2,620 matches
-
partea superioară. Naosul este format din trei nave de înălțime egală și este împărțit de cele cinci perechi de coloane în șase travee. În navele laterale, la aproximativ jumătatea înălțimii acestora, se găsesc galeriile, iar pe latura vestică, galeria orgii. Naosul are patru portale, iar cel sudic conduce mai întâi într-un vestibul. Din cele două turnuri ale planului inițial a fost ridicat doar cel sudic până la o înălțime de 44 m, iar cupola sa se ridică la 65 m pe
Biserica Neagră () [Corola-website/Science/298709_a_300038]
-
sudică a turnului, respectiv pe cea vestică, se află cadranele ceasului din turn. Portalul principal al bisericii se află pe latura sudică și este îmbogățit cu sculpturi ornamentale. Zidurile exterioare și vârfurile bolților au 21 m înălțime. Coama acoperișului aparținând naosului se ridică la 42 m, iar cel al corului la aproximativ 38 m. Partea turnului are 30 m, iar în exterior, între cele două scări în spirală, măsoară 31 m. Suprafața totală a bisericii ocupă 2500 m², iar blocurile din
Biserica Neagră () [Corola-website/Science/298709_a_300038]
-
Mare pe raza comunei Mihăești, pe fosta moșie "Hința", la 6 km de Băile Govora și la 18 km de municipiul Râmnicu Vâlcea. Biserica mănăstirii, așa cum apare astăzi, este ridicată pe un plan treflat având o singură turlă așezată pe naos, care are o cornișă de cărămidă în formă de dinți de fierăstrău. Pereții exteriori sunt drepți, singura ornamentație arhitectonică fiind un brâu cu trei funii ce o desparte în două. În rest sunt netezi, zugrăviți în alb, având ferestruicile înguste
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
întreaga Europă. Biserica din Saint-Savin sur Gartempe, Franța, este decorată cu picturi care redau vizual atât martiriul Sf. Savin cat și pe cel al Sf. Ciprian. În pridvor există scene care înfățișează Sfârșitul Lumii și Judecata de Apoi; pe bolta naosului sunt reprezentate episoade din pentateuh; chiar și galeria situată deasupra pridvorului relatează prin picturi despre trecerea lui Cristos, ca o aducere aminte a modului de izbăvire al omenirii, prin sacrificiul crucificării. Catedrala din Canterbury a fost decorată și ea, în
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
țigla. Biserica, realizată în stil gotic, este simplă, cu o navă de dimensiuni mici, terminată cu un altar semicircular. Întreaga construcție a fost întărită cu nouă contraforți, fiecare având două trepte. Pentru iluminarea interiorului au fost amenajate patru ferestre pentru naos, câte două pentru fiecare parte laterală, și două pentru altar. Ferestrele sunt specifice stilului gotic, înguste și înalte, însă terminate în partea superioară nu în arc frânt, ci semirotunjit, dovada intervenției ulterioare asupra bisericii. Spațiul ferestrelor este divizat în șase
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
Jos. Biserica a fost construită la începutul secolului al XIX-lea din contribuția credinciosilor. În 1818 au fost pictate altarul, arcada din fața altarului, cei patru evanghelisti și câțiva sfinți reprezentați prin medalioane de pânză.Are formă de cruce, având pronaos, naos și altar, fiecare cu o cupola proprie, rezemându-se pe arcade solide. S-au facut unele reparații și lucrări de întreținere în anii 1961 (la interior) și 1967 (exterior). Dintre preoții slujitori se pot aminti încă de la 1813: Nicolae Orăștean
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
o echipă de pictori conduși de L. Raffin, în stilul frescelor sârbești vechi. Biserica latină a mănăstirii, dedicată Mântuitorului, situată în partea de nord a mănăstirii, a fost construită între 1981 și 1988. Ea se inspiră din planul bazilical (atrium, naos et altar). Prima piatră la temelia bisericii provine de la Muntele Sion de la Ierusalim, și a fost pusă la 2 noiembrie 1981 de arhiepiscopul de Canterburry, Robert Runcie, și de cardinalul Godfried Danneels, arhiepiscop de Malines. Biserica a fost sfințită la
Mănăstirea Chevetogne () [Corola-website/Science/299870_a_301199]
-
1677 și a fost construită o cișmea în zidul de incintă dinspre poarta cea mare a curții domnești. De asemenea, a construit o gropniță pentru îngroparea sa. Specialiștii presupun că tot atunci a fost demolat peretele despărțitor dintre pronaos și naos și înlocuit cu două coloane care susțin trei arcade. Tot Antonie Ruset a dăruit bisericii două sfeșnice mari de bronz și mai multe vase liturgice de argint. Ca urmare a mazilirii lui Antonie Ruset, lucrările au fost continuate de Gheorghe
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
