830 matches
-
cușcă pentru mine. Încetineală Acest peisaj nou mi-a permis să descoper încetineala: totul aici apare nemișcat, insensibil la orice schimbare, la orice tentativă de intrare în istorie. E oare un bine sau un rău? Istoria e durată sau eveniment năprasnic? Mi-au trebuit mari sforțări ca să pot să mă adaptez, încât uneori am ajuns până-n pragul isteriei. Era obligatoriu să îngrop pentru totdeauna ceea ce fusesem: acel poet frivol care schimba foarte facil soții, amante, locuințe, obiecte, stiluri. După ce înveți această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
umbros al depărtărilor... Vijelia Își trimisese Înainte pe cel mai ager dintre vestitorii săi Înaripați... Vântul devenise turbat și venea, acum, În dese rafale, de ne lăcrimau ochii. Valurile se aruncau cu furie spre țărm și se retrăgeau, se zbăteau năprasnic și se Învolburau... SOFISTICATUL AUCKLAND Dis-de-dimineață realizăm transferul la aeroportul din Queenstown pentru zborul spre Auckland (North Island), unde sosim În jurul prânzului. Modernul aeroport se află la circa 20 km de Auckland, cea mai mare concentrare urbană din Noua Zeelandă (1
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
vremurilor de restriște, a numeroaselor atacuri ale invadatorilor mongoli și nu numai. După ce larma vizitatorilor s-a potolit și autocarele gonesc spre alt obiectiv turistic, Marele Zid revine la singurătatea dureroasă, În ropotul sacadat al ploilor reci și a șuieratului năprasnic al vântului ce ridică nori de praf roșietic, din pustele mongole, vara, și ninsori abundente, iarna. Totul pare un tărâm al cutezanței umane În lupta pentru Îmblânzirea naturii rebele, scăpată din chingile moderației... Continuăm drumul spre celebrele Morminte ale Regilor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
este renumit pentru peșterile sale neexplorate, plantele rare, izvoarele și cascadele sale774. Clima este tropicală și umedă, temperatura medie anuală nu coboară sub 28oC. Furtuni puternice, ploi torențiale, uragane (viteza vântului peste 200 km/h) devastează țărmurile, cu o furie năprasnică, șterge totul din cale, casele se prăbușesc, arborii sunt smulși din rădăcini, autovehiculele sunt plimbate asemenea unor fulgi la mari distanțe, valuri uriașe mătură litoralul, micile ambarcațiuni pescărești, surprinse În larg pier Într-o luptă inegală. Numai În ultimii ani
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
echipamentul de iarnă înaintea încercuirii, așa că au recurs la improvizații cu diverse grade de succes. Sub uniforme, din ce în ce mai mulți purtau articole de uniformă sovietică - cămăși-tunică fără nasturi, pantaloni vătuiți care atârnau ca un sac și mult-prețioasele vestoane vâtuite. În gerul năprasnic, casca de otel se transforma într-un compartiment de frigider, așa că purtau sub ea moletiere, fulare sau chiar și bandaje rusești înfășurate în jurul capului. Disperarea de a găsi mănuși de blană i-a facut să ucidă câinii vagabonzi, pentru a
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
echipamentul de iarnă înaintea încercuirii, așa că au recurs la improvizații cu diverse grade de succes. Sub uniforme, din ce în ce mai mulți purtau articole de uniformă sovietică - cămăși-tunică fără nasturi, pantaloni vătuiți care atârnau ca un sac și mult-prețioasele vestoane vâtuite. În gerul năprasnic, casca de otel se transforma într-un compartiment de frigider, așa că purtau sub ea moletiere, fulare sau chiar și bandaje rusești înfășurate în jurul capului. Disperarea de a găsi mănuși de blană i-a facut să ucidă câinii vagabonzi, pentru a
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
replici de genul „Mișcă-te pe loc, mișcă degetele în încălțăminte, altfel îngheți ! Când eram eu în armată, în iarna lui 1954, unul dintre camarazii mei a înghețat în postul de pază, abia ce l-au trezit dimineață, gerul era năprasnic, tot nu a scăpat făra să-i taie niște degete, iarna era iarnă, ce, ca acum ?”. Același bărbat cuprins de nostalgia serviciului militar și a zăpezilor de altădată încheie discuția spunând : „Dacă aveam noi acuma și o Catedrală a Neamului
