738 matches
-
frânghie luat de nu știu unde, mai bocănesc de câteva ori pe la geamuri și, cu regretul lucrului neisprăvit, apuc drumul pe întoarcere, de data asta pentru a scurta, renunț la șosea și o iau de-a dreptul printre vii. Încet, încet, printre nămeți și lac de apă din cauza oboselii și fricii care se strecurase în mine, intru printre hudiți. Ninsese mult și din cauza gerului pâcla se îngroșa, drumul era aproape neumblat, fără pârtie făcută, mersul devenea tot mai anevoios, trebuie să trec pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
anevoios, trebuie să trec pe la poarta țintirimului unguresc care era așezat între viile din corni, frica și oboseala creșteau. Stafii, strigoi, superstiții au populat copilăria mea și au îmbogățit-o cu vedenii. Aproape de cimitir drumul se bifurca, eu înotam în nămeți trăgând după mine săniuța care devenea tot mai grea pe măsură ce creștea spaima. Fără să știu cum, prin vreo spărtură a gradului de râpcă, mă trezesc intrat în țintirim și cu săniuța agățată de niște cruci, am văzut când am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
întrucât acestea ofereau largi orizonturi vizuale, ceea ce permitea adoptarea la timp a măsurilor necesare pentru apărare de eventuale pericole. Desigur, culmile sunt bătute de vânturi, dar acest inconvenient era minor față de avantajele evitării torentelor de ape, după ploile abundente, sau nămeților, pe timp de iarnă. În plus, aș evoca, în favoarea preferințelor pentru înălțimile montane ale locuitorilor spațiului carpatic, versurile unui cântec demult uitat: "românașului îi place, sus la munte, sus la munte, la izvor, liber și să fie-n pace, al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
mai erau proximitatea sursei de apă, eventual o fântână și a căilor de deplasare. Mai ales iarna, care aici este de patru-cinci luni, când zăpada este abundentă, iar "crivățul" bate cu putere, gerurile sunt pătrunzătoare și deplasarea implică lupta cu nămeții pe căile și potecile înfundate, drumul, în aceste condiții, capătă o însemnătate vitală.(foto 9) Locuitorii satului, ca toți ceilalți țărani din depresiunea Branului, au fost oameni liberi care se ocupau cu creșterea vitelor și cu "lucru la pădure", adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
nu călătoriseră niciodată cu trenul, îl vedeau mărunt, ca pe o mini-jucărie, doar de pe dealul situat la trei kilometric de linie, unde se duceau cu oile la păscut. Când puteam, mă duceam și eu în Iași, călcând anevoie noroaiele sau nămeții. Iarna 1962-1963 era una foarte grea, cu temperaturi mult sub treizeci de grade și nămeți uriași. Într-o zi, mă întorceam de la Iași și mă pregăteam să urc dealurile către sat. I-am dat binețe cantonierului, care m-a informat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
situat la trei kilometric de linie, unde se duceau cu oile la păscut. Când puteam, mă duceam și eu în Iași, călcând anevoie noroaiele sau nămeții. Iarna 1962-1963 era una foarte grea, cu temperaturi mult sub treizeci de grade și nămeți uriași. Într-o zi, mă întorceam de la Iași și mă pregăteam să urc dealurile către sat. I-am dat binețe cantonierului, care m-a informat, scurt, că ceva mai devreme, trecuse pe acolo un "lup bătrân", care își târa cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
binețe cantonierului, care m-a informat, scurt, că ceva mai devreme, trecuse pe acolo un "lup bătrân", care își târa cu greu coada prin zăpada groasă. Știrea nu m-a bucurat defel, mai ales pentru că eram nevoit să înfrunt singur nămeții. Mai târziu, m-am tot întrebat dacă nu cumva cantonierul, hâtru de felul lui, voise să-l ia peste picior pe orășeanul care ar fi trebuit să stea cuminte lângă sobă. Dar urmele clare de pe zăpadă nu îmi sprijineau prea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nelăsând loc și pauzei necesare unui răspuns. Cu greu am reușit s-o întrerup pentru a îngăima o încercare de ponderare timidă a entuziasmului ei juvenil. Dialogul a continuat astfel:Diana, nu vezi ce-i afară? Mașina e blocată în nămeți.../ - Nu se poate, domnu’ Florin! Ce nămeți?! Care nămeți?! Eu știu că ne așteaptă 150 de tineri să le dăm Realizarea; se circulă deja pe străzi!.../- Diana, tinerii își pot primi Realizarea și altădată, când va fi posibil.../ Acum avem