Lecomte du Noüy constata că, spre deosebire de Biserica „Sf. Trei Ierarhi” care impresionează prin bogăția, profunzimea și diversitatea ornamentațiilor exterioare, Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” se remarcă prin simplitatea construcției. Biserica avea plan treflat, cu abside semicirculare și cu pronaos supralărgit. Deasupra naosului se afla o turlă octogonală cu acoperiș țuguiat, așezată pe o bază octogonală. Zidul era susținut de contraforturi înalte în dreptul proscomidiarului și al veșmântarului. Pe absidele laterale se aflau arcade oarbe. Fațada bisericii ștefaniene era înconjurată deasupra ferestrelor de două
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
absidele laterale se aflau arcade oarbe. Fațada bisericii ștefaniene era înconjurată deasupra ferestrelor de două rânduri de ocnițe, cele de jos fiind mai mari, iar cele de sus mai mici și mai numeroase. În interior, biserica este compartimentată în pronaos, naos și altar. În biserică se intră printr-o ușă având un ancadrament cu muluri gotice. Pronaosul are formă dreptunghiulară, având deasupra o cupolă sprijinită pe pandantivi. Între pronaos și naos se afla un peretele despărțitor, care a fost demolat în
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
și mai numeroase. În interior, biserica este compartimentată în pronaos, naos și altar. În biserică se intră printr-o ușă având un ancadrament cu muluri gotice. Pronaosul are formă dreptunghiulară, având deasupra o cupolă sprijinită pe pandantivi. Între pronaos și naos se afla un peretele despărțitor, care a fost demolat în vremea lui Antonie Ruset și înlocuit cu trei arcade susținute de două coloane. Deasupra naosului se află turla sprijinită pe arce mari. Biserica reconstruită de André Lecomte du Noüy diferă
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
gotice. Pronaosul are formă dreptunghiulară, având deasupra o cupolă sprijinită pe pandantivi. Între pronaos și naos se afla un peretele despărțitor, care a fost demolat în vremea lui Antonie Ruset și înlocuit cu trei arcade susținute de două coloane. Deasupra naosului se află turla sprijinită pe arce mari. Biserica reconstruită de André Lecomte du Noüy diferă de biserica construită de Ștefan cel Mare în următoarele aspecte: Mobilierul bisericii (catapeteasma, stranele) din stejar aurit, precum și policandrele, sfeșnicele și candelele de bronz au
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
dintre puținele monumente medievale românești atât de bine conservate. Acesta este compus din: Biserica mănăstirii - ca arhitectură este asemănătoare cu cea de la Mănăstirea Dealu, de dimensiuni mari (30 x 10 m), construită pe un plan triconc cu o turlă pe naos și alte două mai mici pe pronaos. Zidurile, foarte groase, sunt din cărămidă arsă și piatră. Decorațiunea exterioară este specifică bisericilor din Țara Românească, simplă, singurele elemente decorative fiind două registre de firide și un brâu de piatră în partea
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
a ilustra în mod exemplar împărțirea confesională a Heidelbergului vom prezenta soarta bisericii Sfântului Duh. Aceasta, ca urmare a declarației religioase din 1706, a fost divizată în două părți printr-un zid interior: reformaților și mai târziu uniților le aparținea naosul bisericii, iar zona altarului și corul aparținea romano catolicilor, iar din 1874 vechilor catolici. Încercarea principelui Carol al III-lea Filip de a transforma întreaga biserică într-o biserică de romano-catolică pentru curtea domnească, a condus la o criză religioasă
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
secolul trecut de Nicolae Ceaușescu. Din nucleul orașului medieval de pe malurile Dâmboviței s-au păstrat vestigiile Curții Vechi (sec. XV - XVI) cu Biserica Domnească "Buna Vestire", care datează probabil din vremea lui Mircea Ciobanul (1545-1554). Biserica are un plan triconc, naosul ei este evidențiat printr-o turlă. Fațada trădează unele influențe moldovenești, dar zidăria formată din asize de cărămidă alternând cu porțiuni acoperite de mortar, imitând piatra fățuită, aparține deja formelor tipice arhitecturii Țării Românești. Portalul vestic cu decoruri în stil
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
Alexandru II Mircea (1568-1577), dar a fost distrusă deja în 1595 de Sinan Pașa, pentru a fi în secolul al XVII-lea reconstruită și fortificată de către Radu Mihnea (1613-1620) și Alexandru Coconul (1623-1627). Atât elementele tradiționale (planul triconc, turla pe naos), cât și pronaosul supralărgit, încununat de trei turle, sunt influențate de formele bisericii mănăstirii din Curtea de Argeș. Decorul fațadelor este format din două registre de arcaturi din ciubuce, despărțite de un brâu median. Din ansamblul Mănăstirii Mihai Vodă, ctitoria marelui domnitor
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
din secolele XVI-XVIII, translată din fosta incintă monastică în 1986. Clădirea mănăstirii, care adăpostise până atunci Arhivele Statului, a fost distrusă. Din secolul al XVI-lea datează și biserica mănăstirii Mărcuța (1586-1587), o ctitorie pe plan triconc cu turlă pe naos a marelui vistier Dan. În 1733 biserica a fost reînnoită și împodobită cu picturi murale, iar din 1945 până în 1957 ea a fost restaurată. Alte importante mărturii ale secolului al XVI-lea, Biserica Alba-Postăvari și biserica Spirea Veche, au fost
