780 matches
-
și șaua Tâmpei se presupune că ar fi fost ridicată în timpul cavalerilor teutoni, între 1212 și 1218, iar dacă nu, atunci cu siguranță întărită. La 1241 abia au timp câteva familii de brașoveni să se adăpostească în ea din calea năvălirii tătarilor. În anul 1395, înaintea declanșării războiului cu turcii, Mircea cel Bătrân și-a adăpostit familia în cetate. După 24 de ani, la 1421, cetatea devine loc de refugiu pentru populația Brașovului, amenințată de sultanul Murad II. În același an
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
râului Don. Cazacii au servit ca trupe de graniță și apărători ai orașelor, forturilor, așezărilor și punctelor comerciale întărite și au devenit o parte integrantă a armatei ruse. În secolul al XVI-lea, pentru a apăra zonele de frontieră de năvălirile tătarilor, cazacii făceau servicu de patrulare și observație a mișcărilor hoardelor de tătari și nogai din regiunile de stepă. Cazacii ruși au jucat un rol important acțiunea de colonizare de către Imperiul Rus, între secolele al XVI-lea și al XIX
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
68-69, proclama împărați în oricare colț al imperiului. Ascensiunea militarilor a fost determinată de problemele externe cu care se confrunta imperiul: războaiele din Orient, ascensiunea dinastiei Sasanizilor în Parthia, reactivarea limes-ului renano-danubian, unde populațiile germanice declanșau o serie de năvăliri asupra teritoriilor imperiale. Puterea senatului a scăzut în privința rolului său decizional. Din epoca Principatului, membrii senatului au promovat "quies" și "mediocritas" drept calități esențiale pentru supraviețuire. Autoritatea monarhică se impunea, iar prestigiile senatului scădeau după ce împăratul avea favoriții"-homines noui
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
religii, iar lăcașele creștine erau dărâmate, iar creștinilor le erau confiscate proprietățile. Împărații ilyri, ca Claudius al II-lea Gothicus, Aurelian, Probus, Carus și fii săi au încercat să rezolve criză. Claudius al II-lea s-a preocupat de stoparea năvălirilor goților, victoria de la Naissus aducându-i "cognomen-ul" de "Gothicus". Aurelian a structurat religios imperiul, creând o ierarhie divină, în vârful căreia se așeza zeul sau protector, Sol Invictus, căruia îi erau subordonați ceilalți zei din Panteon, iar Aurelian însuși
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
principatul vecin, alcătuind acolo - cum se va vedea - o nouă comunitate. Imigrări în Moldova au mai avut loc în sec. XVI-XVII, cînd existența populației armene care-și pierduse statalitatea pe teritoriul patriei sale de baștină devenise nesigură și periclitată de năvăliri și stăpîniri străine. Din sec. XIX, cînd numărul total al armenilor ajunsese la 5.000, a început o diminuare a acestei populații, ca o consecință a scăderii comerțului în Bucovina ocupată de austrieci, în timp ce noua “Cale moldovenească” Lvov-Constantinopol era intens
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
armata otomană, în 1598, în unele provincii din Armenia răsăriteană a determinat mase mari de populație să se refugieze în Serbia, Polonia și Muntenia. Un episod similar, în 1600, soldat cu devastarea localităților, a izgonit alți armeni spre Țările Române. Năvălirile persane și o secetă teribilă au dus, în 1602-1607, la o altă migrație în masă din Asia Mică. Familiile armenești venite, în sec. XVII-XIX, din Bulgaria, au mărit comunitatea din Valahia. Fluxul cel mai recent și din care se trag
