1,985 matches
-
asiro-caldei au fost masacrați, iar alții se vor refugia în Rusia și în Persia ocupată de armata rusă. Căderea Imperiului Țarist în anul 1917, a provocat și antrenat un nou masacru în regiunea Urmia unde kurzii și persii s-au năpustit asupra unei populații pentru care foștii aliați nu-i mai puteau susține. După noi masacre, asiro-caldeii au părăsit regiunea pentru Mesopotamia, aflată sub control britanic. În mijlocul acestor conflicte deosebit de grave, după încetarea ostilităților, autoritățile asiro-caldee au trimis la negocierile de la
DESPRE CRESTINISMUL ARAB, INTRE TRADITIE SI TERITORIALITATE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344944_a_346273]
-
zgomot cum nu era altul. Nici cei din orașul vecin, Timișoara, nu înțelegeau ce-i cu acest zgomot ciudat care vine dinspre munți. Doi sateliți de spionaj, străini unul de altul, la recepția acestui zgomot ieșit din comun, s-au năpustit deasupra orașului, ca să vadă ce e, cum e..., s-au înfipt unul în altul și au rămas așa, purtați doar de vântul solar. A fost construit tramvaiul cu vâsle; foarte multi bani au fost cheltuiți! „Un nemișcat stă!” Cum altfel
PRIMARUL, EP.10 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376803_a_378132]
-
Asta-i drăcoaica! Dacă-mi face vânt peste zid?” Instantaneu întoarse capul și rămase blocat. Se afla într-o cameră goală înconjurată de un perete rotund de piatră, iar de tavan sta agățată o maimuță care rânjea, gata să se năpustească peste el. Îngrozit, se dădu un pas în spate și se lovi cu capul de perete. Pe dată vedenia dispăru. Rămase ca o stană de piatră nepricepând ce se întâmplase cu el. „Oare diavolul mi-a influențat mintea și am
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
omul acela cu calul. Iată, într-un târziu, coborau la vale pe uliță omul cu calul și câinele, urmat mai de departe de cei cu care lucraseră la fân în poiana de lângă pădure. Câinele, văzând pisoiul în mâinile copilului, se năpusti spre el. Pisoiul se smulse din brațe, tulind-o spre grădină și urcându-se pe gard. Atunci câinele se lăsă păgubaș și plecă la vale cuminte, în urma stăpânului. (va urma) Referință Bibliografică: Omul și câinele / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
pescărușilor purtați de vânturile tăioase, abătute peste întinderea de apă, uneori albastră, alteori întunecată, trezindu-ți în suflet clipe de melancolie, sau de spaimă, că nava ta imaginară, nu va mai atinge malul. La poarta inimii sale, aflată pe țărmul năpustit de valurile neliniștite ale iubirii, așteptau pe aripi de îngeri cum bine spunea poeta, chemările dragostei încă necunoscută. Aștepta să-i aducă acel freamăt ale brizei din zorile senine de revărsat de ziuă, când luna pornește liniștită la culcare, iar
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
ca pe un pahar de vin roșu! Eu sunt stăpânul! Argatul speriat deschise și, surprins de ceea ce văzu, își făcu semnul crucii și o luă la fugă. Însă din urmă o arătare se aruncă asupra sa. Pe dată câinii se năpustiră asupra argatului și-l sfâșiară. De atâta zarvă, întreg conacul se trezi din somn. Însuși conul Ciocoiu veni la fața locului. Slugile se înspăimântară, văzându-l pe argat într-o baltă de sânge. Când boierul văzu cadavrul, își dădu seama
X. VAMPIRUL TRĂDAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377065_a_378394]
-
le-o veni și lor vremea de a nu mai putea suporta?... Au dat cu ciomagul în cei mai onorabili oameni ai României, au orbit de resentimente activate de lăcomia hrănirii cu victime, de încăierare, de sfîșiere și s-au năpustit asupra elitelor României...! Anca Sigartău. Au rămas în urma ei întrebări...! Artiștii nu au fost lăsați nici ei să treacă în siguranță prin încâlcitul labirint al unei anume categorii de presă în care cine intră are a-și istovi toți nervii
LEGE ÎN LUMINILE RAMPEI STRADALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377930_a_379259]
-
în Aula Patriarhiei Române. Timp de 23 de ani din 1945 până în 1968, prigonit de iudele atee poetul primește îndemnul Maicii Domnului de a accepta exilul de taină în casa părintească din Slatina. Hăituit de șacalii roșii care s-au năpustit feroce asupra Națiunii creștine, Poetul a peregrinat un an de zile cu frică, adăpostit cu teamă de cunoscuți, cu cutremur pe ici, pe colo până când Fecioara Maria l-a străluminat să meargă acasă. Acolo l-a ocrotit, la privegheat și
