751 matches
-
mereu de lume fugar; E ora când Petru plânge amar- Ascultă.. e ora lașității... Aiurea Blestemată mai fie și toamna, Și frunza ce pică pe noi- Blestemat să mai fie și târgul Ursuz, și cu veșnice ploi... Cetate,- azilul ftiziei- Nămeți de la pol te cuprind... Cetate, azi moare poetul În brațele tale tușind... * Psalm Iubito, cu fața de mort, Fecioară uitată în turn, Plângând în balcon Cu grai monoton, Cu suflet taciturn- În visul meu te port. Iubito, cu fața de
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
rânească troienele... Ședea ograda la bătrânul Galan plină de omăt, până primăvara, târziu... Că ei nu făceau cărări, ca gospodarii. Călcau zăpezile, toată iarna, din drum și până în prag, ca neoamenii, lăsând soarele, să le desfunde casa și curtea de nămeți... Nicanor rămase pe gânduri, la marginea drumului, privind șleahul cenușiu, ca un ștergar murdar, cum se alungește pe sub căruța lui Petrea Păun, trăgând-o către depărtările înalte ale țarinei Baisei și către necunoscut. Petrea lui Păun, cugeta el, era tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îl ocărăști așa ? Mai ales că îți e și cumnat ? Nicanor n-a încercat să atragă pe nimeni de partea propunerii sale, părerea sa zvâcnită în univers rămânând la jumătatea drumului între idee și faptă, până ce începură să se subțieze nămeții apoși. Atunci președintele colectivei coborâtor dintr-un slăvit neam, de bețivi ce erau după o ședință stătută, unde Nicanor picotea într-un nor rânced de nicotină, pe la al treilea cântat al cocoșilor, rostise sonor: Înainte!.. Sub burniță-pulbere rece, care făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ocazie aleasă. La o vreme, intră în București și îl depuse în Piața Palatului Regal, sub o deasă ninsoare, abandonându-l, așa cum îi ceruse Vladimir, în apropierea marelui hotel Athenée Palace... Hăt mai târziu, același, șoferul ce se hrentuise prin nămeți cu mașina, a fost primul care avea să-l găsească, la întoarcere, pe sub cețurile nopții, în camera lui de spital al săracilor de la Sans Souci, pe muribundul ce fusese supus tratamentului forte de către Vladimir. Cu ochi holbați și fără lumânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și, descheindu-și paltonul murdar, îl încolăci, strângându-l la pieptul ei, ca o scândură putredă. Îl sărută cu gura-i ocupată de câțiva dinți stricați, molfăindu-i între ei obrajii înghețați și gâtul ud de sudoarea drumeției lui prin nămeți. Dădu să-i umble la pantaloni, căutându-i nasturii. Nimerind în zona caldă și jilavă dintre picioarele lui, care arăta că nicidecum nu avea să clintească, Mesalina se opri o clipă, pentru a slobozi, peltic, îndemnu-i jenat și plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
diminuate de frustrări și lașități. O țineam pe bunica de mână fiindcă de data asta ea se făcuse mică detot. O țineam așa cum mă ținea ea pe mine când mă ducea prin sat la colindat și eram mai scundă decât nămeții. În biserică era un godin prea micuț, dar fiindcă avea cărigile încinse, părea un soare interior, avea culoarea căldurii. Acolo era un cor pe patru voci care cânta acompaniat de enoriași colindele acum foarte cunoscute. Printre ele s-a strecurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
clătinat în toate certitudinile, plonjând într-o astfel de ocupație! ...Și l-a convins și pe fratele său, Bob Vancea, să părăsească în grabă spitalul, clinica și facultatea și să se retragă la un mic spital de țară, pierdut între nămeți și dealuri. Protejat, spera, astfel. Să le povestească cum se ocupase filozoful de cele lumești, de creșterea copiilor? Ca o doică, neobosită a-i hrăni, spăla, înveseli, nu doar a le propune lecturile și incertitudinile. Să le spună că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu vârful subțire al arătătorului tasta de sonare a spațiului intergalactic din scăfârlia plăpumăresei. Se ridică brusc privind fix la insecta insalubră din fața sa. Fără un cuvânt, deschise ușa larg, lăsând timpul să intre vâjâind în cameră și, pășind printre nămeții vârstei, porni ață spre Cimitirul "Sfânta Maria" de pe Calea Galați. Virusul își făcuse datoria. Eliza se duse țintă la cavoul familiei, deschise lacătul ruginit de o sută de ani și, coborând cele unsprezece trepte, se întinse cuminte în cripta mucegăită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mie