2,809 matches
-
Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mama Poezii de Al.FLORIN ȚENE Mama, fiord al apelor liniștite Din ochiul apei cu nori de pleoape Soarele răsare ca un gând mai blând, Când nări de căprioare se mulează-n ape Și-o altă lume încolțește-n gând. Acolo, memoria mea, închisă, umple cu durere un alt gol, Când căprioara a căzut ucisă Tristă intră mama în simbol. Vulnerabile stări de lună și de soare
MAMA, FIORD AL APELOR LINIŞTITE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348051_a_349380]
-
o clanță pentru o altă, o altă... până rămâne măduva Limbii Române. Al.Florin ȚENE O8.iunie.2008 Geoagiu Băi Mama, fiord al apelor liniștite Din ochiul apei cu nori de pleoape Soarele răsare ca un gând mai blând, Când nări de căprioare se mulează-n ape Și-o altă lume încolțește-n gând. Acolo, memoria mea, închisă, umple cu durere un alt gol, Când căprioara a căzut ucisă Tristă intră mama în simbol. Vulnerabile stări de lună și de soare
MĂDUVA LIMBII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348052_a_349381]
-
dori ca, înainte să începeți lectura acestor pagini, să vă opriți măcar un minut agitația interioară, așa cum ni se întâmplă când ajungem brusc în fața mării, ori la poalele muntelui. Să coborâți alene pleoapele, să întindeți precauți, dar cu înfiorare auzul, nările, degetele, pecetluind buzele, și să vă închipuiți alunecarea unei corăbii pe apele mării Egee. Flancată la o lungime de braț de șiruri de pescăruși năstrușnic-flămânzi, năbădăioși, obraznici, apucători și gureși cât cuprinde, gata să-ți fure din zbor firimitura. Departe
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
ani. Când meseria de frânghier a început să nu-i mai aducă venit, s-a apucat de reparat biciclete. Acolo își avea atelierul, spusese emigrantul, plimbându-și mâna spre cel mai îndepărtat colț al piațetei, îmi stăruie și acum în nări mirosul iute, de la soluția de lipit cauciuc. O prepara bunicul din crep dizolvat în benzină. Rețetă proprie. Cât am fost elev, reparam și eu biciclete cu el împreună. Apoi am făcut medicina. Am intrat la facultate fără concurs, fiindcă terminasem
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
Fă, Doamne, ca cei care aprind lumânări în plină amiază pentru a Te celebra, să-i tolereze și pe cei care se mulțumesc doar cu lumina soarelui tău. Voltaire - Omul are nevoie de smerenie ca de suflarea ce iese din nările sale. Pimen - Duhul Sfînt este care zice: Părtaș sînt eu tuturor ce se tem de Tine. Pimen - De vei vedea cîteva lucruri și vei auzi cuvinte, să nu le povestești aproapelui tău, căci este surpare de război. Pimen - Cel ce
CITATE MEMORABILE (67) de ION UNTARU în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347678_a_349007]
-
martie 2015 Toate Articolele Autorului Indiscret, răscolesc în garderoba cele ce mi-i soție, năzărind, ca motiv, o bluză vișinie - amintiri din care s-a născut viitorul, acum, trecutul și dorul. Nicidecum, bluza vișinie nu a supraviețuit parfumului fosilizat în nările-mi încă neatrofiate de timp și de agresiunea aldehidelor societății de consum, nicidecum... N-am găsit bluza cea vișinie, ci doar inconfundabilul ei parfum de toporași și amintiri, o mie, răsfrânte peste un timp cu originea într-o primăvară timpurie
BLUZA VIŞINIE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350060_a_351389]
-
căci trebuia să las loc și celorlalte bunătăți. Dar căldura domoală din casă dată de focul scânteind printre lemnele duduind în sobă! Dar traista cu bobârnaci...o mai simt parcă și acum legată de gât! Simt parcă gerul lipindu-mi nările și lupta cu nămeții colindând din casă în casă...și mirosul fumului căzut din coșurile caselor, ori frumusețea lui urcând înșurubat în calmul serii... și acea lume tihnită a satului de odinioară... Mă trimite un gând de compasiune pentru oamenii
ÎNTRE DOUĂ LUMI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350127_a_351456]
-
dovediră deosebit de dibace, în ciuda mărimii lor. Tăie o bucată de pâine care scrâșni din coajă sub lama cuțitului, așeză pe ea un pat de brânză, apoi, deasupra felii de pește, după care i-o întinse. Imediat ce mirosul peștelui îi atinse nările, Mona își simți stomacul urcând ca un ascensor în plină viteză. - Aș prefera fără pește! El o săgetă cu privirea și lăsă mâncarea pe masă cu un gest încetinit. - Vrei să ne înțelegem, nu? - Ar fi de preferat. - Atunci, ce
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
prind prin sala tronului că o azvârl cu biciul pe fereastră!” În fine, baba FRIGUROASA era înfofolită cu șapte broboade peste care mai avea o căciulă cu urechi. Din broboade abia își făcea loc un nas borcănat, cu brumă la nări, iar la gură două sloiuri de gheață. Avea pe ea nouă cojoace, de arăta ca un cubuleț bondoc, împiedicându-se de ele când le târa prin zăpadă. Dar ițele împărăției le țesea Iarna cu marele dregător, generalul Prăpădenie, comandantul tuturor
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
somnul fugea ca un tren prin tunelul dintre Franța și Elveția. Un amestec de cenușă și sânge aștepta afară, printre tufișuri. Un chip apărea deasupra zorilor, dar zorii nu veneau, parcă se depărtau. Îi vedeam irișii în mișcare, în strălucire, nările fine, respirația de trandafir, simțeam cum o petală mi se strecoară sub gulerul larg. Un gând a căzut de-a dura. I s-au aprins obrajii și gura. I-am dezmierdat șovăielnic trupul, un văl de mireasă. Aleasa mea, te-