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Popei Hierea și Mahalaua Caima-ta, vecină cu Podul Armenilor și cu biserica Armenească." În cursul măcelului turcesc din 13 noiembrie 1593, pe podul Tîrgului de Afară (Calea Moșilor), au fost uciși, printre alții, cîțiva evrei și armeni, iar într-o năvălire a bandelor otomane, din 1769, a fost jefuită și biserica armenească. În orice caz, hrisovul lui Mihai Racoviță din 15 februarie 1742 îngăduia armenilor din București să-și clădească o biserică pe strada Săpunarilor. Același domnitor poruncea la 11 februarie
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
în Timișoara, Slatina, Turnu-Severin, Curtea de Argeș, Cîmpulung, Aref (toponim „suspectat“ de a fi de origine armeană, de la arev = soare) Pitești, Ploiești, Tîrgoviște, Giurgiu, Buzău, Urziceni, Tulcea, Medgidia, Babadag și îndeosebi în Constanța, unde se așezaseră la sfîrșitul sec. XVII, fugind de năvălirea lui Tahmaz Șah în Asia Mică, pentru a veni în număr mai mare la începutul secolului nostru, astăzi formînd a doua mare colonie a armenilor din țară, după cea din București. Pe fostul teritoriu românesc al Dobrogei (Cadrilater), armenii au
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
sângele fiilor săi născuți. De aceea, Ginghis a avut multe soții și foarte mulți urmași. Astăzi, multi asiatici se declară ca fiind urmașii lui, fapt demonstrat în urma testelor ADN. Se estimează că 1 din 200 de europeni sunt urmași ai năvălirilor acestuia. La scurt timp, Genghis, aflat într-o luptă împotriva poporului Tangut, a căzut de pe cal. A murit în 1227. Genghis Khan a fost îngropat într-un mormânt nemarcat după cum și-a dorit, locația sa fiind un secret de familie
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
Romei, în timp ce coloniile grecești au format ""Praefectura orae maritimae"" - anexată Moesiei Inferior în anul 86, de către Domițian. Istoria orașului Dionysopolis o va împărtăși în continuare pe aceea a Dobrogei, integrată Imperiului Roman, reperele importante fiind apariția și răspândirea creștinismului sau năvălirile barbare, accentuate prin ""Criza imperială"" din secolul III. La capătul acestei crize, împăratul Dioclețian creează provincia Scythia Minor (actuala Dobrogea), care din anul 395 va aparține Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin). Deși a fost reparat de împărații Licinius, Iulian Apostatul
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
Cetatea de pe Tâmpa, pe la Crucea din Cutun și petrec acolo. Bătrânii povestesc că în tinerețele lor se făcea joc sus, în Cetatea de pe Tâmpa”. La 1241 abia au timp câteva familii de brașoveni să se adăpostească în ea din calea năvălirii tătarilor. În anul 1395, înaintea declanșării războiului cu turcii, Mircea cel Bătrân și-a adăpostit familia în cetate. După 24 de ani, la 1421, cetatea devine loc de refugiu pentru populația Brașovului, amenințată de sultanul Murad al II-lea. În
Cetatea Brassovia () [Corola-website/Science/304052_a_305381]
-
a doua jumătate a sec. VII. O parte dintre bulgarii nord-pontici au migrat în Balcani în mijlocul slavilor suddunăreni. Bulgarii fiind mai puțin numeroși au fost desnaționalizați de slavi și contopiți cu ei. Primul Țarat Bulgar a început "de facto", după năvălirea lui Asparuch și a bulgarilor lui. Hanatul bulgar a fost ridicat la rangul de țarat de către Simon. Țaratul a decăzut după moartea țarului. Sub Țarul Samuel Bulgaria cade și e cucerită de bizantinii din Imperiul Roman de Est. Urmașul lui
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
vară. Este necesar de a sublinia faptul, că pînă în anul 1808 în posesia schitului se afla toată averea moștenită de la familia Hâncu. În perioada cînd obștea monahală era condusă de starețul Iezechil se remarcă primul incident mai grav, de după năvălirea tătarilor, care a fost provocat de căpitanul Ștefan Catarjiu. Acesta a intrat mișelește pe moșia mănăstirii însușindu-și un lot insemnat de pămînt. Cu altă ocazie el a spus călugărilor, că nu va restitui acest pămînt, pe care-l ocupase
