810 matches
-
a văzut, nu l-a lăsat inima să vadă ridicolul în viața țărănimii, cum n-a găsit, n-a văzut, nu l-a lăsat inima să vadă ceva omenesc în viața claselor noi. Dar să mergem mai departe. Și în Năpasta și, mai cu seamă, în Păcat, Caragiale pune față-n față țărănimea cu clasele orășenești. Când toată "societatea" dintr-un orășel, senatori, magistrați, ofițeri, burghezi, își fac o plăcere proastă și crudă din scalîmbăturile nerușinate ale perversului vagabond or-fan, în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
celei mai mari indignări pe cei ce rîdeau: " E păcat, domnilor! gîndiți-vă! Creștini!... Frumos!... Mare păcat!"1 Și popa Niță, să se bage de seamă, nu știa încă cine e Mitu Boierul 2. Dar mai este un lucru - atât în Năpasta, cât și în Păcat -, un lucru care îi stă la inimă lui Caragiale, căci îl utilizează în ambele bucăți și îl prezintă cu multă insistență și cu o indignare abia conținută de obiectivitatea ce-i impun condițiile artei. Acest lucru
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
o ridiculizează. Ce-i pasă, pare-că, de chipul cum se face justiția între dânșii, cei din "mahala"? Când e vorba însă de țărănime, Caragiale nu mai râde. Cine n-a tremurat de indignare, ori n-a plâns de milă, la Năpasta, de suferințele bietului Ion nebunul, victimă a unei erori judiciare, căruia i s-au smuls prin bătaie, la instrucție, mărturisiri neadevărate, care l-au dus la ocnă și la nebunie? Dar în Păcat Caragiale insistă pe larg asupra injustiției justiției
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mai mult. La Vlahuță, la Delavrancea, la Caragiale, trebuie să fii grand clerc în literatura mondială ca să găsești ce influențe s-au exercitat asupra lor. Și, dacă la Delavrancea se poate spune în chip vag: realismul francez; la Caragiale, cu privire la Năpasta și Făclia de Paști: Dostoievski; La Vlahuță: parnasienii și... Eminescu! - ce se poate spune cu privire la dl Sadoveanu, adică la scriitorul tip din ultima epocă literară? Al cărei literaturi străine e ucenic d-sa? Este drept că proza (Delavrancea, Caragiale) e
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
-D.R. Popescu Teatrul Național Cluj-Napoca 183 D.R. POPESCU: Fața nevăzută a lunii 1873 1972 VINOVATUL Ion Băieșu, Teatrul Nottara 187 1973 MEȘTERUL MANOLE Lucian Blaga Teatrul Național Cluj-Napoca 190 1973 UNCHIUL VANEA A.P. Cehov Teatrul Național Cluj-Napoca 195 1974 NĂPASTA Ion Luca Caragiale, Teatrul Giulești 203 1975 PASĂREA SHAKESPEARE -D.R. Popescu Teatrul Giulești 212 1977 DA SAU NU Alexandr Ghelman, Teatrul Giulești 214 1978 ÎNAINTE DE TĂCERE, Casa de Filme UNU 216 1979 O NOAPTE FURTUNOASĂ -I.L. Caragiale Teatrul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de Filme UNU 216 1979 O NOAPTE FURTUNOASĂ -I.L. Caragiale Teatrul Giulești 225 1980 ECHIPA DE ZGOMOTE Fănuș Neagu Teatrul Giulești 231 1981 WOYZECK Georg Büchner, Teatrul Giulești 235 1981 ÎNGHIȚITORUL DE SĂBII, Casa de Filme UNU 245 1982 NĂPASTA, Casa de Filme PATRU 257 1984 RICHARD AL III-LEA W. Shakespeare Milwaukee, Statele Unite 264 1986 Punct... și de la capăt, Casa de Filme PATRU 270 1988 TREI SURORI A.P. Cehov Teatru Național Timișoara 274 1991 VINOVATUL, Studioul de Creație Solaris
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
București, precum și scenografia la cincisprezece dintre spectacolele montate. Printre ele: Noaptea Bufonilor, Steaua fără nume, Nocturnele lu' Leonida, Livada de vișini, Astă seară se joacă fără piesă, Pescărușul, Nopțile regilor, Trei surori, D-ale carnavalului, Woyzeck, O noapte furtunoasă, Barbarii, Năpasta, Meșterul Manole, Unchiul Vanea (în țară) și Neînțelegerea, Dragoste și îndrăgostiți (după Shakespeare), Richard II, Woyzeck, D-ale carnavalului, Unchiul Vanea, Richard III, O noapte furtunoasă (în străinătate SUA, Germania, Suedia, Islanda, Rusia). Ca regizor de film, a semnat peliculele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Vanea (în țară) și Neînțelegerea, Dragoste și îndrăgostiți (după Shakespeare), Richard II, Woyzeck, D-ale carnavalului, Unchiul Vanea, Richard III, O noapte furtunoasă (în străinătate SUA, Germania, Suedia, Islanda, Rusia). Ca regizor de film, a semnat peliculele Înghițitorul de săbii, Năpasta, Punct... și de la capăt, Vinovatul, Luna Verde, Ana. De asemenea, a participat la Congresul Mondial al Directorilor Școlilor de Teatru din Peru; a mai beneficiat de călătorii de documentare teatrală și cinematografică la Londra și New York; a ținut un Curs
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
