2,578 matches
-
încrederea în expansiunea ei cosmică. Epopeea sa spațială s-a născut, cum spuneam, din extraordinarul avânt tehnologic american al anilor '60-'70, soldat cu cucerirea Lunii de către om și cu apariția unor noi viziuni despre lumea viitorului. Pe atunci viitorul năvălea peste noi mai tumultuos ca altădată ... Multe dintre incertitudinile viețuirii omului în Spațiu au dispărut în acea perioadă, lăsând imaginația să zburde liberă pe seama gestionării acestei „ultime frontiere”. Despre Calea Omului în Spațiu s-ar putea naște chiar o nouă
A FI SAU A NU FI DUMNEZEU? PEREGRINĂRILE LUI TUF – PRIMA EPOPEE SPAŢIALĂ A LUI GEORGE R.R. MARTIN de DORU SICOE în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345526_a_346855]
-
tâlc. Înainte de Crăciunul anului 1955 am fost pedepsit zece zile la izolare, împreună cu Dumitru Bordeianu. Ce se întâmplase? De la etajul superior fusese lăsat pe o sfoară, pe fereastră, un bilet. Gardianul de afară a văzut și a dat alarma. Au năvălit peste noi câțiva gardieni cu un ofițer de serviciu. Ca să nu fie pedepsită toată camera, mi-am asumat eu răspunderea, iar Mitică Bordeianu mi s-a alăturat. (pag. 158-159). După ani și ani de pușcărie, nervii noștri ascuțiți erau frânați
RECENZIE – NICOLAE PURCĂREA, “URLĂ HAITA”, EDITURA FUNDAŢIA “SFINŢII ÎNCHISORILOR”, BUCUREŞTI, 2012, 287 PAGINI. ISBN: 978-973-0-13962-4 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345609_a_346938]
-
Cu răbufniri poetice de factura bacoviană în fundal, poezia care dă și titlul volumului de față derulează imaginea “Celei ce nu mai este” în filmul trecerii ei prin viața autorului, lăsându-și vizibil amprenta în existența acestuia: “Privesc cum picuri năvălesc / din înălțimea plumburie / pe ramuri care se-oglindesc / în geam, născând melancolie... / Atunci îmi amintesc de tine / și numele-ți șoptesc cu dor [...] Când te-ai născut erai curată, / tu, floare-n câmpul plin de flori, / și te-ai păstrat
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
pus parcă anume să ... bareze spațiul dintre polul sărăciei (de un luciu uluitor) și cel ai bogăției (de o crasă impertinență). E strâmbă lumea noastră, Nene Iancule, iar năpastele toate - tot pe capul bietului Ion, pe când lichelele (bestiile y compris) năvălesc pe teritoriul sufletului nostru, cu rânjet de fiare ce vor să pozeze în făpturi diafane, un fel de îngerași zbur(d)ând dintr-un partid într-altul ca mingiuca într-o partidă de ping-pong. Cum sunt, la fălci, mai toți
NE ESTE ŢARA PLINĂ DE HUMOR de PAULA ROMANESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354768_a_356097]
-
poartă în ele toate trăirile vieții, care nu ar fi puțină, dacă nu ar fi grăbită. Consonanța între trupul uman și duhul său e muzica. Ea umple ființa umană cu splendoarea. Fără ea e oprită inima, chiar dacă ochiul trăiește. Iubirile năvălesc în muzică și coase cu sforile lor inimi de inimi. De Paște, Fuego și Mirabela au dăruit, cântând în duet, clipe neasemănate în minune decât de survolarea îngerilor. Prin glasul lor au zburat psalmi de glorificare a iubirii. Inimile celor
FUEGO ŞI MIRABELA, CONTRA CE PARE, FĂRĂ SĂ FIE, MUZICĂ...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354858_a_356187]
-
simbolistică! (Roșu, pag.83). 21.Inima albastră, floare bleo (sau bleu... daca sună mai bine... dar nu rimează!), Deci: „Floare bleo/ Oricum ai fi,/ te iubesc,/ pentru mine ești mișto!/”. (Albastru, pag.89). Atât am reușit să scriu. Elevii au năvălit în clasă. Șefa lor mi-a luat foile din față. Negru, culore a fericirii în Africa. (Roșu și negru,pag.85) - N-ați scris nimic despre patru poezii. Sunteți penalizat cu un punct!. A! N-ați trecut pe curat! Încă
