1,183 matches
-
se deschidea tot cerul, ce potrivire lăuntrică era între noi! Ce fericire să poți avea cu cine împărți bogăția fiecărei clipe! Adesea, ne înțelegeam fără cuvinte, eram cuprinse în căușul acelorași emoții. Îți dai tu seama cum mi s-a năruit viața când le-am pierdut? O parte din mine a înghețat. Apoi, de amintirile mele a rămas agățat chipul unei copile de optsprezece ani cu ochii albaștri, cu mâini de porțelan. Când am cunoscut-o, era firavă de o sufla
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
zori de rouă, Ți-am spus mințind:„ Mi-ești dragostea dintâi! ” Te-am strâns, nebun, cu brațele-amândouă Și-n taină te-am rugat să mai rămâi. Cădeau zăpezi și lacrimi înghețate Pe pleoapele bolnave de păcat Și tâmple reci se năruiau uscate Și nu mai știu nimic din ce-a urmat. îmi spune luna tristă o poveste, M-alintă blând când ochii îi închid. Și vântu-ntreabă: „Noaptea unde este?” Și palma îmi e teamă s-o deschid. Doar dorului mai pot
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
plătești că ți-a vândut ... nimic. Nimic din visul ce-ți părea atât de-aproape, Nimic din dragostea ce ne-nsoțea la pas, Nimic nici din sărutul ce-l punea pe pleoape, Nimic dintr-un nimic, cu-atâta ai rămas. Se năruie-n durere munții de iluzii, Se-neacă în noroiul scurs în urma lui Te trezești buimac prin multele confuzii, Cu gândul sfârtecat și gustul amărui. îți amintești? îți amintești? Râdeau cireșii-n floare, Crud înverzise iarba pe răzoare Când ai plecat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nu uita că îndîrjirea trebuie transmisă. Iată cum și de ce am devenit inventator. Într-un caiet mai păstrez și azi planurile unui perpetuum mobile care, din pricină că la treisprezece ani, ca și la optzeci, ideile pot fi la fel de fixe, mi-au năruit cu desăvîrșire cariera de savant. Se întîmplă ca, ratați, inventatorii să devină lirici. Cam tot pe atunci am început să rimez pe hîrtie sentimentele ce mă încercau. Nu numai ca să răspund cerințelor mamei citeam, în adevăr, mult. Se afla în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
uimită. Schimbul acesta părea un fapt ceresc și în afara timpului concret, ca o zare fără de sfîrșit. „Nesfîrșit e cerul care se începu, Nesfîrșită-i zarea unde ești și tu.” Poate, dacă i-aș fi auzit glasul, toate boltirile s-ar fi năruit. Nu s-a întîmplat așa. Eram orbit de părul ei negru, de alboarea chipului și fecioria feței cu o umbră deasupra buzei. Transparente, privirile sale oglindeau o explozie interioară. Ca un bîzîit de țînțar, s-auzea de la catedră glasul lectorului
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu mai e nimic de spus. Vă rog, stăpâne, aveți mare grijă de dumneavoastră. Să înțelegeți că sunteți de neînlocuit și străduiți-vă și mai mult, după ce eu nu voi mai fi. Când termină de vorbit, pieptul lui Hanbei se nărui ca un lemn putred. În mâinile sale slabe nu mai rămăsese nici un dram de putere pentru a-l susține. Căzu cu fața pe podea; o băltoacă de sânge se întinse pe rogojină, ca o petunie roșie desfăcându-și petalele. Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vedeai, nu puteai să nu te gândești că pentru el mersul este de fapt o stare de meditație. Nu părea niciodată grăbit... Nici chiar atunci când, întorcându-ne de la iaz, s-a pornit deodată potop de ploaie de credeai că se năruie cerul peste pământ... Se uita la mine cum încerc să merg mai repede și zâmbea... Părea să spună: „Apoi să știi două lucruri, fiule: întâi apa nu trece dincolo de piele și apoi ori mergi încet ori te grăbești tot acolo
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și ne uscăm rufele, se face groaznic de cald. înțelegi? Există și o saună adevărată? am întrebat eu ținându-mi răsuflarea. După o pauză care părea să dureze o veșnicie, a venit și răspunsul. Nu. Toate visele mele s-au năruit. însă simțeam mai curând o disperare surdă decât furie. Știam eu. Undeva, în adâncul meu, știusem tot timpul. Nu exista nici un fel de saună. Poate că nu exista nici o sală de gimnastică. Sau o cameră de masaj. La gândul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pentru mine. Nu că aș fi avut de ales. Luke ne-a salutat din cap pe mine și pe Brigit, un gest care nu-l obliga cu nimic. Și nici că s-a apropiat de noi. Mie mi s-au năruit toate speranțele, în timp ce Brigit se întreba cu voce tare: —Ce-are Luke-Fund-Mișto? Luke și Anya păreau foarte intimi. Ca și cum abia se dăduseră jos din pat. Oare nu mi se părea? mă întrebam îngrijorată. însă fețele lor erau atât de apropiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
