986 matches
-
acestui nou spectacol revoluționar era acela de a legitima în ochii Occidentului democratic cea mai nedemocratică acțiune a regimului Iliescu: acesta spera că, dacă va fi crezut că se confruntă cu o încercare de lovitură de stat a extremei drepte, năvala minerilor va fi acceptată ca un rău necesar și peste hotare, și chiar și în țară. În Valea Jiului, ziarele locale anunțau încă din dimineața de 13 iunie că la București noua putere era asediată de forțe contrarevoluționare. Minerii se agită
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
folclorice, dar nu se dădea în lături să experimenteze structuri metrice ample în legende istorice, în pasteluri, în drame. Altfel spus, atracția către poezia și către destinul artistic al anonimului (căci de atracție vorbim, organică, necesară), nu se datorează numai năvalei de inspirație romantică. Am în vedere nu numai „cazul Alecsandri”; pot fi citate multe alte nume prestigioase de la noi, care au văzut în creația folclorică o cale spre marea cultură, fie că au dat publicității culegeri de teren, fie că
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Constantin Vodă, că este bărbat destoinic. Imbrohorul se făcu roșu la față și vinele capului i se umflară la tâmple. Prinse a țipa ascuțit. — Oastea sultanului, stăpânul meu, douăsprezece mii de ieniceri așteaptă la Giurgiu și doar cuvântul meu oprește năvala lor. Cuvântul meu vă apără viețile și averile, pentru că știți bine că dacă vă răsculați sultanul vă dă pe mâna lor! Spaima începu să se facă simțită. Primii s-au așezat boierii cei mari. Unora le tremura buza de jos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
credincioși. Ienicerii s-au repezit atunci să le rupă potirele din mâini că erau din aur. Preoții s-au strâns unii în alții și s-au tras înapoi până au ajuns la perete. Atunci ienicerii au dat și mai înverșunat năvală, dar zidul s-a deschis și i-a ascuns pe preoți în trupul lui de piatră și i-a ținut acolo până acum. Îi vezi cum vin spre tine cu potirele în mâini...? Copilul privea un punct undeva între soare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
este încredințată unui grădinar-șef german, un artist remarcabil; cheltuielile cad în sarcina casieriei municipale. Cișmigiul e un loc de întâlnire pentru amatorii de plimbări solitare, care vin aici căutând un adăpost împotriva arșiței unui soare dogoritor; hoinarii vesperali dau năvală aici, mai ales femeile din mica aristocrație și din burghezie, toate familiile care nu-și pot permite un echipaj; chipurile proaspete și ochii frumoși ai plimbărețelor sunt tot atât de apreciați aici ca și la Șosea. În mijlocul acestor pălării pariziene, printre aceste
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Machidoane îl întrebă bătrânul preot Gherasim -Nu-i treaba sfinției tale-răspunse popa nervos. Tot atunci la poarta mânăstirii se opri o limuzină neagră din care coborî arhiepiscopul însoțit de un preot. Oamenii din sat s-au adunat în mare grabă dând năvală în incinta mânăstirii. Când au auzit că arhiepiscopul vrea să închidă mânăstirea, să-l răspopescă pe starețul Machedon, au început să tragă cu pietre și să-i lovească pe cei doi înalți prelați. Belzebut apăru atunci la marginea pădurii rânjind
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
le simtă. Atunci când toate acestea se vor întâmpla, veți fi propiul vostru maestru. Căpitanul gărzii intră în dormitorul suveranului întrerupând interesanta discuție. -Mărite Doamne, căpitanul cetății de nord ne înștiințează prin olăcar că la hotarele de miază noapte au dat năvală cotrpitori. Care vă e porunca? -Delmar pune-ți la treabă cristalele. Magicianul luă două cristale mari, câte unul în fecare palmă. Uitându-se în interiorul lor, văzu pericol mare, porunci blând: -Activați zăbrelele vibraționale și laserul la hotarele de miază noapte
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
populațiile Evropei. Ca și ciuma în timpurile trecute, ea, și mai mult decât ciuma, holera își întinde stăpânirea pe toate țărmurile, înfruntă toate climele și se gioacă de toate pregătirile. Paza sau nepaza, răceala sau căldura, dieta sau nevala [nestăpînirea, năvala] n-o chiamă, dar nici o alungă. Vine, se duce cu pricină și fără pricină, se întoarce neașteptat, sboară sau clocește, ... când ea-și alege prada..., când o ia de avalma. "Moldova au văzut holera de două ori și n-o
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