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să-mi menajeze susceptibilitățile legate de propria mea confesiune, de „legea mea”, cu alte cuvinte, un ecumenism discret, autoimpus. O piatră rotundă și grea, ca un ou de găină, proiectată de unul dintre cauciucurile microbuzelor care urcă panta, o atinge năprasnic pe pelerina Ana chiar în rotundul gleznei, mai să se prăbușească la pământ de durere, așa că sunt nevoit să o ajut să urce, cu greu, ultima parte a pantei. Ana îmi spune că băiatul este „domn” la Cluj, medic, de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Învățat limbi străine venea zilnic la noi În casă și știu exact ce-a fost cu dânsa. În fine, că au murit extrem de mulți oameni nici nu trebuie să vă spun. Majoritatea au murit În primul an, pentru că gerul era năprasnic, a secerat mii de oameni, care au murit și din cauza condițiilor extrem de rele și a totalei lipse de medicamente. Iarna au murit de tifos. Vara au murit din cauza dezinteriei, pentru că pe copaci existau fructe, oamenii le culegeau, dar nu s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vedeam zilnic trecând pe stradă pe lângă noi spre gropile comune. Un alt episod al familiei mele a fost acela că am aflat că Într-un sat, la 22 de kilometri de Moghilev, se poate munci la țărani. Pe un ger năprasnic, noi am pornit pe jos spre acel sat, care se numea Kukavka. La scurtă vreme după ce am ajuns am aflat de la alte familii, care veniseră Înaintea noastră, că grupuri de ucraineni care Își zic milițieni Îi vizitează pe nou-veniți și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
punct de vedere era o tragedie. Trenul acela avea vreo 50 de vagoane și se Îndrepta spre Buchenwald. Am mers 7 zile - 7 nopți, fără mâncare, fără apă... Vedeam ziua cerul senin, iar noaptea cerul Înstelat - dar cu un ger năprasnic. Sigur că cei din Sud, grecii, italienii, francezii nu rezistau, pur și simplu mureau: de foamete, de boli, de epuizare totală... Dacă nu mureau leșinau, iar leșinul Însemna moarte. Dacă leșina cineva, toți ceilalți se așezau pe el și atunci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
păsări jumulite peste culmile colinelor. În mai puțin de un sfert de oră nu mai era nici un fir de fân pe teren și o ploaie măruntă a început să cadă. Zarea se întuneca și fulgerele brăzdau cerul însoțite de tunete năprasnice. Gardienii se uitau disperați la noi, ca și cum ar fi trebuit să facem ceva spre a salva situația. Ne-am încolonat și am plecat spre colonie, fără a aștepta comanda lor. Ne urmau aproape. Apoi ploaia s-a oprit. Când am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
făcut o surpriză celor din Stremț. Ninsese bogat și drumul cel mai scurt pe poteca dintre sate era acoperit complet. Deși văile sau povârnișurile ușoare puteau deveni capcane periculoase, ne-am hotărât să mergem. Am pornit noaptea pe un ger năprasnic; luna era în scădere iar umbrele noastre pe zăpadă păreau fantasme din alte lumi. Am ajuns după două ore, înotând prin omăt. Știam că paracliserul sau cantorul vor fi mai devreme la biserică ca să aprindă focul în sobă. În taină
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
i, împreună, am involuat către o viață de o simplitate primordială și către obsesii personale cu caracter aproape de fetiș. Când m-am plictisit să adun pietre, am început să zac ceasuri întregi pe podul de stâncă boltită, dedesubtul căruia apa năprasnică se năpustea și se retrăgea din Cazanul lui Minn; îmi bălăbăneam picioarele pe marginea podului, lăsându-le să se scalde în zburătorul curcubeu de spumă. Încercam o sumbră plăcere fatalistă să urmăresc valurile, năvălind în groapa rotundă, adâncă și misterioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la confrați, care s în față miere și-n dos fiere. Dacă teai potrivi lor... Ehei, am fost și eu spaima sticloanțelor și căpcăunul poloboacelor, de mi o mers buhul ca de popă tuns. Am mâncat strașnic ș-am băut năprasnic. Ce te uiți ca o ciubotă căscată la mine? Mă vezi mic? -sta mi i feleșagul, dar află că p uricele mic pișcă tare. Și încep dis-de dimineață: un ou răscopt, o pârjoală rece din piept de curcan și o
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
dintr odată, brusc, ca și cum s-ar fi tras o perdea, codru se desfăcu în dreapta și-n stânga și, în lumina lunii atârnate în cer, sclipi o poiană largă din toate ierburile ei udate de ploaie. Izbucniră mugete. Umbre se mișcară năprasnic și, cu salturi agile, pieriră sub bolțile de întuneric în partea dimpotrivă. - Aiștea-s boii pădurii, zise Griga întorcând capul și sticlindu-și dinții în lună. - Ce este? întrebă, mișcat de Marenne. - Am tulburat pădurea zimbrilor, răspunse Ale cu Roset . Abatele
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
prispă și mi-a zis: „Lasă-mă tu pe mine și vezi de vacă”. M-am dus în grajd și am văzut că avea o reacție alergică, făcuse niște vezicule pe căile respiratorii. La țară îi spune bolii ăsteia „broască năprasnică”, pentru că animalele mor asfixiate. Știam de când eram copil că în asemenea situații trebuie să-i bagi mâna pe gât și să spargi veziculele ca să poată respira. Am făcut toate astea și după aceea m-am dus să sun un prieten