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pe o lopată, cu toate că nu credeam în utilitatea efortului fizic ce urma din această acțiune. Diana m-a acuzat de negativism, dar eu aș îndrăzni, mai degrabă, să vorbesc despre discernământ. Am dat la lopată și ne-am luptat cu nămeții cam patru ore. Fata a înghețat repede, dar îi erau străine așteptarea și amânarea, două noțiuni ce nu existau în bagajul ei lingvistic atunci când era vorba de celebrul de-acum număr 150! Cât trebuie să se fi distrat Mama pe seama
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
că nu vom rata nicio astfel de oportunitate! Nici nu cred că am mai avea zile bune cu... apriga Diana! Pe drumul de întoarcere, Mama ne-a mai dezvăluit o dată mirajul jocului și al puterii divine: ne-am împotmolit în nămeți. Cu alte cuvinte: am intrat în șanț! Uf! Trebuia să se întâmple și asta?! Pentru a avea parte de-un tacâm complet... Rapid, am evaluat situația: în fața mea, la o distanță respectabilă, un autobuz staționat - motivul frânei mele și a
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
persecuții religioase. În secolul al XVIII-lea, protopopul lor, Avacuum, un strămoș spiritual al bătrînului cu oile, fusese condamnat, ca și noi, pentru delicte de conștiință și exilat în Siberia. Înaintau prin viscol, el și preoteasa lui, se înfundau în nămeți, femeia se poticnea din ce în ce mai des și cădea în zăpadă. La un moment dat, l-a întrebat deznădăjduită: "Cît o să mai țină, părinte, suferința asta?" "Pînă la moarte, Markovna", a răspuns Avacuum. Atunci, a oftat preoteasa, să nu ne abatem de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
le Eugen Dimitriu, Am primit documentul ce ai extras din Cronica Episcopiei de Rădăuți. Îți mulțumesc călduros! Venirea mea la Suceava se amână mereu. Piciorul drept nu mi dă voie să fac deplasări - chiar folosindu-mă de baston. Iarna cu nămeți și geruri mari fac să Întârzie venirea factorului poștal, iar material poștal - mărci - se procură anevoios. Apariția 1933 a Psaltirei În versuri ca dată nu-i suficientă să fie completare la Psaltirea În versuri a mitropolitului Dosoftei. Încă odată mulțumiri
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Salamanca, era curată, doar umedă de la ninsoarea care nu înceta să cadă, dar fulgii nu aveau parcă spor, întrucât la contactul cu asfaltul se transformau în apă. Involuntar, făceam comparația, în sinea mea, cu iernile din spațiul nostru carpatin, cu nămeții ce se formau la noi în ritm alert, îngreuind circulația. Cei aproape 80 de kilometri de la ambasadă până la obiectivul nostru turistic i-am parcurs în mai puțin de o oră și jumătate. Înainte de orele 10,00 eram pe esplanada Mănăstirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Nichita Stănescu (totuși ironică), altfel comportându-se destul de nedelicat cu cei care o frecventau, vara înăbușindu-i cu norii de praf ridicați de cea mai slabă adiere, primăvara și toamna înnămolindu-i în noroaie inexpugnabile, iar iarna îngropându-i sub nămeții care blocau intrările în curți. Delicată sau nu, fapt este însă că pe strada Naipu, la numărul 20, a ființat, acum treizeci de ani și mai bine, un fel de mic falanster al unor tineri literați români, unul dintre ei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
-și acoperă cu grijă excrementele, numai că aceea o face din cu totul alte motive. Rezolvare efemeră, căci peste câteva ore se va ajunge la aceeași imagine dezolantă. Dacă cineva și-ar da osteneala de a face o secțiune prin nămeții orașului ar putea scrie o istorie a inconștienței umane de o iarnă, conservată În straturile dezvăluite de acea secțiune. În paranteză fie spus, pentru restul istoriei civilizației, ba chiar mai mult, se poate face același lucru prin Antarctica, unde desigur
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
încălzirea a fost redusă la zero, dormeam îmbrăcați iar dimineață ne trezeam cum s-ar zice, cu gheață la gură, într-un ger ca afară. Ca să ajungem la serviciu, la fosta cazarmă Țiglina aflată în afara orașului, mergeam pe jos prin nămeți până la brâu, mai multe ceasuri, dar fiind tineri și sănătoși, am trecut cu voioșie peste toate aceste greutăți. Aici și în aceste condiții s-a adâncit prietenia mea cu Nelu. În curtea fostei cazărmi Țiglina, între clădirile masive ale fostelor
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
după cupeaua tereziană a hote lului, așteptând zadarnic În gară pe rarii săi pasageri, după linia molatecă a acoperișurilor și după Colina Mistică, cu cetatea, catedrala și cimitirul vechi, pe povârnișul căreia aveam să privim amândoi, În acea primăvară neuitată, nămeții rozalbi de meri și de caiși Înfloriți rostogolindu-se până În satul româ nesc urgisit dincolo de zidurile Cetății. Rezemați de stela funerară a sasului răposat acum două sute cincizeci de ani, ascultam Îmbrățișați, prin ceața matinală a zilelor de mai, vocalizările latine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