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
1654-1658), dezvoltă modelul dat de biserica episcopală din Curtea de Argeș, folosind proporții mai masive, mai ales în cazul unui monumental pridvor vestic. Interiorul bisericii a căpătat în secolul al XIX-lea un caracter unitar, prin înlăturarea zidului care despărțea pronaosul de naos și prin împodobirea cu un ansamblu de pictură murală în 1830. Deasupra ușii spre pronaos s-au păstrat imaginile ctitorilor din 1669. După mutarea mitropoliei de la Târgoviște la București în 1668, ea a devenit Catedrală Mitropolitană, și în 1925, după
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
Leontie de la Rădăuți", care a fost acoperită cu tablă de cupru. Biserica "Sf. Nicolae" din Rădăuți a fost aleasă de primii domnitori ai Moldovei ca necropolă domnească, aceasta fiind dovada incontestabilă a primei biserici de piatră din Moldova. Astfel, în naos se află 7 morminte. Pe latura estică a naosului se află patru morminte, aflate în ordinea următoare din colțul sud-estic spre cel nord-estic: Bogdan I (1359-1365), Lațcu (1365-1373), Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun și Bogdan, fiul lui Alexandru cel
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
de cupru. Biserica "Sf. Nicolae" din Rădăuți a fost aleasă de primii domnitori ai Moldovei ca necropolă domnească, aceasta fiind dovada incontestabilă a primei biserici de piatră din Moldova. Astfel, în naos se află 7 morminte. Pe latura estică a naosului se află patru morminte, aflate în ordinea următoare din colțul sud-estic spre cel nord-estic: Bogdan I (1359-1365), Lațcu (1365-1373), Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun și Bogdan, fiul lui Alexandru cel Bun. Întemeietorul Moldovei, Bogdan I, se află înmormântat în
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
morminte, aflate în ordinea următoare din colțul sud-estic spre cel nord-estic: Bogdan I (1359-1365), Lațcu (1365-1373), Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun și Bogdan, fiul lui Alexandru cel Bun. Întemeietorul Moldovei, Bogdan I, se află înmormântat în colțul sud-estic al naosului, având pe mormânt o lespede cu următoarea inscripție în limba slavonă: ""Din mila lui Dumnezeu, Io Ștefan Voievod, Domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a înfrumusețat acest mormânt străbunicului său, bătrânul Bogdan Voievod, în anul 6988 <=1480> luna
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
1480> luna ianuarie 27. Aceste morminte le-a făcut mistr Jan"". La sfârșitul inscripției s-a sculptat un scut cu un cap de zimbru în interior, având o stea între coarne. După mormântul lui Bogdan I, pe aceeași latură a naosului, se află mormântul domnitorului Lațcu, fiul și urmașul lui Bogdan I. Lespedea funerară de pe mormântul său are următoarea inscripție în limba slavonă: ""Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, Domnul Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a împodobit mormântul
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
Voievod, domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a împodobit mormântul acesta bunicului său, Io Bogdan Voievod, fratele lui Alexandru voievod, în anul 6988 <=1480> luna ianuarie, 25 zile, întru veșnica lui pomenire"". Ultimul mormânt de pe latura estică a naosului aparține lui Bogdan, fiul lui Alexandru cel Bun. Pe lespedea funerară a mormântului său se află următoarea inscripție în limba slavonă: ""Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a împodobit mormântul
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
înfrumusețat acest mormânt... care este pus aici... Testele ADN recente au demonstrat că aici este înmormântat Costea, tatăl fraților Petru I și Roman I Ultimul mormânt din acest rând aparține lui Petru I fiind lipit de latura de nord a naosului. Inițial s-a crezut că este sub lespedea ștearsă de pe latura sudică a naosului, dar testele ADN recente au confirmat că locul lui de odihnă este acest mormânt. Pe latura vestică a naosului sunt două morminte: în partea de sud-vest
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
este înmormântat Costea, tatăl fraților Petru I și Roman I Ultimul mormânt din acest rând aparține lui Petru I fiind lipit de latura de nord a naosului. Inițial s-a crezut că este sub lespedea ștearsă de pe latura sudică a naosului, dar testele ADN recente au confirmat că locul lui de odihnă este acest mormânt. Pe latura vestică a naosului sunt două morminte: în partea de sud-vest cel al episcopului Leontie (Lavrentie) și cel din nord-vest care aparține lui Roman I
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]