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
continuă drumul spre culcușul său de sub pod între țevile de apă caldă se apropie de calea ferată și sări atletic peste șinele înghețate fără să mai audă nimic când, pe neașteptate, întoarse privirea și văzu luminile unui tren de noapte năpustindu-se spre el primul lui instinct îi comandă să sară din mijlocul șinelor în dreapta sa din fața trenului în viteză o bucurie imensă însă îl cuprinse bizar pe când se uita la trenul ce se apropia cu viteză de el la gândul
O BALADĂ MODERNĂ A MORŢII CERŞETORULUI DE SUB POD de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376425_a_377754]
-
secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a ghețurilor, care a plecat cu oaste năprasnică, să cotropească ținuturile ce i-au fost interzise de către ... Citește mai mult Printre fluturii sprințari ce se ridică din dezolarea străzii, în piruete grațioase către văzduhul morocănos
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a ghețurilor, care a plecat cu oaste năprasnică, să cotropească ținuturile ce i-au fost interzise de către ... XXIII. DILEME ( FRAGMENT 24), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. Lea primea
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
cânta, si luna-i adormita. Tu, despuiat de gânduri cenușii și de iluzii-amare Descaleci azi din vise, înfășurat în noapte... Un zburător - ce tatuezi pe trup dorințe arzătoare, Sorbind sărut cochet și rătăcind printre-ale mele șoapte... Puzderie de umbre se năpustesc cu zâmbetul șăgalnic, Ca să elibereaze visul, rămas captiv în albe colivii. Uitând de cele sfinte, fierbinte și năvalnic, Săruta primăvară, si dantuie bezmetic pe-ntinsele câmpii. Citește mai mult Un zburătorînchisă e fereastră și falduri jucăușe de perdeaînvăluie molatec făptura
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
mai cânta, si luna-i adormită.Tu, despuiat de gânduri cenușii și de iluzii-amareDescaleci azi din vise, înfășurat în noapte...Un zburător - ce tatuezi pe trup dorințe arzătoare,Sorbind sărut cochet și rătăcind printre-ale mele șoapte...Puzderie de umbre se năpustesc cu zâmbetul șăgalnic,Ca să elibereaze visul, rămas captiv în albe colivii. Uitând de cele sfinte, fierbinte și năvalnic,Săruta primăvară, si dantuie bezmetic pe-ntinsele câmpii.... XIV. TE-AȘTEPT..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2143 din 12 noiembrie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
un vis, clădit pe ziua ce-o să vină. Să-l împletesc, zâmbind, fâșie cu fâșie, Cunună să-ți așez pe-a inimii câmpie. Când zorile se-aprind cu dor de răsărit Renaște-arzând că jarul, sărut dezlănțuit. Pe curbele fierbinți se năpustește cerul Iar restul e tăcere... și în priviri, e zborul. Citește mai mult Când...Cand ziua-și cerne clipă pe geana de amurgPe pleoape, în cascade, vin inserări ce curg.Adun pe palme cerul să-l pun la căpătai,Printre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Aștept un vis, clădit pe ziua ce-o să vină.Să-l împletesc, zâmbind, fâșie cu fâșie,Cunună să-ți așez pe-a inimii câmpie. Când zorile se-aprind cu dor de răsăritRenaște-arzând că jarul, sărut dezlănțuit.Pe curbele fierbinți se năpustește cerulIar restul e tăcere... și în priviri, e zborul.... XXIV. SPERANȚA, de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016. Speranța Pe iarbă răsturnata a verii plâng zorile, cu boabe de cleștar. Amurgul, țintuit pe marginile serii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Doamne ferește de ceva rău! dădu polițistul cale liberă cuvintelor, sărind peste câte două-trei trepte odată, în ciuda vârstei sale de pensionare. Ajuns la etajul doi, aruncă o privire pe holul lung și, până să se dumirească pe ce ușă să se năpustească, un bărbat cu părul alb, îmbrăcat în pijama, apăru în cadrul celei de a treia uși și, indicând pe cea de alături, vorbi: - Aici, domnu’ șef! Sunt colegii înăuntru... Au rezolvat rapid... - Vă mulțumesc, domnule! Noapte bună! Hai, domnule Bolnavu! Continuă
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
mine și iartă-mă! Nu vreau vreo compensare a cotidienelor mele aplecări dar nici torturi fără rost a presupuselor răutăți. Nu am avut explozii de bucurii sau poate nu le-am apreciat pe cele trăite, dar recunosc că s-au năpustit asupra mea toate justițiile pământești pentru a-mi primi pedepse ale faptelor mici și prea puțin răutăcioase. Vicierea celor din jurul meu era cu iubire, dar cum să aduci cârcotașii la rang de oameni cu mintea limpede? Cum? Am rătăcit puțin