LUCRARE DE CONTROL de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354951_a_356280]
-
dar, ca orice ideal, nu poate fi atins. De aici concluzia că nu există iubire perfectă în care cei doi să ofere în mod egal. Nu o dată, autoarea spune: “Sunt cea mai tristă femeie din lume”. Tristețea, neliniștea, angoasa, anxietatea, năvălesc în rafale puternice. Și mai ales, neîncrederea, suspiciunea, se insinuează precum șerpii în sân. Rezultatul acestui jurnal este arhetipul. Arhetipul tristeții și al iubirii pentru că acești doi termeni sunt aproape identici. Aaaa ... mai uitam și dorul. Drept bonus. Dorul care
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
lui, pe Fulga, privindu-l fără mirare și fără emoție, și și-a dus mîna la obraji și a constatat că este neras și a realizat, uimit, că prinsese iar consistență, îl durea un genunchi și îl orbea lumina care năvălise prin ușa deschisă și decupa un cub perfect în penumbra sanctuarului său intangibil pînă în acea clipă. Fulga îl întreba ceva, dar el nu putea să-i răspundă, avea senzația că uitase cuvintele, o înțelegea totuși, ea îi povestea ceva
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
Seara i‑am povestit soției ce am făcut la părinți. I‑am povestit și despre aniversarea la care am fost. Am considerat că e mai bine așa decât să audă de la alții. După ce ne‑am culcat, pe la miezul nopții au năvălit mascații în curte și m‑au somat să mă predau. M‑au luat cu ei aproape dezbrăcat. La sediul Poliției am fost amprentat și am dat mai multe declarații. Am fost acuzat că am atacat‑o pe fata aceea, Mihaela
CHEMAREA DESTINULUI (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356818_a_358147]
-
Artistic > ÎNTÂLNIRE ÎNTÂMPLĂTOARE CU GIB Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 294 din 21 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Întâlnire întâmplătoare cu Gib, Povestire onirică de Al.Florin ȚENE Sunt la vârsta când, din când în când, amintirile năvălesc peste mine precum cârdul de vrăbiuțe asupra unui codru de pâine aruncat în grădina din fața casei. Mă întorsesem în orașul natal, Drăgășani, atras de un dor inefabil. Luasem o cameră la etajul întâi la Hotelul Rusidava și priveam pe fereastră
ÎNTÂLNIRE ÎNTÂMPLĂTOARE CU GIB de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356547_a_357876]
-
sfântă abluțiune cu cenușa rămasă după arderea ramurilor de finic din Duminica Floriilor. Melania Cuc spune : Nu am lucururi extraordinare de spus lumii. Eu sunt doar unul dintre cei flămânziți de detoate și mai măruntă decât neghina, decât graurii tineri năvălind - răi, contagioși, smulgând din fructul rațiunii cu floare cu tot, ciugulind nectarul chiar din palma dușmanului. Hrana mea de bază sunt Cuvintele, pentru ele pornesc în cruciade jurând, rănind, julind, ronțăind, plângând, triumfând... Scuip sâmburii mărului cules din Pomului cunoașterii
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
unei țigănci ce-și hrănește, în chiar buricul pieței, copilul, cu lapte. Stoluri de pescăruși se roteau după ac de ceasornic peste Cornul de Aur; erau urmașii urmașilor pescărușilor care au țipat sigur, văzând caii, harnașementele cailor, armele ienicerilor spintecând, năvălind, cucerind Constantinopolul pe care Iisus trebuie că L-a iubit chiar mai dinainte de-a fi fost răstignit . Desigur că Maestrul poate fi și un personaj închipuit care slujește drept pretext plauzibil acestor mărturisiri nocturne. Scormonind prin amintiri ca printr-
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
