999 matches
-
patinajul pe role era permis în parc, o greșeală gravă după părerea lui, ce avea să ducă probabil la o deteriorare accentuată a standardelor morale. Wild Rover țâșni deodată din tufișuri și se năpusti spre noul lui stăpân atât de năvalnic și plin de entuziasm, încât Ben fu obligat să se ferească și sfârși într-un talmeș-balmeș de membre rășchirate în rondul cu zambile. Paznicul parcului își frecă mâinile. Or fi fost rolele permise în parc, dar câinii nu erau. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
piastru și irmilici, Balcanul întreg, Balcanul contimporan, în frunte cu noi, românii, se avîntă prin idee spre cunoașterea primelor taine și, prin analiză, la cunoașterea sufletului”. Deducem că „blestemul locului” cade asupra însuși a mimetismului modern - revoluționar, vanitos, violent, barbar, năvalnic, imitativ și lipsit de gust: „Și atunci, vanitatea imensă a începătorului, revoluționar și năvalnic ca orice începător, ne copleșește. Sperăm în violența primară a sufletului elementar și nou ce ne împinge. Cultura, credem, e ceva care, ca și civilizația, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin idee spre cunoașterea primelor taine și, prin analiză, la cunoașterea sufletului”. Deducem că „blestemul locului” cade asupra însuși a mimetismului modern - revoluționar, vanitos, violent, barbar, năvalnic, imitativ și lipsit de gust: „Și atunci, vanitatea imensă a începătorului, revoluționar și năvalnic ca orice începător, ne copleșește. Sperăm în violența primară a sufletului elementar și nou ce ne împinge. Cultura, credem, e ceva care, ca și civilizația, se adoptă, se imită. Clădirile americane, cu douăzeci și cinci de etaje, ne sînt îndemn pentru construcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-mi descarc nebunia în plin! Pământule larg fii trunchiul meu, fii pieptul acestei năpraznice inimi, prefă-te-n lăcașul furtunilor, cari mă strivesc, fii amfora eului meu îndărătnic! Prin cosmos auzi-s-ar atuncia măreții mei pași și-ar apare năvalnic și liber cum sunt, pământule sfânt. Când aș iubi, mi-aș întinde spre cer toate marile ca niște vânjoase, sălbatice brațe fierbinți, spre cer să-l cuprind, mijlocul să-i frâng să-i sărut sclipitoarele stele. Când aș urî, aș
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
un sirian, neîndoielnic viclean și priceput, și, chiar dacă de încredere, rămâneam tot un străin, mai puțin inteligent decât cei din rasa lui. Nu m-am supărat, dar îmi făceam griji pentru siguranța lui Rotari. Ceva mă legase de tânărul acela năvalnic și încă necopt, care era și investiția mea în viitor. M-am mărginit să întreb: - Stăpâne, pe câți longobarzi poate conta ducatul. Eu știam ce era scris în recensământ: peste două mii, dar nu toți potriviți de război, fiind ei prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
adesea Gaila făcea ce făcea și-i ieșea în cale, nu roșea când el o privea și profita de orice ocazie să-l atingă și să stea lângă el. Romilde a fost cea dintâi care și-a dat seama de năvalnica idilă ce se înfiripa între cei doi, veghindu-i cu blândețe și fără să se amestece, până ce lucrul a devenit fățiș pentru toată lumea. Atunci am vorbit cu Gisulf, mult prea ocupat ca să-și dea seama, dar fericit când a aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de-aș fi copilă iar! Joc de seară Peste drum în fapt de seară Larmă mare e în toi, Mic și mare strânși în gloată Fac un mare tărăboi. Saltă praful de pe uliți Câinii latră fără glas Ceata de copii năvalnici Joacă, cântă, fac alai. Blând privește mândra lună Pe ștrengarii mititei, Râd pe sub mustăți bătrânii Care au fost așa, ca ei. Peste tot e veselie, Jocul e neîntrecut, Roata vieții se învârte Și o ia de la-nceput. Elinescu Raluca, clasa
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care o cheamă Dina, l-a întrebat ea pe fiul ei. E fata cu ochii întunecați, părul creț și mâini frumoase care a venit cu moașa. Ai vorbit cu ea pe hol când Așnan năștea. Shalem se repezise atât de năvalnic să-i îndeplinească cererea, că Re-nefer de-abia putuse să-și țină râsul. Când eu și prințul ne-am întors la palat, am găsit curtea goală, așa cum aranjase Re-nefer. Servitoarea dispăruse. Am rămas tăcuți o clipă apoi Shalem m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mi făcu semn să fac la fel. - Apă. Izvor. Râse. - Cumpănă de ape, Îmi zise. Ne-am repezit și, nu după multă vreme, am zărit izvorul pe care-l simțise. Gros cât brațul, țâșnea dintre stânci și cobora la vale, năvalnic, de parcă Tatăl și-ar fi avut culcușul sub acel munte și și-ar fi dat drumul afară, cu marea lui putere. Am Început să coborâm. Pășitorii nu ne mai țineau, dar tot alergam de nu mai știam de noi. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