CARTEA CU MIROS DE MIR ŞI TĂMÂIE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376646_a_377975]
-
începea să se închidă în jurul copilului, ca un zid de apărare după modelul Marelui Zid Chinezesc. Îi văzu într-o zi. Se plimba cu Tea prin parcul nins de petalele florilor de magnolii. Fetița țipa fericită la porumbeii care se năpusteau asupra pufuleților pe care-i arunca cu încântare. Eva Tibori o zărise prima și îl trăsese pe Theo de braț, brusc, dând să-l scoată din parc. Nedumerit, el întorsese capul și privirile li se încrucișaseră. De ce trebuia să o
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
poate așa ceva! Celălalt râse tremurându-și gușile și spuse: - Lasă vrăjeala și cheamă un pizdelnic d-ăsta, d-al tău, s-aducă ceva de băut, da’ nu inox d-ăsta, că-mi dă arsuri! Maestrul fluieră subțire și turma se năpusti cu ochii sticlind de dorința de a împlini poruncile sfântului. Peste două secunde în fața criticului se aflau sticla de whisky, paharul de cristal, castronașul cu linguriță pentru cuburile de gheață și limbile adulatorilor de serviciu puse cu generozitate la discreție
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
firea asemănătoare a celor doi. Li se păru amândurora la un moment dat că zborul - la început legănat, apoi pieziș și în cele din urmă în picaj - unei paseri uriașe și nemaivăzute pe aceste tărâmuri plescăi cu zgomot și se năpusti cu ciocul prelung pentru a se cufunda cu aripile strânse și puternice în hula adâncului învolburat și negru al apei amestecate cu nămol, un fel de ritual care nu-și găsea corespondențe în nici un cotlon al minții lor de dinaintea acestor
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
Ți-ngădui să îi iei ce vrei, dacă ție asta-ți place... Dar de-al său suflet nu te-atinge și să îl lași în a Mea Pace !" Iar Satana rău la minte, pe Iov și-ai săi, s-a năpustit... Ucigându-i fii și fiice, slugi și turme-a pustiit... Dar Iov, rămas-a un om Drept : "Gol am ieșit din pântece Și tot la fel de gol voi fi, când în țărână mă voi duce... Pentru că toate ce-am avut, numai
SF.ȘI DREPTUL IOV de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379723_a_381052]
-
acum vă pot servi! După exact două minute, gonea cât îl țineau puterile, strângând la piept punga din hârtie maro, în care dansau în ritmul pașilor săi, boabe rubinii, crocante, cărnoase și zemoase. Împise ușile de sticlă securizată cu umerii, năpustindu-se spre vestiarul gol. Se schimbă în patru minute și tot cu punga în brațe, pătrunse pe teren. Nea Doru îi aruncă o privire criminală: - A dat Domnul să apari! Nu îl înfruntă. Îl căută din priviri pe antrenorul secund
STRUGURI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374755_a_376084]
-
să fug, caii , speriați, au luat-o razna de-a latul Mureșului, căruța s-a scufundat, văd numai capetele cailor cum înoată prin valuri, zgomotul e infernal, caii fac efortul groaznice, trag, se zbat, rușii cu românii, în urale se năpustesc peste pâlcurile de nemți în toiul tragerilor de artilerie, aruncătoarele înghit flăcări, cad grenadele din toate părțile, peste tot urlă moartea, focurile de armă și de mitralieră cresc în intensitate, nu mai știi din ce parte să te ferești... În
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
Lea s-a încuiat în baie și nu știu de când stă acolo! Patul e neatins! Mă tem că e în baie, de aseară! Dumnezeule, ce i s-o fi întâmplat? suspina ea, frângându-și mâinile. Bărbatul, palid ca moartea se năpusti pe scări, urcându-le câte două odată. Când Maria îl ajunse din urmă, ușa suferise deja o grămadă de lovituri, dar de teamă să nu o rănească cumva pe Lea, renunță la forță și disperarea lui se revărsă asupra clanței
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
pe care era nevoită să le facă, dar se ruga Domnului și mergea mai departe. Iarna se apropia vertiginos și făceau eforturi supraomenești să termine măcar o odaie, ca să aibă unde locui cu copii, când zăpada și gerul se vor năpusti asupra lor și a satului. Sărăcia în care trăiau, era lucie. Aurel muncea cât îl țineau puterile și meseria lui era singura lor șansă adevărată, căci era la mare căutare în vremurile acelea. Dar tot câștigul era înghițit cu lăcomie
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]