802 matches
-
a dlui Băsescu, disperat de bine regizată, a lăsat mulți jurnaliști cu gura căscată de admirație și pe dl Nastase, perdantul, bouche bez de invidie. E rândul presei să caște gura și să spună care a fost contribuția ei la năpasta că românii au avut de ales între doi comuniști „pocăiți” prin fesenizare - unul fără față, celălalt fără obraz de președinte. Nu aceleași Mării cu alte pălării au fost alese, ci unele cu pălării trase bine peste ochi, ca să nu vedem
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
crucificat (II, p. 67). Rămas singur cu chinurile sale, și-a dat seama că e mult mai înțelept să sufere răstignirea cu suflet nalt și drept (III, p. 89). Când și-a văzut mama și soția venite să-i deplângă năpasta - ca într-o altă pietà -, le-a consolat cu gândul vieții viitoare ( În moartea mea de astăzi - eu văd o reînviere - III, p. 91). După eliberare, Herakles l-a întrebat dacă nu i-a ajuns urgia răstignirii (IV, p. 107
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
regină, are mintea rătăcită. Nu poți s-o potolești ? Hecuba ar pune capăt elanului celei cuprinse de o smintită bucurie la gândul însoțirii cu Agamemnon : Dă-mi torța, căci tu n-o ții drept, în razna ta înverșunată de menadă. Năpastele nu te-au înțelepțit, copilă, ci stărui în aceeași rătăcire. De altfel, Casandra pare să-și accepte starea anormală când anunță că va ieși din răvășire doar spre a arăta compatrioților că Troia este mai fericită decât Grecia învingătoare în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
atunci ? Ai cerceta de-i tatăl tău,/ Ori chiar pe loc l-ai pedepsi ? În final, corul admite inocența lui Oedip și socotește că el ar trebui să fie răsplătit prin apoteoză pentru injustele suferințe îndurate : Când chinuri și-atâtea năpaste/ Asupră-i nedrept se abătură,/ Ar fi o dreptate ca zeul să-i fie/ Prielnic și iar să-l înalțe. Personajul central din Oedip salvat insistă, de asemenea, asupra nevinovăției sale reale și a faptului că nu-i pot fi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Tot el mi-a spus că s-or sfârși/ Doar după ani, în țara-n care-odată ajuns, slăvitele zeițe-mi da-vor adăpost./ Acolo s-o sfârși sărmana, viață-a mea !/ Acei cari m-au primit, belșug ei vor avea ;/ Năpaste vor cădea pe cei ce m-au gonit. După moarte, damnatului Oedip îi este dat să ocrotească acea cetate care îi va găzdui mormântul. Aflarea prevestirii determină tentativa interesată a cumnatului Creon, respectiv a fiului Polinike, de a-l atrage
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
la 7 septembrie să cedeze Bulgariei cadrilaterul dobrogean. La 21 iunie 1941, a venit războiul nostru. Apoi au venit rușii. De la Petru ce Mare și pînă în zilele noastre, poporul român a fost osîndit să cunoască Rusia, să știe ce năpaste pot veni de dincolo de Nistru, din adîncuri de istorie. 61 Generalul Ion Antonescu, devenit conducătorul Statului, la 6 septembrie 1940, și-a format guvernul sprijinit pe Garda de Fier și pe cîteva persoane foarte apropiate sieși. Horia Sima a fost
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
din care redăm fragmentul care urmează: ...”Ca membru al Societății Junimea își publică Caragiale comediile sale în Convorbiri literare. La 1879 apare Noaptea furtunoasă, apoi Conul Leonida față cu reacțiunea, Scrisoarea pierdută, De-ale carnavalului și la sfârșit - (1890) drama Năpasta. La 1909 Caragiale scria comedia într-un act Începem care fu reprezentată numai o singură dată... ... până la 1900, Caragiale pare să se fi ocupat parte numai ca scriitor, parte, pare să se fi ocupat și mai multe posturi. Ni-i
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
literaturii naționale. Un caz, E. Lozovan, care îl atacă pe I.L. Caragiale într-o foaie a exilului, Stindardul, cu tehnici și metode scoase parcă din arsenalul propagandei comuniste. Criticul, un spirit ca-ntotdeauna treaz, va încondeia fără cruțare această nouă năpastă căzută pe capul dramaturgului român. De altfel, capitolul se intitulează sugestiv Românii deplasați. Nici tracomanul Iosif Constantin Drăgan, nici George Uscătescu nu scapă de condeiul obiectiv al pamfletarului. Exilul numără nu numai refugiați, ci și deplasați. În Semnul mirării (1995