familie de capibara care se jucau neliniștiți pe mal, gata să sară în apă, dacă de pe uscat venea jaguarul, gata să alerge în pădure, dacă din apă se apropia caimanul. Și vâsli, în cele din urmă, după-amiază, în sus pe năvalnicul râu San Pedro, mereu la adăpostul malului, unde curentul mai pierdea din putere, metru cu metru, cu un nesfârșit efort, trebuind să se odihnească des, agățându-se de o ramură ca să nu piardă în câteva minute strădania de ore întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
încrucișate, survolă oglinda de smarald a lagunei Viracocha și se lansă în josul cordilierei, în căutarea mării. Peisajul era altul, de parcă și lumea ar fi fost alta. Piscuri drepte și abisuri adânci, zăpezi veșnice și văi roditoare, lacuri liniștite și torente năvalnice, terenuri deșertice și blânde pășuni mănoase... Și pe ici, pe colo, în locurile cele mai nebănuite, acoperișurile roșii ale unor cătune izolate, câmpuri desțelenite, țarcuri în care alpaca și lamele au luat locul oilor și al caprelor. Anzii apăreau între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
starea ei de amnezie și va întreba: Unde este pământul care va trebui să-i hrănească pe fiii fiilor noștri? Plesni din limbă și clătină din cap: Merită să trăiești ziua aceea! Vâsli fără efort, pe apă în jos, prin năvalnicul râu San Pedro, având grijă doar să evite cu o lovitură de padelă lemnele plutitoare sau copacii dărâmați de furtunile recente. Vâsli din greu, pe apă în sus, prin afluentul negru, la umbra mahonilor și a arborilor de capoc, sprijinindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ce creează ființa, sub mâinile divine: ”El”. Mă-nalț din seva pământului și cat spre văzduh și fruntea-mi primește botezul de limpede și diafan nor. Foc îmi cutreieră scoarța de lut și jar îmi aprinde inima ce se pornește năvalnic și bate a viață. Apa m-a creat, apa m-a lăsat, apa m-a mângâiat și mi-a șoptit începutul de Om. Curg ape de sus, trec ape prin vene, prin corp ce trăiește din leagăn veșnic de ape
Norii - ocean de apă. In: ANTOLOGIE:poezie by Ella-Anelisse Corozel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_671]
-
tău, Fată e viața mea !” murmură Iorgu grav. Ea chicoti cu o naturalețe atât de frumoasă, încât Iorgu se uită la ea ca la o minune... Reacțiile ei erau întotdeauna repezi și simple. Se supunea îndemnului inimii și firii ei năvalnice fără opreliști. Sănătoasă, tânără, puternică... trupul, dragostea, toate îi dădeau bucurie. El avea să-i spuie ceva... simțea că pe gura lui se însăila o întrebare, care părea să spună: ”Fată frumoasă, de ce ești tu atât de fermecătoare ?!”, dar se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sfârșitului este mai tragic resimțită, decât sfârșitul însuși!... murmură Iorgu uitându-se în jur. După ce se mai uită o data înspre mormânt și se închină, se porni spre ieșire din cimitir. Și, gânduri... din nou gânduri și timpul i se întoarce năvalnic pe umeri ca un val mare, neașteptat de mare, care te copleșește și apoi se împrăștie... Se înserase... Iorgu ajunsese acasă. Și, din nou s-a întors pas cu pas, iarăși și iarăși, către începuturile vieții lui. Bătrânul Iorgu se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să țâsnească făpturi iesite din morminte, cu pânzătura pe obraz... se așezau în fața lui, își lepădau giulgiul și cu ochi lacomi, de răpitori, îi ținteau inima. Rece ca gheața, spaima i se urcă în creier și sângele i se îngrămădi năvalnic, ca în râul umflat să iasă din matcă. Vroia, lupta să se trezească... dar, alunecă din nou în alt somn , plin de vise, cu arătări năpraznice... ca într-o lume cu închipuiri. Din gura deschisă a uneia, care părea a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