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
pentru a facilita accesul șcheienilor în Brașov, la mijlocul laturii dintre Bastionul Țesătorilor și cel al Fierarilor, pe locul unei vechi porți din veacul al XIV-lea sau al XV-lea, distrusă de inundația din 24 august 1526, cât și în urma năvălirilor turcești. Aceasta se întindea de la actualul Corp S al Universității „Transilvania”, unde era moara porții, până dincolo de actuala Poartă Șchei. Fiind situată la capătul străzii Caterinei - care la rândul ei a preluat numele de la mănăstirea de călugărițe ce fusese acolo
Poarta Ecaterinei din Brașov () [Corola-website/Science/303963_a_305292]
-
multe discuții în istoriografia noastră. Teoria lui Cantemir despre originea clasei boierești din Moldova din suita de fruntași militari ai lui Dragoș, descălecătorul Moldovei, pe care acesta și domnii următori i-ar fi împroprietărit în satele din Moldova, pustiite de năvălirile tătarilor, nu este exactă. Țara nu a fost niciodată pustie, aproape întreg teritoriul era locuit. Pentru unele regiuni (Vrancea, orașele Baia, Siret etc.) există atestări documentare anterioare venirii lui Dragoș din Maramureș, în aceste locuri. "Partea a III-a" despre
Descriptio Moldaviae () [Corola-website/Science/304324_a_305653]
-
șef. de la mijlocul secolului al XIII-lea a dus la formarea unui nou stat mongol - Hoarda de Aur. Autoritatea să asupra teritoriilor dintre Munții Ural și Dunăre se va exercita până spre mijlocul secolului al XV-lea. În Europa răsăriteana, năvălirile barbare au durat aproape fără încetare din secolul IV-lea până în secolul al XIV-lea. Principalele popoare ale acestei zone, rușii, polonii, românii și cehii, au fost expuși invaziilor asiatice înainte de a constitui state puternice. În secolul al XII-lea
Marea invazie mongolă () [Corola-website/Science/312223_a_313552]
-
Dolhești. Din Dolhești la Brădicești este un drum de pământ mai greu accesibil. Episcopul Varlaam al Hușilor a avut ideea de a construi o reședință episcopală în care să se refugieze din calea năvălitorilor care prădau Hușiul. În desele lor năvăliri, tătarii distruseseră reședința episcopală și documentele bisericești. PS Varlaam a întemeiat Schitul Brădicești pe moșia logofetesei Maria Racoviță, văduva logofătului Nicolae Racoviță (d. 1686). Aceasta a donat Bisericii "Buna Vestire", printr-un document din 28 decembrie 1691, o parte din
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
o îndelungată sfătuire cu fruntașii și baronii regatului nostru, ne-am oprit la această hotărâre luată dimpreună cu venerabilul bărbat Rembald, marele preceptor al casei Ospitalierilor din Ierusalim, din părțile de dincoace de mare, cu privire la repopularea regatului nostru, care prin năvălirea dușmănoasă a națiunii barbare numită tartari, a îndurat mare pagubă, atât prin pierderea bunurilor, cât și prin uciderea locuitorilor, că deoarece acel preceptor în numele casei Ospitalierilor s-a îndatorat de bună voie, pe sine și casa Ospitalierilor, să ia armele
Diploma Ioaniților () [Corola-website/Science/309604_a_310933]
-
apă al Șiretului. În timp această primă așezare a devenit neîncăpătoare și vatra s-a mutat către nord aproximativ 500&nbdsp;m pe un teren plat mai încăpător, care astăzi poartă numele de "Țintirim". În preajma anului 1500 tătarii în urma unei năvăliri au ajuns cu jaful până la Țintirim, iar locuitorii de aici s-au retras în păduri pe valea pârâului Valea Seaca, unde au și rămas. Ulterior oamenii locului - excepție cei din satul Mândrișca - au fost împământeniți aici de Ștefan cel Mare