scriitorilor Cluj, Premiul ATM pentru cel mai bun spectacol al anului (tot) Woyzeck, Premiul A.T.M. pentru exegeza scenică și filmică a operei lui I.L.Caragiale, Premiul ACIN Opera Prima, pentru regia filmului Înainte de tăcere, Premiul ATM pentru regia spectacolului Năpasta, Premiul "Opera prima" pentru spectacolul de debut Cartofi prăjiți la orice după A. Wesker ș.a. În fine, Președinția României i-a acordat, Ordinul Național ,,Serviciul Credincios" în grad de Cavaler. Spectacolele și filmele sale au fost laureate la Moscova, Arezzo
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
meditația celor ce au creat spectacole. Ca regizor, Alexa Visarion are obsesii notorii: Caragiale, Shakespeare și Cehov. Prin clasa a opta a înscenat Conul Leonida (va relua piesa, după decenii, la teatrul radiofonic). Apoi, în facultate, s-a întîlnit cu Năpasta. Întîlnire importantă, căci va monta piesa de mai multe ori, ba chiar o va și ecraniza. Va vizita întreaga Europă cu ea, aducînd teatrului și filmului românesc binemeritate elogii. "Anca, Dragomir și Ion erau în mine încă înainte să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
monta piesa de mai multe ori, ba chiar o va și ecraniza. Va vizita întreaga Europă cu ea, aducînd teatrului și filmului românesc binemeritate elogii. "Anca, Dragomir și Ion erau în mine încă înainte să-l fi deslușit pe Caragiale. Năpasta e piesa simplității și profunzimii tulburate de misteriosul ecou al tăcerii". Iar în Noaptea furtunoasă propune un unghi nou de atac: o stare de somnambulism: Piesa este oribila tragedie a mistificării. Adunate într-o cameră de mahala, invadată pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
vorbi atâtea ore: nu conținutul contează, îmi spun azi, ci experiența. Doar cu Radu Penciulescu am mai împărtășit-o. Îl regăseam periodic pe Alexa dar nu-i mai vedeam opera. Îi aflam însă opțiunile de repertoriu ce confirmau intuițiile originare Năpasta, Woyzeck dar spectacolele îmi rămâneau inaccesibile; îi urmăream circulația pe mapamond de la o universitate americană la o alta, dar nu puteam capta nici un ecou artistic. Timp lipsit de alte "amprente" decât cele amicale. Îmi lipseau cele teatrale, preț plătit condiției
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
regizorului după autori de altădată, o preluare și trei scenarii originale. Șapte titluri: Înainte de tăcere (1978, după nuvela lui Caragiale În vreme de război), Înghițitorul de săbii (1981, pe un scenariu bazat pe proze de Alexandru Sahia și Gheorghe Brăescu), Năpasta (1985, după piesa aceluiași "junimist"), Punct și de la capăt (1986, scenariu scris împreună cu Radu F. Alexandru, subiect contemporan), Vinovatul (1991, după o piesă de Ion Băieșu, montată de Alexa Visarion către finele studenției, scenarizată acum de către dramaturg), Luna verde (2010
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
regizor venit spre marele ecran dinspre scîndura scenei (sensul rău fiindu-le rezervat cineaștilor furnizori de scene nefirești, cu personaje nefirești și replici nefirești, despre care obișnuim să spunem că sînt vai! prea "teatrale"...): Înainte de tăcere, Înghițitorul de săbii și Năpasta nu urmăresc reconstituiri strictamente realiste de epoci, accentul fiind pus dimpotrivă pe nivelul simbolico-mitic al narațiunilor, ceea ce, în varii combinații dramatice și tragice, dă o poeticitate grea, tensionată, aspră. Va reveni tîrziu la mit în Ana, după ce mai întîi, la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în 1983. După o primă călătorie în Statele Unite în 1981 a regizorului Alexa Visarion, profesorul Robert W. Corrigan, personalitate de prim rang al vieții universitare americane, fondator al revistei The Drama Revue, a vizionat la București în 1982 spectacolele Caragiale, Năpasta și O noapte furtunoasă realizate de către acesta. Robert Coriggan, pasionat om de teatru îl descrie pe Alexa Visarion drept "o combinație rară de umor și intensitate, o inteligență pătrunzătoare, bucurie de viață și o încredere și o preocupare serioasă față de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la Universitatea Columbia, din New York: "Din prima producție a lui Alexa Visarion în România îmi amintesc conducerea sa fermă la montarea piesei lui Wesker Cartofi prăjiți la orice. Alexa Visarion a găsit o nouă viziune vitală în a regiza tragedia Năpasta și comedia O noapte furtunosă. Cu toții citim o lucrare clasică prin propria experiență de viață. Regizorul Alexa Visarion traduce succesiunea istoriei în cuprinzătoare imagini scenice; controlează interpretarea actorului de așa natură încât să obțină o intensitate dramatică copleșitoare, care uneori
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