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu poți fi supus presiunilor, nici ademenit, nu au ce-ți lua, nu au ce-ți oferi. Ultima soluție, a lui Winston Churchill și Vladimir Bukovski este, cum o rezumă monahul de la Rohia: În prezența tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, năpastelor, primejdiilor nu numai că nu te dai bătut, ci dimpotrivă scoți din ele pofta nebună de a trăi și de a lupta". Premierul britanic, în 1939, îi declara Marthei Bibescu: "Va fi război. Praf și pulbere se va alege din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
frumos, să vezi și să speculezi frumosul atât cât e - și e atât de mult ! -, dacă nu te lași abătut de rele și îți creezi un fond de tristețe boemă pe care să-ți lași capul obosit în vremi de năpastă și urgie - ființa ta, oricât de minusculă, crește într-un lan de efluvii, te simți purtat ca de un vânt de estetism înveselitor, te conformezi realității, o accepți deci. Cristian cântă din liră necontenit. Iubește femeia. O cântă în versuri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
înnebunit să facă ceva, după atâta inactivitate, găsește un post de director la căminul cultural, unde va da viață unei echipe de teatru. Ajunge să formeze o trupă și un cor, cu care pune în scenă multe piese, printre care Năpasta, unde a și jucat rolul lui Ion, iar ropotul de aplauze de la sfârșitul spectacolului i-a amintit de zilele sale de glorie. Avea planuri mari cu teatrul, dar cum se apropia de succes, un activist de partid era trimis să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
figuri În zeghe”, aceși foști demnitari sau scriitori mărunți, inși aflați la vârste cărora li se prezic toate hatârurile existenței și cărora zeii le fac acest „dar” ciudat; un dar ca o lovitură de ciocan a timpului, o nenorocire, o năpastă care, la capătul ei... da, doar la capătul ei, te Întâmpină cu brațele pline, mai mult decât atât: te Întâmpină cu darul Însuși al existenței, cu demnitatea umană doar astfel câștigată și Înălțată când milioane orbecăiesc În jur, aproape orbi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
concluzia că, în 1746, în Moldova funcționau peste 2500 de biserici ortodoxe, dintre care în Galați și Bârlad erau câte 7, iar la Huși 2. Orașul evoluase în ultima jumătate de veac, în ciuda incursiunilor, prădărilor, secetei, ciumei și a altor năpaste. Secretarul solului C. Lafont (? - august 1760), în Dare de seamă a soliei (contelui Iosif Podoski), găsea la 18 august 1760, că Hușii erau un „oraș destul de frumos”. Nu frumos, ci „însemnat” îi apărea orașul lui Peter Zöld (1706-1767), care scrisese
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mormînt, Nu pot să cred că rob eu sînt. . . . În frînci să nu credeți ! Ei vînd și cumpără, vînînd doar prada ! În brațele grecești, oricînd, Nădejdea-și pune azi Ellada. Latinul furt și turca oaste, Vai, scutu-i sparg, i-aduc năpaste ! . . . Pe marmuri, sus, la Sunium Mă duceți, ca să plîng cu valul, Ca lebăda să cînt acum, Murind și părăsindu-și malul, Căci nu mă-ndur în țară sclavă ! Vărsați-mi cupa, că-i otravă ! 14 Pe lîngă apelurile la adresa categoriilor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cei 1,70 m cât măsor, frustratul meu cinism o amuza. „Când o să mai crești - mi-a răspuns -, o să înțelegi.“ Ascultă aici! Logic, un infirm la colțul străzii e un cerșetor. Dacă omului îi lipsesc picioarele, te gândești că o năpastă mai mare nu există. La un colț de stradă, un infirm de ambele picioare zice mereu: „Ascultă aici!“ și citește ceva dintr-un ziar. Nu contează din ce ziar și nici ce. Contează că citește cu voce tare, făcându-le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Măria Sa Vodă", e luată de-a dreptul din Lope de Vega Carpio. Ca și marele Caragiale, pe care micul și uitatul Caion îl încolțise într-un timp cu pretenția că ar fi descoperit în literatura slavă sursa de inspirație a Năpastei... Problema aceasta a plagiatului e de altfel extrem de delicată. Mai toate comediile și vodevilurile lui Alecsandri sunt luate din Labiche sau alți autori ai epocei. Prețiosul juvaer care e "Veneția" lui Eminescu e inspirat din necunoscutul Gajetan Cerri. Tot așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
roman autobiografic despre copilăria sa, petrecută În cartierul evreiesc al Dorohoiului, la Începutul secolului XX : „Băiețelul a băut [esență de oțet] ca prostu și o dată s-a Întins ca mortu [...] ; l-au apucat dureri mari și a leșinat. A căzut năpasta pe capul țiprei [= o evreică], că ar fi vrut cică să-l otrăvească pe puiul de român” <endnote id="(197, p. 19)"/>. Folosirea anumitor sulfați (numiți În epocă „vitrioluri”) pentru conservarea vinului și a rachiului, folosirea acidului sulfuric, a leșiei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cronicari. Se afirmă ca una din marile tragediene ale unei epoci în care străluceau actrițe de la Maria Filotti la Aura Buzescu. A urmat o serie de roluri care confirmau triumful debutului bucureștean: Iphigenia la Delphi de Gerhard Hauptmann, Anca din Năpasta de I. L. Caragiale, Taina nunții de Eg. Bourdet, Dar nu e nimic serios de Luigi Pirandello și mai ales Fascinație de Key Winter. Din păcate, transferul la București nu i-a priit, deși, după primul rol jucat acolo, „cronicarul” Zaharia