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
patru mâini. Am aflat lucrul despre care mă întrebi de la Ioan, nu din presă. Eram, pe vremea aceea, colegi de redacție la "Ziarul de duminică". În timp ce-mi spunea, vedeam cum bunul meu prieten se zbate în capcana unei năprasnice dureri interioare. Și-o provocase singur, i-o provocaseră alții? Nu era vreme pentru întrebări și am făcut ceea ce este de făcut când îți vezi prietenul prăbușit de durere: încerci să-l ridici, încerci să-l alini. Asta am făcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
l-a cunoscut în portul Le Havre unde douăsprezece femei, legate câte șase, printre care și iubita lui, Manon Lescaut, au fost adunate de autorități pentru a fi expediate, drept pedeapsă, în America. Autorul este înduioșat de iubirea ca patimă năprasnică a tânărului care nu putea vorbi cu iubita lui și nu avea bani să se îmbarce pentru a fi alături de ea. Ajutat, tânărul a plecat în America și a fost reîntâlnit de autor la întoarcere. Romanul este istorisirea poveștii de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Marea ofensivă asupra Moscovei, începută la 2 octombrie 1941, a eșuat. În noaptea de 5-6 decembrie, la o temperatură de -38șC, sovieticii au declanșat contraofensiva 728. În septembrie 1942 trupele germane au fost oprite și în foburgurile Stalingradului. O iarnă năprasnică, temperaturi coborând până la -40șC, rezistența mai mult decât eroică a Leningradului, ajutorul Aliaților și întăririle provenind din Siberia au susținut pregătirile contraofensive ale sovieticilor. În anul 1941, conflictul s-a mondializat. Atacul japonezilor asupra flotei americane de la Pearl Harbor, la
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
ele prezentate într-o manieră violentă, e, desigur, o violentare a limbajului care capătă brusc o existență independentă și se revoltă: Iau la bătaie cuvintele contestatare:/ JAP-JAP! JAP-JAP!/ Nu ascultă decât de domnul Eminescu// Nu am încredere în furia lor năprasnică./ Mă detestă:/ le-am scos de sub jugul regimului metaforei,/ nu le-am învățat filosofie arabă// Le iau la bătaie.../ Se ascund în praful de pe rafturile bibliotecii/ (...) La mari intervale/ organizează mitinguri./ Cum le prind, le snopesc în bătaie// Ele știu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
atât, să devină uniforme, afirmate, proactive. Finlandezii sunt mari cititori, statistic cei mai mari din lume; un rezultat surprinzător dacă avem în vedere de unde s-a plecat. O populație extrem de redusă, răspândită într-un teritoriu larg, vitregit, sterp, cu ierni năprasnice, dar având o rezervă valoroasă în lemnul pădurilor nesfârșite și un spirit unic, numit "sisu" - determinarea finlandezului de a nu se lăsa niciodată descurajat și de a-și continua netulburat planul întotdeauna bine calculat - au făcut din Finlanda o curiozitate
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
prestigiul. Cota de încredere în principala instituție a democrației, care este Parlamentul, se află oricum la nivelul de avarie, după 15 ani de selecție defectuoasă a oamenilor pe liste și de bani publici risipiți cu amândouă mâinile. Ei bine, ciocnirea năprasnică a puterii și opoziției în jurul jilțurilor celor două camere, cu blocajul aferent, a coborât pragul încrederii la 10%. Domnii Văcăroiu și Năstase pot fi fericiți, este un record absolut, democrația plătește pe ei prețul maxim. Dar coșmarul pare să se
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
efect mai mare decât însuși medicamentul Prestarium, transportatorul de liniște (sau de nesimțire?) în terminalele cardiacilor. Dar ieri era să capotez, pentru că toată ziua am văzut numai suferință în carne și oase. În jurul meu, oameni apropiați își înfruntă o boală năprasnică atât de demn și curajos, încât m-am făcut pulbere. Seara n-am fost în stare de nimic altceva decât să mă prăbușesc în pat și să mă gândesc mult, cu ochii închiși, la doi bărbați: unul foarte tânăr, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
s-a născut în 20 dec. 1989 la Timișoara. O cheamă Victoria Cosmina Chiticaru. E chiar prima născută în libertate din toată țara. Pentru că atunci Timișoara a fost cel mai liber oraș din lume. Mă apucă un fel de dor năprasnic, neliniștitor, aproape dureros. Nu mă adâncesc în el, ci mă îmbrac și dau o fugă în Piața Operei. Mă înghesui printre lume, ascult colinde adevărate, văd mii de beculețe strălucind prin brazi, lumânări aprinse peste tot și mă liniștesc ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]