el, am furat umanul doar pentru o clipă dar m-am retras rostogolită de regrete. Am început să pun întrebări legate de fericire. Răspunsul l-am găsit frânt. Victorioasă am ucis mirajul semnului de întrebare. M-am născut oarbă. Am năvălit în prăpastia lașității umane. Jurămintele au scormonit în fundul sufletului, suferința. Mă lovește pământul și-mi strigă .... hei, nu rătăci pe mine, pe lume, pe trecut, vis-a-vis e viața... mă ridic între cer și pământ. Ridic fruntea în fața firescului. Pentru prima
NU-S CIOBUL SCHILODIT PE FRUNTEA VIEŢII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356671_a_358000]
-
Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 605 din 27 august 2012 Toate Articolele Autorului PREMIILE CONCURSULUI INTERNAȚONAL DE CREAȚIE LITERARĂ „ TITEL CONSTANTINESCU” Căldură mare, mon cher, la Râmnicu Sărat, la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu”. Prin ferestrele mari, lumina năvălea puternic, sufocându-ne, curioasă, cred, să participe la eveniment. Dar, deși lumina puternică punea piedici aparatelor foto, interesul celor din sală, invitați, premianți și public, s-a transformat într-o draperie ocrotitoare, emoția, și parcă am uitat de căldura nemiloasă
CARTEA CU PRIETENI XXXXI- TEO CABEL de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355219_a_356548]
-
ușa pe care a tras‑o cu putere după ea. Ca să se stăpânească, Gabriel s‑a reașezat pe scaun. Și‑a sprijinit capul în pumnii strânși pentru a se abține de la alte vorbe grele ce le simțea că vor să năvălească din gura‑i încleștată. Simțea duritatea mesei în coatele rezemate de ea și se mira în sine de greutatea cuvintelor pe care le asculta fără să riposteze. L‑a trezit la realitate mobilul de la serviciu și a sărit, din doi
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
și cerul în răni sângerânde? Printre frunzele roșii raze strecurate samavolnic *Dragonii din cer se răzbuna pe arborii nesinchisiți *O casă stinghera ia-n piept vitejește toate stihiile *Ceață pe lac flăcări lichide în aer - aștept vâlvă apei *De pe costișa năvălind în aval frunzele galbene *Beție de culori miresme de putred - toamnă-n pădure *Pădurea roșie oglindita fidel în limba de lac *Cețuri sinilii. în urmă - lacul strălimpezit în azur *Smocuri-smocuri de copaci scânteind - pictură naivă *Orizont vălurit soare nehotărât privind
de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355659_a_356988]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > ELOGIU Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 275 din 02 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU S-au rupt enorme bariere, Și-a năvălit lumina, În mijlocul acestei ere, Te-ai ivit CRISTINA. În haosul de nedescris, De voioșie plină, Triumfătoare ai descins, Angelică CRISTINĂ. O rază plină de splendoare, Cu strălucirea ta divină, Pentru mine ai fost Soare, Prietenă CRISTINĂ. Ce frumos e să
ELOGIU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355712_a_357041]
-
întăriturilor, care până atunci aproape că lipseau din zonă. Diploma stabilea totodată, în mod expres obligația cavalerilor ioaniți de a ridica armele împotriva tuturor „păgânilor”, de orice neam, precum și împotriva bulgarilor și a altor „schismatici” care ar fi încercat să năvălească prin această parte 19. De asemenea, pentru a le întări autoritatea și a le pune la îndemână mijloace de acțiune corespunzătoare, prin diplomă se stabilea că în Țara Severinului cavalerii aveau dreptul de judecată (feudală) asupra locuitorilor, precum și veniturile aferente
DR. MITE MĂNEANU, ŢARA ŞI CETATEA SEVERINULUI IN EVUL MEDIU(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346005_a_347334]
-
ce-n gheare o cuprinde, Cu un cap bea sudoarea poporului, stocată-n bănci, Iar cu celălalt petrolul, dîndu-i lui Hades un brînci, Devenind un diavol stăpîn pe soarta oamenilor Și a umbrelor din întunecimea adîncurilor. Dar cîte jivine au năvălit, Doamne, peste tot! Asistînd neputincios acest popor netot La spolierea țării, de aur și cîmpie, De nu vom avea nici unde să-ngropăm sicrie. N-am suportat minciuna și hoția nicodată, Sperînd să avem o țară fără hoți, curată, Așa că