mi-e dor de copilăria iernatică a iubirii. Dorul meu e lipsit de speranță. Dă-mi puțin din speranța ta, Mioara. Eu am fost o iarnă veselă și-mi proiectă holograme din trecutul Brăilei. Era un ger frumos. Sub nămeții cât casa orașul respira, copiii mergeau la școală sub cerul de zăpadă, erau canale și podețe ca într-o Veneție înghețată, cu gondolele trase de cai pe gheața Dunării, bolborosea printre bulele copcilor torsul de motan al apei prin branhiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din jurul clădirii! Mârâi apoi ceva către Vagabonzi, lucru care îi contrarie pe ceilalți, și îi puse în mișcare. Aveau cam două sute de metri până la clădirea vizată. Alergară cât putură de repede, dar nu avansau cum vroiau ei. Se împiedicau în nămeții proaspeți și se poticneau mai des decât ar fi vrut. Sergheiov se piti de câteva ori și luă în cătare câte ceva ce i se părea a fi vreun paznic, dar de fiecare dată era dezamăgit. Ninsoarea îi juca feste. Ajunseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de mult timp pe porțiunea de carosabil acoperită cu zăpadă.Ne oprim.Un dop de circulație. Singurul obstacol pentru vânt sunt însăși mașinile. (Arborii de pe marginea șoselei au fost defrișati în urma cu 2 ani.Nu se mai folosesc parazăpezi).Așteptăm. Nămeții cresc. Trec 3 camioane cu inscripția TIR .Ne reluăm drumul.Trecem de Popasul Stâna Costești. Vizibilitatea devine zero.Cu viteză redusă conducătorul auto încearcă să ghicească șoseaua.Ștergătoarele funcționează non stop. In localitatea Strîmtura Mitoc un nou dop de circulație
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
relații la Poliția Rutieră înainte de a pleca la drum. A fost asigurat că se circulă pe șosea. Se întreabă:” Ce poate fi mai rău?”... E sâmbătă.Motorul se oprește brusc. Incercarile de repornire eșueaza.Plecam prin viscol pe șosea, prin nămeți spre o fermă aflată la cca. 500 metri.Mulți șoferi au rămas peste noapte în mașini.Troianul care a blocat circulația e uriaș.Este la nivelul taluzului. Ne orientam greu.Aici sunt blocate un TIR din Turcia,2 autocare și
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
înghețăm. Ii mulțumesc. In sfârșit,s-a făcut ziuă.Focul este în agonie.La bucătărie bem lapte cald și mâncăm pâine albă.Nu mai ninge,dar e tot viscol.Vântul și-a schimbat direcția de la N N-V la S-S-E. Nămeții s-au depus și la poarta fermei.Spun o rugăciune. Se vorbește că la fermă au înoptat 52 de persoane,printre care și un grup de copii, provenit de la cele 2 autocare. Îmi amintesc de un roman de Constantin Munteanu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
pe șosea spre Bârlad.Este o distanță de 15 km până în oraș.Vântul îmi suflă în spate.Baraje de zăpadă și de mașini de diferite tonaje sunt la kilometrii nr:83,82,81,80,79 și 78. Le depășesc escaladând nămeții.La o stație de pompare pentru irigații un tractor cu remorcă este răsturnat în șanț. Mă rog din nou lui Dumnezeu. Lobul stâng a degerat. Zăpada mi-a intrat în buzunar.Jumatatea de corp bătuta de viscol este mai rece
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ne-a atras atenția că, pe vreme de război, scrisorile sunt citite și cenzurate... Dragă tată, noutatea săptămânii este că Walter a intrat În Hitlerjugend. Atât! Nici dacă scrisoarea nu i-ar fi fost adresată Obersturmführer-ului Ralf Döring, rătăcit În nămeții de la Stalingrad, de unde armata noastră trimitea comunicate victorioase, ci avocatului Ralf Döring, plecat cu procesul doctorului Geiger la Frankfurt, tot nu i-ai fi povestit cât ai scormonit mansarda după jurnalul lui Walter! N-o să Îi spui nici lui Traian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
plecat de pe vechea poziție mai mult pe fugă, nu au apucat să ia cu ei nici o lopată măcar. Aveau doar un topor. Norocul lor că locul troienit era la intrarea într-o pădure de brad. Când s-au văzut între nămeți, comandantul tunului l-a pus chiar pe el - știindu-l de la pădure - să taie un brad și să-l despice încât să poată face niște lopeți din lemn... După o muncă cu schimbul făcută cu un camarad au facut vreo