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
dacă o face, o face mai subtil răsfirînd nenorocirile pe o ață mai fină, conform unui model care se lasă mai greu deslușit. Dar tot Crash era mai consistent ; dincolo de schemă, aveai ce să apuci la personajele lui și la năpastele lor. în schimb, dacă încerci să intri mai adînc în viziunea tragică din Babel, dai de aer și de fum. Dilema Veche, februarie 2007 Cei mai tari 300 Eroii de la Termopile (SUA, 2007), de Zack Snyder Hai să ne măsurăm
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
neomenia lui. − Săndele, să ții minte și când vei fi mare să scrii despre aceste întâmplări nenorocite. Bine ar fi ca oamenii să se împace între ei, să nu se mai învrăjbească și să poarte războaie care ne aduc numai năpaste și nenorociri, spuse Maria mezinului ei, ce ajunsese la vârsta când putea să înțeleagă mai bine rosturile lumii. Capitolul XXVIII Timpul La sfârșitul lunii septembrie, după ce frontul s-a deplasat spre apus iar refugiații s-au întors acasă, s-a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
al oricărei situații picant- absurde din lumea „de azi”. Tot în vulgata „Caragiale - contempora- nul nostru” intră și dihotomia între un Caragiale maestru al superficiilor, lejer, surâzător, frivol și unul abisal recupe- rat din câteva momente „paradoxale” și din drama Năpasta, situație, de altfel, deconstruită inteligent de istoricii lite- rari. Ceea ce s-a remarcat cu privire la drama Năpasta ține de refuzul tiparelor realiste ale unei societăți țărănești tradiționale, implicând mai degrabă o formulă de teatru expresionist, personaje cu psihologii abisale, cu fixații
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
intră și dihotomia între un Caragiale maestru al superficiilor, lejer, surâzător, frivol și unul abisal recupe- rat din câteva momente „paradoxale” și din drama Năpasta, situație, de altfel, deconstruită inteligent de istoricii lite- rari. Ceea ce s-a remarcat cu privire la drama Năpasta ține de refuzul tiparelor realiste ale unei societăți țărănești tradiționale, implicând mai degrabă o formulă de teatru expresionist, personaje cu psihologii abisale, cu fixații ma - nia cale la confiniile cu patologia. Personajele din această dramă se află dincolo de orizontul mentalitar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mult decât atât, iar D’ale Carnavalului avea să fie piesa cea mai contestată, fiind în același timp, în ciuda aspectului „carnavalesc”, una dintre piesele care se lasă speculate tocmai pentru grotescul imens, pentru enormul picanteriilor proprii atmosfe rei de carnaval. Năpasta a reprezentat mai degrabă o încercare nereușită, însă semnificativă și realmente cura joasă de a schimba registrul, de la comedie, la drama cu note expresioniste, pentru că nu despre o dramă natu- ralistă este vorba în Năpasta, ci despre un joc psihologic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
proprii atmosfe rei de carnaval. Năpasta a reprezentat mai degrabă o încercare nereușită, însă semnificativă și realmente cura joasă de a schimba registrul, de la comedie, la drama cu note expresioniste, pentru că nu despre o dramă natu- ralistă este vorba în Năpasta, ci despre un joc psihologic complex, și o marcare a unor voințe care au ceva din dictatul insurmontabil al tragediei și din visceralitatea unor trăiri la limită care fac trimitere la un psihism abisal. Pe bună dreptate, contextul țărănesc a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
te poate face s-o simți. Revoluționând Scrisoarea pierdută Bacalaureatul l-am luat cu greu. Rezistam să devin un automat care Învață. În schimb, și mă consider norocos pentru asta, am avut șansa să regizez În clasa a XI-a Năpasta și să joc chiar rolul lui Ion Nebunul. Deși ca actor mă străduiam să-l imit pe Emil Botta În cele mai mici gesturi și copiam exact unghiul de Înclinare a capului spre umărul stâng, ca regizor am fost autentic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]