celelalte n-am simțit deloc iarna, ale cărei urme au Început să se vadă Încă Înainte de intrarea În Tecuci, când albul zăpezii a Început să ne acompanieze, stratul de zăpadă trecând pe alocuri de 10-15 cm. Am găsit Bacăul sub nămeți și m-a salvat Ionuț de căratul bagajelor, venind tocmai cu mașina tocmai când Încercam să iau un taxi. Înainte de asta am avut și cumpănă, căscatul de șofer fiind cât pe ce să-mi crape țeasta, grăbindu-se să tragă
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
a părut ceva mai adâncă pe alocuri și, semn al intrării În Europa, am remarcat apariția containerelor pentru colectarea selectivă a deșeurilor din gospodării. Nu și al civilizației, pentru că erau destule resturi aruncate lângă acestea. Am pus-o Însă pe seama nămeților, care depășeau 20 de centimetri, Îngreunând colectarea. A venit destulă lume să o petreacă pe ultimul drum pe tanti Dinuța, pe care abia acum am aflat că, de fapt, o chema Alexandrina. O fi alintat-o, cât a fost mică
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
încercând să găsească ceva de care să se agațe, s-au întins brusc, aruncând cât colo cele două greutăți, apoi s-au așezat supuse pe zăpadă asemenea brațelor unei cruci, simbol al credinței, al suferinței și al nădejdii. Căzută în nămeți se stingea încet, încet, din lipsă de aer și din cauza frigului. Crivățul o doborâse și acum o prohodea în limbajul său tăios și glacial, acoperind-o cu un giulgiu protector de zăpadă. În momentul în care mama răpusă de oboseală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bătătorite de rafalele războinice ale unui crivăț inconștient de culoare albă, rivalizând în răutate și demență cu celălalt crivăț de extracție roșie-bolșevică, ce teroriza sărmana țară de aproape un deceniu. Concluzia se impunea de la sine: eram îngropați de vii sub nămeți. Spațiul acesta îndeplinea și onorabila funcție de "grup sanitar". Descrierea vulgară și indecentă a acestui cabinet cu destinație sută la sută intim ar putea induce în rândul mimozelor pudice o reacție de strangulare a fluxului de oxigenare, finalizată cu decesul prematur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pământul bine bătătorit și muruit. Mama, desculță fără șosete în picioare -, se așezase frântă pe o legătură de tulpini de bumbac, iar lampa o pusese pe pământ în fața ei. Încerca să judece limpede și constructiv. Da. Casa era cuprinsă de nămeți și acoperită de zăpadă până la ultimul fir de pai al acoperișului. Ce mă fac, Doamne? Ce mă fac? Cum să-mi salvez copiii? Gândul i s-a oprit la Vasilică, la tatăl nostru. Vasilică, dragul meu, cum să procedez? Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pentru noi, timp de nouă zile cât a durat crivățul, a început o perioadă extrem de tensionată și dură, care a pus sub semnul întrebării însăși existența noastră. În a treia zi de crivăț înfricoșător, casa nu se mai zărea de sub nămeți. Fusese acoperită de zăpadă până deasupra hornului. Ușa și geamurile fuseseră blocate de valurile succesive de zăpadă de patru metri înălțime care depășiseră coama casei și ascunseseră inclusiv hornul în întregime. Cum să ieșim? Cum?? Eram sechestrați, blocați, închiși, condamnați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai găsești astăzi, îmi spune că a vorbit ieri la telefon cu mama ei, care i-a spus că au sosit pe lume trei miei. Vestea m-a umplut de o bucurie irațională și îndepărtată, aproape că nu mai vedeam nămeții de zăpadă de la fereastră. Dorul meu de casă i-a topit instantaneu. Eleonora este doctorandă în antropologie, originară dintr-un sat din Oltenia de sub munte, rămas în caietele Școlii Sociologice din Bucuresti, interesând generații succesive de etnografi. Eleonora îmi povestește
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Copou nu merg dimineața în Copou, se plimbă probabil vesele prin CUG, să ducă oamenii muncii la lucru. A venit de fapt unul, dar era plin și pe scări, mergea cu ușile deschise. Așa că am luat-o la picior prin nămeți la deal. În liceu m-am strecurat pe la intrarea profilor, a elevilor era deja închisă. Mi-era groază să nu dau nas în nas cu directorul sau cu alt balaur, fiindcă aveam părul tapat și lăsat pe spate și m-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]