... L-am ajutat "tăcând", înțelegeam că are o poveste, că are ceva de mărturisit. Așa a început extraordinara lui istorie. Nu aveam alt rol decât să ascult. Dar și ascultatul poate fi un rol principal. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-i ajut să fie mai sensibili În auz, că și În tăcere ritmul trebuie să fie corect. De exemplu, tăcerea la sfârșitul Medeei era foarte penetrantă, dar era o tăcere perplexă, ca după un mister. Medeea tocmai trecuse ca o nălucă prin sală, plecând spre lumea de dincolo, regina reîncoronată, pătată de sângele omenesc al copiilor, pătată și de umilință, după ce a Încercat să devină umană, dar nu a reușit. Triumf solitar, tragic. Apoi tăcere. Ca după o hipnoză? Ca după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a trimis pe ucenicii Săi la barcă și, după ce a dat drumul mulțimilor, a început să se roage singur. 2. Barca era lovită de valuri; Cristos a venit spre barcă mergând pe apă, iar ucenicii au crezut că este o nălucă. 3. Cristos le-a spus: („Eu sunt: nu vă temeți!”); sfântul Petru, la porunca Lui, a venit la El, mergând pe apă; acesta, îndoindu-se, a început să se scufunde; însă Cristos, Domnul nostru, l-a salvat și l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
afecțiunea nimănui, în afară de cea a mamei sale în delir. Asemenea copii, născuți morți, nici măcar nu se îngroapă. La vreo 15 ani de la nașterea și moartea lui, Tibi (așa îl „botezasem” în timpul sarcinii) mi-a apărut dintr-o dată în fața ochilor ca năluca pruncucigașului Boris Godunov. A doua naștere, prin cezariană, tot prematură, tot în urma unor puternice hemoragii, s-a soldat - în august 1975 - cu același rezultat: un alt copil mort, de data aceasta malformat. Era o fetiță, mi s-a propus s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Lovim! Ucidem! Ardem! Foc!! Foc!!... Până să-și tragă osmanlâii șalvarii, buimaci, cu iataganele-n dinți "Ce-i?!?! Cine?!?! Unde-s ?!?!"... Nu-s!!!"... și să-și dea seama ce se întâmplă, noi ne-am mistuit, ca un abur, ca o nălucă ne-am mistuit în noapte: "Diavoli ai nopții"! zâmbește el mucalit. Dar n-apucă turcaleții să lipească geană de geană, că până la al treilea cântat al cucoșului, mai dăm un iureș unde nici gândesc: "Deșteptareaaaa!!!". Și iar! Și iar! Zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a adus tocmai la locul potrivit, la vremea potrivită. și am să mă rog Lui să te ocrotească și să te apere și de aici Înainte. Atunci roagă-te pentru Adelheid! Fata zâmbi Încă o dată, Încălecă și dispăru ca o nălucă, urmată de tovarășa ei, care asistase mută la ce se Întâm plase. Simeon rămase locului, cu un genunchi În pământ, pri vind lung În urma călărețului. Buzele lui simțeau Încă dulceața parfumată a mâinii mici, pe care avusese Îngăduința s-o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]