țigară îmăcelăria reprezenta serviciul, nu hobby-ul femeii) și purta un nume nefericit: Gobnet 1. —Nu-i de mirare că sunt dependentă de droguri, mi-a spus ea când am făcut cunoștință. Cu un nume ca ăsta! Apoi s-a năruit de râs. —Doamne Dumnezeule! a exclamat cu ochii înlăcrimați. Dă-mi țigările! După o vreme, am descoperit că-mi formasem un obicei din a merge aproape în fiecare zi la întâlnirile DA. Nu e oare prea mult? am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
bătrânul și erau la pământ și nu se mai termina. „Sub grindă, sub grinda ușii trebuie stat“, bătrânelul se ținea de canatul ușii, tros trosneau grinzile planșeele stâlpii, nu se mai termina pendularea ghiontul încolo încoace, carcasa trosnea, să se năruie, gata gata, lung lugubru, plesniți dintr-un colț într-altul, amețeală, pendul pendul, nu se mai termina, lungi lungi lugubre minute macabre care nu se mai terminau. Nu se terminau, nu se, nu, nu încă, nu, și gata, parcă gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
suprem. Doar flacăra, doar rugul... Era atent, foarte atent, prea atent. Nu clipea, nurespira, să nu tulbure imaginea, să nu devieze cuvintele. Dar ațipea, iarăși ațipea... Se încleștă de marginea băncii, aproape lăcrimă din cauza încordării, nu cumva să clipească, să năruie totul, dar izbucnise deja bruiajul, ziua își bolborosea, neobosită, mizeriile... cum s-o amuțești, cum s-o ignori... S-a dus fata morgana, s-a spulberat hipnoza, gata. Alte voci, undeva, în preajmă, alte voci. Dispăruseră, iată, dispăruseră. Reațipi, sleit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de ploaie de la începutul lui aprilie, la nici o lună după ce m-am mutat eu în cartier, ceea ce se întâmpla la circa trei luni și jumătate după ce Tom începuse să lucreze la Brightman’s Attic, marele zid al secretelor s-a năruit cu zgomot. A început cu o vizită neanunțată a fiicei lui Harry. Tom era la parter când femeia a intrat în anticariat - udă leoarcă, cu apa scurgându-i-se din haine și din păr, o ființă stranie, dezordonată, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lipit un zâmbet larg pe față și ochii îi joacă în cap. Mi se strânge inima când cei doi se apropie de noi, și ea îi privește cochet. Șansele mele de a afla marele secret al lui Adam s-au năruit. —Bună, Mike. Bună, Derek. Ea zâmbește și arată mai fericită decât am văzut-o toată ziua. A și băut câteva pahare, care se pare că i-au mai dat culoare în obraji. O știți pe Katie? Bună, spun politicos, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
n-aș permite să se întâmple așa ceva. O iubesc pe fetița asta de parc-ar fi a mea. Ei, da, dar n-ai cum să fii sigură pentru că îți lipsește termenul de comparație. Susan își dădea seama că totul se năruia în jurul ei și dintr-odată a fost copleșită de un val depresiv. Până atunci nu se obosise să poarte cu Nick discuția aia despre copii pentru că își închipuise că bărbatul își mai dorea și alții. Cu-atât mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-o pă treabă... Ba bine că nu; lăcomia nu-i bună, măcar că pare să ne pună-n mișcare. Lăcomia, frica, curiozitatea, dragostea mea, după cum ți-am mai spus - astea trei, da, ele ne activează, dar tot ele ne sug, ne năruie, ne risipesc în cele patru zări... Să nu uiți: tot ce nu putem duce în mână, în sân, sub cămașă, cu spinarea, fără să ne cocoșeze prea tare, ne împinge pe nesimțite, fără să ne dăm seama, acolo... Acolo-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