noroc! Poți să ai calități cu carul, dacă nu ai norocul să întâlnești "regizorul" și "textul", nimeni nu va ști de tine. Și pentru mulți din generația noastră, întâlnirea cu Alexa Visarion a fost hotărâtoare. Când am văzut distribuția de la Năpasta, în 1974, la avizierul actorilor, mi-am spus: "a, un tânăr regizor care vrea să facă din piesa asta o comedie!", pentru că până atunci fusesem catalogată drept actriță de comedie. Iată că am început repetițiile și, pentru noi, cei de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
scenei, era în subsidiar. Era pentru noi toți un dulce chin felul nou în care vedeam această aș zice nu profesie, ci mai degrabă credință. Cred că am avut, noi cei care am lucrat cu Alexa, un mare noroc... Deci, Năpasta cu tot ce a însemnat ea, repetiții, spectacole, premii, turnee și apoi O noapte furtunoasă, Pasărea Shakespeare, Woyzeck, Echipa de zgomote, Goana, Astă seară se joacă fără piesă... Îmi amintesc de înregistrările de la radio și de zilele de filmare de la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
turnee și apoi O noapte furtunoasă, Pasărea Shakespeare, Woyzeck, Echipa de zgomote, Goana, Astă seară se joacă fără piesă... Îmi amintesc de înregistrările de la radio și de zilele de filmare de la Înghițitorul de săbii, Punct și de la capăt, Înainte de tăcere, Năpasta și Ana. Poate că o întâmplare de la filmările cu Năpasta mi-a rămas pentru totdeauna în suflet. Eram în Săptămâna Mare când s-au făcut probele filmate. La Bughea, undeva pe lângă Câmpulung Muscel.... Scenograful a amenajat o culă veche, a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de zgomote, Goana, Astă seară se joacă fără piesă... Îmi amintesc de înregistrările de la radio și de zilele de filmare de la Înghițitorul de săbii, Punct și de la capăt, Înainte de tăcere, Năpasta și Ana. Poate că o întâmplare de la filmările cu Năpasta mi-a rămas pentru totdeauna în suflet. Eram în Săptămâna Mare când s-au făcut probele filmate. La Bughea, undeva pe lângă Câmpulung Muscel.... Scenograful a amenajat o culă veche, a bătut pereții cu pământ amestecat cu paie și cu pleavă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
am dat dovadă meritului. Cu toate astea, am savurat prezența mea episodică printre oameni de rang înalt, apropiați ai maestrului. Memorabil din opera sa? Sunt sigur că alții au scris deja mai bine despre asta. Și totuși scena mesei din Năpasta. Scene cheie din Înghițitorul de săbii. Spectacol, simboluri și narațiune bogată. De-a lungul timpului, am avut un oarecare simț care a devenit pe parcurs din ce în ce mai pronunțat. Se referă la faptul că orice creație artistică este o oglindă a adâncului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la Cluj, am vizionat spectacolul care era complet diferit de cel de la București, am recunoscut stilul inconfundabil pe care Alexa Visarion îl are. Un spectacol foarte frumos, nuanțat și expresiv din toate punctele de vedere. Pentru mine Alexa Visarion înseamnă Năpasta de I.L. Caragiale, realizat la Teatrul Giulești, unul dintre spectacolele memorabile, de aur, ale teatrului românesc, filmul Înghițitorul de săbii și multe multe altele. Un alt moment în care ne-am intersectat a fost într-o conjunctură total diferită de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sigur, că ar face un miniteatru, ca mai apoi să cucerească cu el întregul Univers. Multe ar mai fi de spus: despre întâlnirea noastră la Chișinău, când a pus umărul la reînoirea Naționalului de aici împreună cu Cătălina Buzoianu; despre montarea Năpastei lui Caragiale... Îmi amintesc de Steaua fără nume (pe care am montat-o și eu la "Luceafărul" din Chișinău, dar care a fost interzisă de autorități după prima reprezentare). E curios că ne-am întâlnit la aceeași piesă. Eu am
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
vine cu un alt fel de cinema care amintește de experiențele din Nunta de piatră, Duhul aurului, Dincolo de nisipuri sau de filmele de început ale lui Manole Marcus și Iulian Mihu. Și totuși, ineditul trilogiei Înainte de tăcere, Înghițitorul de săbii, Năpasta a surprins atât critica românească și străină , cât și pe spectatori. In fapt, Alexa Visarion propunea un cinematograf de artă, în mod deliberat, un cinema unde actorii aveau o altă combustie mergând până la un joc naturalist, precum Liviu Rozorea (excelent
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
profund tragice iau locul celor tragicomice din comedii, a jovialității din Claponul sau alte periodice, ocupând, pentru aproape un deceniu, prim-planul creației sale, în nuvele precum O făclie de Paște, Păcat..., În vreme de război, schița Inspecțiune sau drama Năpasta. În cele mai multe dintre aceste texte, un om normal își pierde brusc mințile: Leiba Zibal pentru că e amenințat de un hoț și nimeni nu e dispus să-l ajute, Ion pentru că a fost bătut, Dragomir pentru că a ucis din patimă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]