disperare gândurile îmi îmblânzesc gura; împart ciocolată la toată lumea, copiii își lipesc degetele de pielea mea. În clipele de normalitate gândurile mele sunt porumbei albi ce ies din gură fâlfâind cu dor de libertate... În clipele de fericire gândurile dau năvală, se încurcă în gură ca ițele, buzele mele au fierbințeală și zac de parcă aș avea 40 de grade. Alb sau Negru Am uitat să ne mai privim în ochi ca altădat’ iar cuvântul iubire de noi s-a înstrăinat; îmi
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
serviciu, acasă, nu te abați din drum. Dimineața parcă ești scos de la naftalină, șiacelași drum, din inerție, te duce la metrou! Anii trecuți, în diminețile de iarnă, orașul își trăia adevărata viață; oamenii se îndreptau spre serviciu, preocupați, grăbiți. Dădeau năvală în autobuze, tramvaie, se împingeau, unii se ceartau cu șoferii, conductorii: - Măi, nene, de ce nu veniți la timp? stați și dormiți la capăt de linie! La metrou aceeași stare: pleca înțesat de lume. Uneori rămâneai pe peron cu riscul să
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Înmormântarea va fi o farsă cu saltimbanci sprinteni și tandri ai mahalalei, cu care a fraternizat. Carnaval răsucit prin diafane balade ale reînnoirii. Fantome fluturând mantii negre de mătase, oase albe de morți. Șiruri de călăreți sumbri, împiedicându-se de năvala țâncilor jegoși și iuți, ca niște țipari. Măști macabre și glugi, nimfete spoite și manglitori. Cheflii, paparude, buruieni. Fanți cu șișul între dinții de aur. Codoașe zaharisite, mângâind burțile gloabelor care însoțesc alaiul. Pe undeva, furișându-se, gălbui, unchiul sadic
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dintre cei născuți din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decît Ioan Botezătorul. Totuși, cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decît el. 12. Din zilele lui Ioan Botezătorul pînă acum, Împărăția cerurilor se ia cu năvală, și cei ce dau năvală, pun mîna pe ea. 13. Căci pînă la Ioan au proorocit toți proorocii și Legea. 14. Și, dacă vreți să înțelegeți, el este Ilie, care trebuia să vină. 15. Cine are urechi de auzit, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
nu s-a sculat nici unul mai mare decît Ioan Botezătorul. Totuși, cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decît el. 12. Din zilele lui Ioan Botezătorul pînă acum, Împărăția cerurilor se ia cu năvală, și cei ce dau năvală, pun mîna pe ea. 13. Căci pînă la Ioan au proorocit toți proorocii și Legea. 14. Și, dacă vreți să înțelegeți, el este Ilie, care trebuia să vină. 15. Cine are urechi de auzit, să audă. 16. Cu cine voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
mângâioasă, În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase "A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg. Apoi din nou tăcere, cutremur și sfială Și negrul întuneric se sperie de șoapte... Douăsprezece pasuri răsună... miez de noapte... Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală. Un clocot lung de glasuri vui de bucurie... Colo-n altar se uită și preoți și popor, Cum din mormânt răsare Christos învingător Iar inimile toate s-unesc în armonie: {EminescuOpIV 359} "Cîntări și laude-nnălțăm "Noi, Ție Unuia, "Primindu-L
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
întorc, 22. în țara întunericului și a umbrei morții, în țara negurii adînci, unde domnește umbra morții și neorînduială și unde lumina este ca întunericul!" $11 1. Țofar din Naama a luat cuvîntul și a zis: 2. "Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns și să creadă limbutul că are dreptate? 3. Vor face vorbele tale deșerte pe oameni să tacă? Și-ți vei bate joc de alții, fără să te facă cineva de rușine? 4. Tu zici: "Felul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
putut să scoată măcar o vorbă și a rămas cu ochii înfipți într-ai bărbatului... Haiducul o privea șerpește, gata parcă s-o înșface... Pieptul hangiței a început să tresalte de parcă sub ie se zbăteau doi hulubi, iar răsuflarea dădea năvală ca și cum ar fi urcat un deal în fugă... În cele din urmă, haiducul i-a cerut să-i aducă o ulcică cu vin... din cel bun. Hangița s-a desprins din loc cu mare greu și îndată s-a întors