patul ei și Îi preschimbă haremul În iad. Samarkandul, să nu uităm, este cetatea ei. Nasr Han Îi era frate. Ahmed Han Îi e nepot. Transoxiana este zestrea familiei ei. Dacă regatul ridicat de strămoșii ei ar ajunge să se năruie, și-ar pierde locul pe care Îl are Între femeile din palat și ar primejdui viitorul fiului ei ca moștenitor al lui Malik Șah. — Dar fiul ei n-are decât doi ani! — Exact, cu cât e mai tânăr, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prăbușească. Dl Russel a spus „tânără”, ar fi putut să adauge „fragilă”, „amenințată”. În aparență, totul merge bine, poporul e mai fericit, bazarul prosperă, clericii se arată concilianți. Totuși, ar fi necesară o minune pentru a Împiedica edificiul să se năruie. De ce? Pentru că sipetele noastre sunt goale, ca și În trecut. Fostul regim avea un mod foarte curios de a percepe impozitele, arenda fiecare provincie cine știe cărui individ rapace, care sleia populația și păstra banii pentru sine, mulțumindu-se să extragă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să observ nimic. Am înțeles că, de fapt, tu erai cea care mă ținea la suprafață abia după ce nu ne-am mai văzut. În clipa în care te-am pierdut, nu am mai fost capabil să mă adun, s-a năruit totul. — Poți să-ți imaginezi cam cât de tristă și de singură m-am simțit fără tine în aceste două luni? Nu eram pregătit pentru o asemenea declarație. — Nu, am zis. Nici nu m-am putut gândi la așa ceva. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Alteori zăcea tranchilizată, ciufulită, abulică. Stăteam lângă patul ei și mă întrebam cum de un om răzbătător ca ea putea să se prăbușească în așa hal, ca un inadaptat, în timp ce eu, care eram timid și mizantrop, nu reușisem să mă nărui interior. În momentele ei de luciditate, tot mai dese, îi reproșam că își permisese să cadă pentru că o știa la spatele ei pe maică-sa. Eu, însă, conștient că nu mă puteam baza pe nimeni, nu-mi putusem anihila instinctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
real sau doar o prefăcătorie? În măsura în care el fusese real, ce rol avusese în prăbușirea psihică a Sabinei? Din jurnalul autentic ori contrafăcut al lui Leo nu reiese cu claritate dacă ea avea o defecțiune genetică sau dacă întreruperea medicamentației o năruise interior. El motivase că nu avusese habar de trecutul ei psihiatric - de aceea o bătuse la cap să nu mai ia tranchilizantele alea blestemate, ca niște bobițe de mazăre. Ce sens avea ca o femeie voluntară, stăpână pe ea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
doar jumătate de vocabulă sau, mai degrabă, un morfem, ceva introductiv. Ca în emeth, nu? Unde, dacă scoți întâiul sunet, e-ul cvasi-protetic, rămâne restul, meth, adică mort. Iar vraja se desface, făcătura se sparge, portalul se închide, Golemul se năruie și se întoarce în pământ! Cel puțin, așa spune legenda... În argou, vă rog, ca să pricep și eu! Ce legendă, măi? Golemul din Praga nu este deloc legendă! În cehă, Praga înseamnă poartă sau prag. Aici, în "Orașul de Aur
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
anomie. Nu doar un comunist sau un corupt, nu numai o lege sau alta, nu unul sau altul dintre sacrificiile punctuale adunate în timp au adus-o în această stare, ci sentimentul cumulat din toate acestea că societatea însăși se năruie și că nimeni nu mai poate avea încredere în nimeni. Fără repere sociale comune și legitime, cînd, de la regulile de circulație la cele ale bunului-simț, totul se încalcă, cînd o lege condamnă niște corupți și îi apără pe alții, cînd
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
familia încearcă să ne protejeze de pericole și nu să ne facă rău. Din acest motiv toți trebuie să avem încredere în sfaturile și povețele zilnice și să ne lăsăm ajutați de ea atunci când simțim că totul în jurul nostru se năruie. Dar oare care este adevărata relație dintre droguri și familie? Poate oare explica cineva cu exactitate? Cred că nu, și mulți sunt de aceeași părere! Fiecare reacționează diferit când întâlnește astfel de situații, pe acest „prieten” fals, care în aparență
Călăuzeşte-i viata, modelează-i atitudinea. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Pichiu Mădălina – Ioana, Iftime Valentin () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1992]
-
sărute mâinile și să-mi spună că acum i-a uitat și pe guru, și pe arbore, că nu mă iubește decât pe mine, că celelalte dragoste n-au fost așa. Rămăsei mut, cu o sfâșietoare durere în suflet; se năruise ceva, simțeam o sfârșeală și o furie împotriva mea, necunoscute până atunci. Asta e gelozie? mă întrebam. ― Dacă nu te-aș iubi numai pe tine, n-aș avea curajul să-ți spun toate acestea, plângea Maitreyi. Trebuie să-mi spui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]