1,005 matches
-
sistem, ce apare din ignoranță, se pierde în gnosis. De aceea gnosisul este izbăvirea omului lăuntric. Gnosisul nu apare din trup, căci trupul poate fi corupt, și nici nu este de natură psihică, fiindcă pînă și sufletul este rezultatul greșelii, năzuind către spirit. [...] Aceasta este adevărata mîntuire", arată Valentinus, citat de Irineus, în Împotriva ereziei. Nu trebuie să ne îndrăgostim de ideile și de abstracțiunile minții noastre, de concepte și precepte. Nu trebuie să cădem în intelectualism și în psihism, să
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
pentru neamul nostru. Formarea statului național întărise poziția țării noastre față de Imperiul Otoman, totuși ea continua să plătească tribut și să respecte tariful vamal fixat de Turcia. Aceste obligații apăsau greu asupra economiei țării. Povara o resimțeau masele populare, ele năzuiau spre dobândirea independenței, nădăjduind că odată cu eliberarea țării li se va îmbunătăți și traiul. Încă din anul 1875, în Peninsula Balcanică începuseră o serie de răscoale care s-a transformat într-un război al Sebiei și Muntenegrului împotriva Turciei. Cum
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
jocul românesc / Obiceiul bătrânesc / Să strigăm de 35 veselie, / Chiuind de bucurie” sau bocete ca : Nici o moarte nu-i amară / Ca moartea de primăvară, / Pe înfrunzitul codrului, / Pe cântetul cucului, / Pe ieșitul cucului / Moarte, moarte, rea mai ești / Tu acolo năzuiești / unde tu nu trebuiești " sau un fragment din Ciobănașul, compensația care ne-o aduce Densusianu la Miorița : Foaie verde de trei flori / Ciobănaș de la miori / Un ți-a fost moartea să mori / Sus în vârful muntelui / în bătaia vântului, / La
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
la Liceul Național până în vara anului 1894. Perioada acelor ani a fost una dificilă pentru Alexandru Lapedatu. De altfel întreaga copilărie a lui a fost una zbuciumată. Rămas orfan de tată la numai doi ani, crescut doar de mamă, neputând năzui la prea multe a fost nevoit să se descurce singur, luptând din greu. Constrâns de greutățile materiale s-a angajat ca ca un fel de pedagog la un internat particular. Sarcinile lui erau să-i ducă pe copii la școală
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
istoricului: ,,Un istoric foarte minuțios, bine documentat, precis și sobru în expunere, mai mult apropiat de școala critică, decât de tradiția transilvăneană. Exactitatea și claritatea sunt marile lui calități”71. Astfel, încercarea istoriografică a istoricului și programul la care a năzuit au devenit un reper al noii istoriografii transilvănene în perioada interbelică. Meditând la evoluția istoriografiei române, inițiind cursuri pe această temă, Alexandru Lapedatu a deschis o preocupare la Universitatea din Cluj și la Institutul de Istorie Națională, care s-a
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
pătrunderii Islamului în profunzimea continentului negru și care riscă să pună în discuție frontierele existente. De altfel, prin însăși dificultatea materializării unei granițe pe spațiul fluctuant al întinderii nelocuite, deșertul golește de sens conceptul de frontieră. Astfel, Libia colonelului Ghadhafi năzuia în anii ’80, cu sprijin sovietic, să construiască Statele Unite ale Saharei, sens în care, profitând de haosul intern din Ciad, a ocupat fâșia Aozou din nordul acestei țări, iar retrocedarea sa în 1994 nu reprezintă probabil, decât o suspendare provizorie
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
la Liceul Național până în vara anului 1894. Perioada acelor ani a fost una dificilă pentru Alexandru Lapedatu. De altfel întreaga copilărie a lui a fost una zbuciumată. Rămas orfan de tată la numai doi ani, crescut doar de mamă, neputând năzui la prea multe a fost nevoit să se descurce singur, luptând din greu. Constrâns de greutățile materiale s-a angajat ca ca un fel de pedagog la un internat particular. Sarcinile lui erau să-i ducă pe copii la școală
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
istoricului: ,,Un istoric foarte minuțios, bine documentat, precis și sobru în expunere, mai mult apropiat de școala critică, decât de tradiția transilvăneană. Exactitatea și claritatea sunt marile lui calități”71. Astfel, încercarea istoriografică a istoricului și programul la care a năzuit au devenit un reper al noii istoriografii transilvănene în perioada interbelică. Meditând la evoluția istoriografiei române, inițiind cursuri pe această temă, Alexandru Lapedatu a deschis o preocupare la Universitatea din Cluj și la Institutul de Istorie Națională, care s-a
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