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și spasme francofile. Jegul, mocirla drumurilor străbătute cu picioarele goale și adusă pe podelele balului, privatele mustind de zoaie unde se fac confesiunile amoroase, unde se schimbă costumele și unde damele republicane își amestecă lacrimile, târgoveții și bulgarii care dau năvală la bal, conțopiștii care se țin de farse copilărești, politicianul care cere "o tiranie ca-n Rusia" acolo unde nu poate fi nici democrație, nici tiranie, acolo unde e doar boborul viermuitor și inconștient - totul e jalnic și disperat. Un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Ele nu sînt doar dovezi ale nerăbdării, ci și ale unei Închideri Într-o situație fără ieșire. Așteptarea este sterilă, prizonieră a unui montaj persecutoriu tramvaiul Întîrzie - și nu poate accepta cu nonșalanță deschiderea spre o bucurie spontană pe care năvala fulgilor i-o prilejuiește pe degeaba. Oamenii din stație sînt preocupați. Absorbiți de gînduri, obsedați de griji. Am părăsit ideea de a localiza scena, imaginea Într o simplă stație de autobuz și m-am gîndit că refugiul (de tramvai) ilustrează
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ulterior). În sfârșit, o remarcă a criticului, semnificativă în spiritul ei pentru ceea ce a însemnat, în parte, antiarghezianismul său conjunctural, exprimă, încă o dată, poziția fermă în raport cu pamfletul publicistic arghezian: "Nedrept cu alții, a fost însă nedrept și cu sine; în năvala actualității, și-a aruncat în umbră opera poetică; polemica trece, poeziile rămân"316. Refuzul lovinescian de a privi altfel decât peiorativ-pragmatic discursul publicistic contemporan lui traduce, în mod exponențial, însuși fenomenul receptării literaturii de frontieră, a gazetăriei polemice, în mod
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
să o păstrăm nestrămutată în Dumnezeu, fiindcă cu asemenea simțăminte în suflet, Dumnezeu va zăbovi (și El pururea) în cugetul nostru, neînvins; iar sufletul, păstrând în cuget pe Cel neînvins, nu va ajunge nici el în voia năpastelor ce dau năvală”. (Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, cartea V, 15.4., în PSB., vol. 14, p. 276) „Cunoștința despre credința în Dumnezeu și despre toate adevărurile nu are atâta nevoie de învățătura de la oameni, căci are însușirea de a
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
apus. Și pulberea câmpiei: se înalță deasă ca o negură de munte sau îi albește pe luptători ca pleava risipită de vânt peste arie, într-o zi de seceriș. Tot ce se petrece se petrece, asemănător, și în lume: atacul, năvala și iureșul, înfruntarea, împotrivirea dârză, străbaterea, oprirea din avânt, retragerea. Armata, numeroasă ca frunzele și florile primăverii, înaintează ca un foc care cuprinde totul în flăcările lui; ca un puhoi care târăște spre mare trunchiuri și mâl; sau ca acele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și dă drumul apelor la vale este întrecut de curgerea lor, care târăște, cu zgomot mare, pietriș. Ciudata comparație este de fapt o miniaturizare a referentului ei din narațiune, dar, curgerea apei pe un șanț neavând nimic înfricoșător, cum este năvala Scamandrului îndârjit împotriva eroului, accentul cade pe scăparea de sub control a unei forțe, indiferent dacă mare sau mică, pe care tot tu ai provocat-o. În același context, Ahile, îngrozit, iese din apele înverșunate ale râului și caută să se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
apus. Și pulberea câmpiei: se înalță deasă ca o negură de munte sau îi albește pe luptători ca pleava risipită de vânt peste arie, într-o zi de seceriș. Tot ce se petrece se petrece, asemănător, și în lume: atacul, năvala și iureșul, înfruntarea, împotrivirea dârză, străbaterea, oprirea din avânt, retragerea. Armata, numeroasă ca frunzele și florile primăverii, înaintează ca un foc care cuprinde totul în flăcările lui; ca un puhoi care târăște spre mare trunchiuri și mâl; sau ca acele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și dă drumul apelor la vale este întrecut de curgerea lor, care târăște, cu zgomot mare, pietriș. Ciudata comparație este de fapt o miniaturizare a referentului ei din narațiune, dar, curgerea apei pe un șanț neavând nimic înfricoșător, cum este năvala Scamandrului îndârjit împotriva eroului, accentul cade pe scăparea de sub control a unei forțe, indiferent dacă mare sau mică, pe care tot tu ai provocat-o. În același context, Ahile, îngrozit, iese din apele înverșunate ale râului și caută să se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
iar altele cu foarte mici deosebiri” (p. 226); limba română este „adevărată latină, stricată, ca și italiana” (p. 212); „...așè și graiul românilor pre aceste locuri cu îndelungată vreme și răsipă lăcuitorilor, romanii de supt aceste locuri, care pustiindu-să de năvala tătarâlor, să mutase... ș-au stremutat și graiul” (p. 271). Explicând evoluțiile latinei către o altă limbă, Costin zice: „care acéstea în limba letinească, adică râmlenească, acum nu încape, ce cură fără acéstea în măsurile sale” (p. 248). Se poate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]