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-l de la pădure - să taie un brad și să-l despice încât să poată face niște lopeți din lemn... După o muncă cu schimbul făcută cu un camarad au facut vreo patru lopeți... Când au reușit să scoată tunul dintre nămeți, s-a auzit glasul comandantului de tun: „Brava, băieții tatii! Brava! Știam eu că am lângă mine niște flăcăi unu’ și unu’”... În timp ce rememora acea întâmplare, și-a amintit că în sanie are o toporișcă de care - la drum - nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
tata s-a hodini oleacî și pi urmî a termina treaba”... Când a sfârșit vorba, a căzut pe țolul înzăpezit de pe sanie, pierzând contactul cu realitatea... După o vreme, s-a trezit... Calul se lupta să scoată sania năpădită de nămeți... Se afla tocmai în mijlocul troienelor! A sărit de pe sanie și a alergat în fața calului. „Stai, cî ti ajutî tata”... După o vreme, calea se arăta mai ușor de străbătut. Când s-au văzut ieșiți pe drumul Șleahului, murgul a pornit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
surdă și o lovitură în umărul stâng l-a cutremurat! În clipa următoare, s-a întors și, cu mișcări fulgerătoare, a descărcat cele două pistoale în umbra din fața lui... Un muget ca de animal înjunghiat a însoțit rostogolirea fantomei în nămeți... Lotrul s-a repezit spre primul copac din apropiere și s-a făcut una cu el... „Dacă-i potera, vor alerga spre mine” - își spunea, în timp ce încărca pistoalele... O durere din ce în ce mai mare în umărul stâng și toată mâneca sumanului udă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dat, și-a dat seama că pușca mortului a rămas acolo unde acesta a căzut. A pornit aproape alergând spre acel loc...Durerea din umăr n-o mai simțea. Gâfâind, a ajuns, dar cum să găsești o biată pușcă sub nămeții așezați cu nădejde? A căutat o nuia și cu ajutorul ei a răscolit omătul palmă cu palmă... După multă vreme, nuiaua s-a agățat de cureaua puștii... Dar... Ce să facă cu ea? A luat-o cu el în bordei. „Toată
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în care s-o pornim, sau ghiceam exact impresiile celuilalt, într-o clipă. La un moment dat, s-a stârnit o furtună, viscolind zăpada. Ajunsesem la câmp deschis, încât n-aveam unde să ne adăpostim. Regele Lup a ales niște nămeți mai mari și s-a apucat să facă o vizuină, aruncând zăpada la o parte cu labele. Eu, în schimb, am început să adun zăpada ca să construiesc un iglu. Atunci, din viscol s-a arătat iarăși spiritul muntelui. Ce-aveți
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
De exemplu, eu-s legat de muntele acesta, și asta e menirea mea. Menirea voastră e să urcați în vârf și să aflați adevărul universal... Și spiritul muntelui s-a amestecat cu viscolul. Eu și Regele Lup am rămas între nămeți, privind furtuna. Albastrule, mi-a zis el, crezi că e mai bine să mergem înainte? În mod sigur, i-am răspuns. Hai după mine. Am alergat amândoi înainte, înfruntând furtuna, și după câtva timp, am ajuns la pădure. Acolo, viscolul
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
țară și părinții n-aveau cu ce să o țină prin internate. Sărăcia îi curmase drumul spre o carieră. Voia să câștige proprii bani ca să devină cineva în viață. Liviu Miron 150 Eu fugisem de școală mereu. Degeaba visam sub nămeți. Ea urma să se întoarcă în locurile natale, iar eu poate că la oile mele... Râdeam... Gânduri aiurea, îmi ziceam. N-am să stric o prietenie abia clădită cu două cuvinte pe care nici nu știam cum să le rostesc
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Copou nu merg dimineața în Copou, se plimbă probabil vesele prin CUG, să ducă oamenii muncii la lucru. A venit de fapt unul, dar era plin și pe scări, mergea cu ușile deschise. Așa că am luat-o la picior prin nămeți la deal. În liceu m-am strecurat pe la intrarea profilor, a elevilor era deja închisă. Mi-era groază să nu dau nas în nas cu directorul sau cu alt balaur, fiindcă aveam părul tapat și lăsat pe spate și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Mesia." Dar mie îmi place, cel mai mult, să merg cu grupul meu format din verișorii veniți și ei în vacanță , din copiii vecinilor bunicii și împreună, cântăm pe Moș Crăciun. Moș Crăciun cu plete dalbe, a venit de prin nămeți și aduce daruri multe la fetițe și băieți... Moș Crăciun, Moș Crăciun! Din bătrâni se povestește că-n toți anii negreșit Moș Crăciun mereu sosește niciodată n-a lipsit... Moș Crăciun, Moș Crăciun! Și nu pentru că primim daruri, ci pentru că
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]