pentru neamul nostru. Formarea statului național întărise poziția țării noastre față de Imperiul Otoman, totuși ea continua să plătească tribut și să respecte tariful vamal fixat de Turcia. Aceste obligații apăsau greu asupra economiei țării. Povara o resimțeau masele populare, ele năzuiau spre dobândirea independenței, nădăjduind că odată cu eliberarea țării li se va îmbunătăți și traiul. Încă din anul 1875, în Peninsula Balcanică începuseră o serie de răscoale care s-a transformat într-un război al Sebiei și Muntenegrului împotriva Turciei. Cum
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
Într-un punct esențial, modul în care a trăit Wittgenstein nu se conformează însă reprezentărilor lui Noica despre o viață închinată gândirii. Căci Wittgenstein nu a trăit pentru o operă, așa cum au trăit Kant și, mutatis mutandis, Noica. El a năzuit pur și simplu să trăiască într-un mod autentic, adică să fie pe deplin sincer cu el și cu alții, în acest sens anständig (un cuvânt care este tradus într-un mod nesatisfăcător prin onest sau cuviincios). Tot ceea ce a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
noii profesii de învățător - decurge din îndoiala că se va putea face vreodată înțeles ca filozof.“47 Wittgenstein a revenit din prizonierat în august 1919. Fusese soldat cinci ani de zile. Experiențele acestei perioade au lăsat o urmă de neșters. Năzuia să păstreze ceva din acea „lumină a vieții“ pe care o căpătase în întâlnirea sa cu moartea. Nu voia să revină la „viața normală“ a unui om din mediul social căruia îi aparținea familia lui. Mult timp a purtat vechea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
unele povestiri ale lui Tolstoi. Poate că modul cum gândea pe atunci Wittgenstein va putea fi mai bine înțeles de cel care citește o istorisire cum este Părintele Serghei. Aici este vorba despre un tânăr cu mari înzestrări care a năzuit să ajungă la desăvârșire în tot ceea ce făcea. După mulți ani de îndoieli și suferințe, și-a dat seama că nu realizări excepționale, ci o viață simplă, umilă îi poate aduce împăcarea cu sine, liniștea sufletească. Muncea într-o grădină
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cu preconcepțiile profesioniștilor filozofiei și pentru cultura lui înaltă, Wittgenstein îi scria, în 1932, în legătură cu un articol al lui Carnap (Carnap reluase, în acest articol, idei pe care Wittgenstein credea că le comunicase în discuții cu membri ai Cercului): „Nu năzuiesc, cum știți, la recunoaștere în cercurile academiceă Nu este vorba de o dispută de prioritate academică, ci de o chestiune personală. În adâncul inimii, îmi este indiferent ce gândesc despre mine filozofii de astăzi; căci eu nu scriu pentru ei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
dintre elevii săi, ar fi negat asemenea fapte în fața autorităților școlare. Mințind și-ar fi încărcat pentru totdeauna conștiința. Nu este ușor să înțelegem bine o asemenea înverșunare îndreptată împotriva propriei persoane. Pentru Wittgenstein, credea prietenul său Rush Rhees, poate năzui cu adevărat să devină un om mai bun numai cel care se va strădui să reziste tentației de a se înșela pe sine. Înclinația de a gândi bine despre sine îi apărea drept una dintre cele mai puternice ispite, căreia
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
trebuie avute în vedere de cititor pentru a putea urmări textul. A doua a fost o anume frumusețe expresivă a formulărilor. Spiritul lui Wittgenstein fusese modelat de capodopere ale literaturii de limbă germană și ale muzicii clasice. Autorul Tractatus-ului a năzuit să dea ideilor sale o formulare în același timp concisă și sugestivă. Iată doar câteva exemple: 1.11 „Lumea este determinată prin fapte și prin aceea că acestea sunt toate faptele.“ 4.115 „Ea (filozofia) va desemna ceea ce nu poate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pe care îl oferă această epocă nu este cel al devenirii unei mari opere de cultură, epocă în care cei mai buni lucrează în vederea aceluiași mare țel, ci spectacolul mai puțin impozant al unei mulțimi din care cei mai buni năzuiesc doar spre țeluri private, nu avem voie să uităm că nu spectacolul este cel care contează.“39 Înlocuirea hegemoniei poeziei, artelor și filozofiei cu supremația științei era percepută de Wittgenstein drept un semn indubitabil al declinului. Lumea de după Primul Război
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mai degrabă de idealitate, de vizionarism. În general, percepției strict senzoriale îi este preferată potențialitatea actului, iluzia epifaniei erotice: "dormi/ goală ca o fericire despletită/ înăuntrul meu/ tulburând primul țipăt al pământului/ mi l-a dăruit Dumnezeu/ când am fost năzuit/ din fărdedurerea întunericului dinainte//... mă mor/ lungit/ între visele cu tine/ înșirate în toate cele șapte zile/ în palma vecinic pogorâtă a astei clipe/ rugându-mă/ ca răsuflarea ta/ să-mi spulbere iar carnea de pe suflet/ vegheat de tatăl meu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