încercă pe limbă tăișul cosorului său, cu lama subțire, albastră. O liniște desăvârșită coborî deasupra locului. Mulțimea murdară și zgomotoasă se potoli. Până și parlagiii, speriați de lipsa țipetelor înfiorătoare ale animalelor, vorbeau în șoapte. O gură de cișmea curgea năvalnic și curăța cimentul umed de sângele porcilor. 145 În capătul sălii, sub poarta de fier care semăna de departe cu un pieptene de oțel, așteptau vitele încremenite, cu ochii roșii de spaimă. Frica morții apropiate le înțepenea gâtlej urile și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nereușite de râs, care trădează însă natura echivocă a acestuia. Așa se explică de ce astfel de accese ne lasă un gol mai amar decât o beție sau o noapte de dragoste. Pragul sinuciderii e un fior ce urmează unui râs năvalnic, fără măsură și fără cruțare. Nimic nu degradează vitalitatea mai mult ca veselia, atunci când n-ai chemare și nu ești învechit în ea. Oboselii delicate a tristeții, veselia este un atletism istovitor. Până și tristețea este un meșteșug. Căci nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dragostei o seriozitate mai gravă decât deznădejdii. Pe când aceasta ne închide accesul spre viitor, azvîrlindu-ne fără scăpare în dezastrul pur al timpului, iubirea amestecă lipsa de speranțe cu o ispită de fericire unică. Deznădejdea-i o înfundătură furioasă, un ireparabil năvalnic, o exasperare a imposibilului, pe când iubirea-i o deznădejde înspre viitor, deschisă fericirii. Până și faptul de a bea apă este un act religios. Absolutul se desfată și-n ultimul firicel de iarbă. Absolutul și Vidul... Unde nu-i Dumnezeu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
zbor cu toată existența, cu tot ce e ființă? Simt în mine atâta fluiditate, încît mă mir cum de nu mă topesc și nu curg. Aș vrea ca ființa mea să se transforme într-un fluviu cu ape tulburi și năvalnice, care să poarte numele meu și care să curgă ca o amenințare apocaliptică. Oare va stinge această apă focul din mine, și focul din mine va evapora această apă? În mine sânt numai aburi și scântei, inundații de foc și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
selectează din istoria umană perspectiva teologică. În fața lui Dumnezeu națiunile nu pot fi salvate, decât în măsura în care Îl realizează. Cum Dumnezeu n-are o înțelegere specială pentru fenomenul forței, rămânem, prin ceea ce e mai esențial în noi, de capul nostru. Destinul năvalnic al marilor culturi depășește toate valorile eticului. Dacă istoria ar fi rămas în interiorul binelui și al răului, ea s-ar fi desfășurat pe o direcție de mediocritate, și în locul tragicului care o definește am fi asistat la un spectacol cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
contează: important este ca aceste aparențe să existe. În lipsa lor, nu e posibilă viața în societate. În sfîrșit, identificarea ia forma înstăpînirii asupra celuilalt. Atunci ea slujește la dominarea lui și a relației cu el. Cea mai directă, cea mai năvalnică este dorința de a-l incorpora în sine, de a-l contopi cu sinele tău. De a-l mînca pentru a putea proclama: "Celălalt? Eu sînt el". "Sînt tatăl, sînt sînul, sînt brațul drept". Ludovic al XIV-lea spusese deja
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cu barbă și plini de mînie și simțul dreptății etc. Astfel, ne devin cu toții familiari și apropiați, asemănători între ei. În urma identificării, personajele se fixează automat în viniete și suportă asta cu vitejie. Memoria îi înzestrează apoi cu o putere năvalnică de a emoționa. În lipsa unui termen mai bun, o vom numi seducția nostalgiei. Prin jocul contrastului dintre prezent și trecut, memoria noastră opune persoanelor și realităților pe care le avem sub ochi un imago al echivalențelor lor, reconstituit de mintea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
că am reușit să supraviețuim, ci am ieșit învingători, pentru că i-am putut ajuta și pe mulți alții. Eram de partea binelui și am triumfat în fața sorții potrivnice. Ce altceva își putea dori un băiat de 14 ani? După aventura năvalnică a persecuției naziste, situația a început să se deterioreze în timpul ocupației sovietice. La început, peripețiile au continuat și am putut învinge cu succes pericolele. Consulatul elvețian l-a angajat pe tatăl meu ca persoană de legătură cu trupele rusești de
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
milă. Mila, credința sînt concepte religioase. Există la Conachi și această nuanță („tehnica poeziei - zice G. Călinescu - este alunecarea continuă și savantă Între mistic și profan” *), Într-un loc femeia este Împodobită cu fire dumnezeiască, Însă pasiunea este atît de năvalnică În senzualitatea ei Încît ideea unei Zulnii ca simbol al iubirii de divinitate este exclusă. Marele logofăt de la Țigănești nu e Dante, nici Zulnia, mamă a cinci copii, nu este Béatrice. Dragostea lui Conachi are alte virtuți și se revendică
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]