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
regatul Alabaria, alături de care deseori se amintește țara Karalla. Aici se afla, de asemenea, statul Ghilzan în care asirii intreprindeau adesea campanii. Locuitorii din Ghilzan au reușit să-și păstreze o perioadă îndelungată independența. Numai atunci când au fost amenințați de năvălirea asirilor, ei au fost nevoiți să plătească stăpânitorilor tribut. Aproximativ la sfârșitul sec. al IX-lea î.e.n., Ghilzan a fost asimilat de urarți. De asemenea, a existat țara Mesi care a fost populată de triburile militare care se ocupau cu
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
târziu Bizanț și Iran pentru Caucaz au continuat până la venirea arabilor. Bizanțul susținea confesiunea ortodoxă diofizită care domina în Albania și Kartli, iar Iranul pe cea nestoriană din Mesopotamia. În sec. IV teritoriul Albaniei Caucaziene a fost supus unor nenumărate năvăliri pustiitoare din partea diferitelor triburi caucaziene din Nord. În sec. V - VI se intensifică năvălirile hunilor, iar în sec. al VI-lea în Azerbaidjan, prin trecătoarea Derbend, de multe ori au navalit khazarii. În secolul VII, de partea Bizanțului a participat
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
ortodoxă diofizită care domina în Albania și Kartli, iar Iranul pe cea nestoriană din Mesopotamia. În sec. IV teritoriul Albaniei Caucaziene a fost supus unor nenumărate năvăliri pustiitoare din partea diferitelor triburi caucaziene din Nord. În sec. V - VI se intensifică năvălirile hunilor, iar în sec. al VI-lea în Azerbaidjan, prin trecătoarea Derbend, de multe ori au navalit khazarii. În secolul VII, de partea Bizanțului a participat la razboiul împotriva Iranului și Imperiul Khazar. Acesta a ocupat Albania Caucaziana cu multa
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
a putea confirma sau infirma tradiția, inscripția de pe latura de sud a bisericii este atât de deteriorată încât doar anul menționat poate fi descifrat. Un alt moment important pentru sat și pentru biserică, amintește tradiția, este acela întâmplat în vremea năvălirilor tătare când biserica a oferit protecție adăpostind între pereții săi locuitorii satului care s-au refugiat aici de frica unei cete de tătari ce a atacat satul, în ultima invazie din anul 1717. Urmele acestui eveniment, mai exact urmele loviturilor
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
700 nu a mai vrut nimeni să se stabilească aici, considerînd locul necurat. Numai după o bună perioadà de timp a apărut aici o nouă siliște, alcătuită, mai ales, din bordeie. Care la rîndu-i a fost părăsită și ea. Din cauza năvălirii pecenegilor sau ulicilor. Cele 2 tumuluri din partea de nord-vest și cele 2 dinspre sud-vest rămîn a fi confirmarea urgiilor îndurate de strămoșii cotiujenenilor. Pină nu demult ele aveau înălțimea de 1,5-2 m și diametrul de 15-20 m. Locurile acestea
Cotiujeni, Briceni () [Corola-website/Science/305136_a_306465]
-
gospodăriilor din Răzeși a crescut la 48 pînă la 1750, la 107- în anul 1870. Satul a avut de suferit de pe urma ocupanților turci și cel mai mult au suferit pohărnenii din partea tătarilor. Odată cu anexarea Basaribiei la Imperiul Rus au încetat năvălirea tătarilor și plătirea tributului de sânge pentru armata turcească. Țăranii au început să lucreze pământul numai că roadă trebuia adunată la aria boierului și apoi trebuia să primească după mila boierului. După moartea boierului Manolache Calmațui, care a dăruit moșia
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]