formularea exactă a poetului), în subiect al meditației poetice învăluitoare, îndrăgostite, ce împrumută cel mai adesea tonul encomiastic: "ay, ay, ay, floare de cactus,/ femeie, de mii de ori femeie!" Ciclul următor, femeile lumii de suprafață, răstoarnă perspectiva, preluând și năzuind să revalorizeze estetic alte fețe ale animei, arhicunoscute, căci de mult transformate în bunuri culturale de cea mai largă circulație: zeițe și regine din panteonul egiptean și creștin (Nefertiti, Cleopatra, Estera, Elisabeta, Maria Antoaneta) sau alte figuri istorice și livrești
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de aici ar trebui să Înceapă dialogul”. În concluzie: calea spre celălalt este calea potențării umanității noastre ca rezultat al experienței dramatice a omului care, neputându-se desprinde pe deplin de natura sa originară, biologică - violentă, funciar egoistă și intolerantă - năzuiește să-și edifice o a doua natură, lumea sa umanizată, În care să se realizeze Împreună cu semenii săi, atât de diferiți, dar totuși nu mai puțin umani. Etica În societatea bazată pe cunoaștere O caracteristică de necontestat a discursului teoretic
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
reclamă toleranța mea de la care nu mă pot sustrage, fără a-mi altera propria mea umanitate. Calea spre toleranță este rezultatul experienței dramatice a omului În lume care, neputându-se desprinde pe deplin de natura sa originară - violentă și intolerantă - năzuiește să-și edifice o a doua natură, umanizată, a culturii și civilizației, unde să se realizeze Împreună cu semenii, potențând, spre o dimensiune de ideal, autenticitatea condiției sale umane, rostul său În această lume. Despre toleranță sine ira et studio Se
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
altă parte, un minimum de teorie de bază, despre care vorbește J. Habermas ca monde veçu (lume, experiență trăită). Gîndirea economică zăbovește asupra unora din dificultățile cu care se confruntă civilizația noastră, "o civilizație care așa cum spunea K. R. Popper năzuiește spre umanism și raționalitate, spre egalitate și libertate, o civilizație ce se află încă (...) la vîrsta copilăriei și care continuă să crească în ciuda faptului că a fost de atîtea ori trădată de atîția lideri intelectuali ai omenirii"5. Pentru a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
după revoluție? Căutăm În gunoaiele securității și fabricăm dosare. Nu pentru a susține vreun scriitor român pentru Premiul Nobel, nu, Doamne ferește, ci pentru a-i Înfunda odată pentru Întotdeauna pe cei care au mai rămas și care ar mai putea năzui la această recunoaștere internațională. Am tot căutat „În sertar” o literatură de rezistență Împotriva comunismului care, evident, nu exista. Și de ce nu exista, domnilor? Vă spun eu, și puteți verifica: pentru simplu motiv că autorii acestei literaturi luptând, calcând pe
Atitudine. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Ileana Andrei () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1443]
-
sursă a terorii implacabile și a fascinației irezistibile. Devine inutil de adăugat că întâlnirea antropicului cu elementele este letală pentru cel dintâi. Prometeismul funciar al personalității autorului este punctat de Mihail Diaconescu: "Copleșit de existență, ridicându-se contra ei și năzuind s-o organizeze, s-o explice și s-o supună în cele din urmă, Gib I. Mihăescu încearcă mereu, prin creație, propria sa eliberare. O eliberare care pe măsură ce opera se configurează în reala ei substanță devine tot mai problematică" (1973
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
nedreptăți. Nu știm prea bine dacă în Est sunt mai multe confuzii decât în Vest. Ceea ce se vede este că Vestul preferă o mai bună "calitate a vieții" decât Estul, nutrit cu îmbelșugatele "second-hand"-uri. Întrucât înapoia limitelor stau orizonturi, năzuim ca ele să se deschidă mai avantajos și țărilor Estului, când acestea vor avea acces la "chei". Reformele au accentuat truismul că noua modernitate reglează raporturile valorilor spirituale cu vechi tradiții de sprijin omenesc. Regulile democrației îndrumă și pe aleșii
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și interetnice acumulate în deceniile Regatului, apoi în timpul Republicii populare/socialiste încununată cu unele succese sub autoritara Uniune Comunistă condusă de I.B.Tito (1892-1980), s-au transformat în războaie, instabilitate, reconfigurări de noi state și regiuni autonome, cum nu au năzuit naționaliștii. Pare că s-a revenit la vechiul îndemn al lui Filip al II-lea al Macedoniei de altădată: divide et impera. Nu la fel au decurs lucrurile mai către Est. După dispariția Uniunii Sovietice la sfârșitul anului 1991, secesionismul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]