LA RĂSCRUCE DE VÂNTURI (VERSURI) de MIRCEA GORDAN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346080_a_347409]
-
corectat...no comment!...mi-a zis simplu: „Lasă tot și hai la mine, la Oradea, până mâine dimineață! Ai un accelerat la 16. La 19 ești aici. Te aștept la gară!” Wow! Am rămas mută. Mii de întrebări nebune au năvălit: „De ce? Ce o să facem/ce program avem? Unde o să dorm?” etc. Banii mei...ca la sfârșit de concediu... M-am buzunărit. De dus-întors aveam, dar niciun tramvai în plus. “Ok! Vin!” i-am scris ... și am intrat sub duș, cu
ETAJUL IX, ORADEA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356140_a_357469]
-
fire. Pe mijlocul străzii, un autobuz în mers plin cu lume era aruncat pe carosabil dintr-o parte în alta, mai, mai să se răstoarne, precum o namilă beată ce se bălăngănea, mergând pe trei cărări. Din casa vecină au năvălit în goană pe poartă două femei îmbrăcate în cămăși de noapte. S-au oprit în mijlocul străzii, în urma autobuzului ce mergea pe trei cărări, s-au luat în brațe și s-au pus pe țipat isteric, de ni se făcea părul
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
armată) făceam o instrucție epuizantă iar pentru mine era ceva mai mult parcă eram predestinat să fiu batjocora "căprarului comandant "în Șorogari pe variantă (loc de instrucție) unde curgea Calcaina, o apă murdară de sudoarea instrucțiilor fără rost și care năvălea lin de parcă ar fi stat pe loc. Fiind toamnă sufla un vânt rece de-ți înghețau oasele iar un căprar cu nume de erou de roman mă "simpatiza". Când eram pe câmpul de instrucție mă lua separat și bătându-se
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE VI de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370960_a_372289]
-
impuse de părinți... Nimeni nu mai râdea... Copiii șoșoteau în camera lor și nu înțelegeau prea bine ce s-a întâmplat cu Tăticul lor. De ce o vedeau pe mama lor cum își ștergea lacrimile, mereu, pe ascuns...? Intrebări peste întrebări năvăleau în căpșoarele micuților. Se spune adesea în toate contextele posibile, că omul este o "creatură care se obișnuiește mereu cu împrejurările date...” Cel mai rău însă este atunci când, întreaga viață își schimbă...mersul lucrurilor, brusc, printr-o boală gravă sau
ALZHEIMER... UITAREA VEŞNICĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370998_a_372327]
-
viață. Mai vorbim de suflet. Amagire! Se pare că au pierit de mult gândurile bune și s-au prăbușit multe suflete. Au rămas pe poteca ce ne duce încă undeva, niciunde, doar dureri, lacrimi și înegrite speranțe. Acum, lumina orbitoare năvălește în geamul meu, căci pomul acela făcea filtrarea razelor lăsând liber unor fâșii de lumină calmă și odihnitoare. Acum în fața geamului, e un zid murdar iar alături în balcoane, stă întinsă o prea veche lenjerie intimă pusă la uscat! Acum
COPACUL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369945_a_371274]
-
considerat lumină, comunicare, comuniune, ci un fulger scăpărat în beznă, atragerea într-o cursă, sau refugiul într-o catacombă. Uneori, când se străduiesc să iasă din această prețioasă apatie, inimile preacuvioase încep să bată puternic ca niște clopote de Catedrală, năvălindu-le vijelios și aprig sângele ca niște torente în capetele unse, amețindu-i și trântindu-le pe jos coroanele princiare. Dacă atunci (cândva) erau servitori ai puterii, acum și-au aservit puterea. Începutului activităților prin desele călătorii de-a lungul
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]