VISAM de BORIS MEHR în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361803_a_363132]
-
ce vor urma, nu va fi risipit: „Cînd desenezi o ramură, nu uita să simți vântul.” Milena Munteanu nu a desenat, însă cuvintele ei m-au dus acolo, în timp, alături de ea, la Tokyo sau la Nikko, la Kamakura sau Nara, sus pe muntele Fuji ca să dau „binețe soarelui” sau la „un onsen, o baie termală japoneză... pe care oamenii și maimuțele le apreciază cu gusto,cu entuziasm, adică”, în temple sau pe străzile cartierelor, în muzee sau pe locuri mustind
DIN ȚARA SOARELUI RĂSARE, AUTOR MILENA MUNTEANU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365929_a_367258]
-
soarele a năvălit în interiorul cabinei printr-o puzderie de săgeți calde, ... XI. ION IANCU-VALE - DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (5), de Ion Iancu Vale, publicat în Ediția nr. 907 din 25 iunie 2013. CALUL statuie a zvâcnetului calul reazemă bolta în nări și copita stemă a libertății lui sudează nervos cerul de pământ nobilă dăltuire de curaj doar fluturele roșu îl inimii bate temător în pupila uleioasă și dilatată trădându-i ancestrala teamă de zăbală NĂUCA VARĂ, CÂINE TURBAT a venit vara
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
-și aștepta pruncul să iasă la lumină. Se aplecă peste pervazul ferestrei și își aprinse o țigară. Nelipsita sa țigară Camel. Trase cu putere și inspiră adâncfumul țigării,apoi cu putere îl împrăștieîn natura pură de afară. Imediat simți în nări mirosul de tutun, gândindu-se fără să vrea la poluare și recomandările de pe pachetele de țigări. Privea cerul și cu ochii închiși, asculta murmurul din adâncurile Oltului. Încerca să-i deslușească cântecul care-l cheama, stârnindu-i fiori în trup
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
Autorului Te aș dezgoli de toate învelișurile i-a zis să văd ce ai sub faldurile unde îți ții mândria chipului cu care cei ce intră în contact se pierd și victimă îți cad alunecării în patimi necuprinse De ce ții nările în vânt și răspândești semnificația închinării în gestul celui ce a privit prea mult cum adierile-ți străbat culorile din ochii ți licărind de atâta începuturi Stai și întindeți frăgezimea din formele obrajilor în unghiuri din care lumina să își
TE AŞ DEZGOLI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365411_a_366740]
-
țară colbuit, străjuit pe de lături de ciulinii lui Panait Istrati. Nu au dispărut nici acum din peisajul stepei românești. Ni i-a lăsat marele cărturar moștenire. Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere. Simt răcoarea și aerul sărat al mării. În fața mea este o panoramă fără de seamăn. O întindere albastră fără de cuprins. Aceasta este opera lui Dumnezeu, zămislită atunci când s-a oprit să se odihnească. A vrut în mărinimia Sa, să
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
sărate. Oare lumea are început? Și ziua de ce este noapte? Iubirea flămândă ca o lupoaică Dă puilor să sugă Înainte să moară. LA COASĂ Vârful coasei dă cep, mustul verdelui se încarcă aerul, parcă se cimentează aburii de clorofila în nări plăcerea așezată straturi pe limba vacii Vârful coasei luminează locul sudoarea cosașului se înfige în cioturile rămase, gâlgâind de tinerețe, seminte de speranță cruci bătute mărunt în carnea pământului Vârful coasei ia câte puțin după pasul omului ca pulsul inimii
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
Ce dor îmi e de orele când cerul Ne-nvăluia-n visare, iar un vânt Se-auzea-ntre ierburi ca un cânt, Când stelele își deslușeau misterul. Îmi amintesc mireasma înserării, A ploaie-amestecată cu parfum De flori de câmp... O am în nări și-acum, Și-n minte-o am, nu pot s-o dau uitării. Dar nici n-aș vrea...E ca și cum te-aș scoate Din sufletul ce,-n taină, te-a ascuns, Sau tu, pe nesimțite, ai pătruns. Și chiar să
FLORI DE CÂMP de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365211_a_366540]
-
nr. 426 din 01 martie 2012 Toate Articolele Autorului O caleașcă învechită, cu roțile scârțâind, Se apropie prin ceață, printre gene-o văd venind. Caii merg mușcând zăbala și se opintesc pe rând, Mai nechează câte unul, aburi scot pe nări suflând. Nici birjarul nu mai poate biciul să-l plesnească-n cai, Doar din când în când tresare și mai strigă: „Dii măi, hai!’’ Că nu știe cum să-njure, e birjar, dar, totuși... domn. Mâna-i este amorțită, ochii
PRINŢESA PRIMĂVERII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365245_a_366574]
-
dezlănțuite aleargă al dorului meu avânt Cu aripa timpului larg deschisă, planează pe vânt... Destramă iar norii de lacrimi fără un strop de cuvânt... Și-nalță furtuni de trăire, răscolind al serii pământ. Gonește sălbatic în pustiul color Fornăie-n nările apusului dojenitor Împarte adâncul mistuitor Și cântă... acum tânguitor... Pe tâmple-mi se strânge sudoare de vise, în rânduri... Tălpile-mi ard, copleșite de ropot de gânduri... Dar știu că eliberez vortexul din adâncuri Trăind și despachetând noi prezenturi... (ascultând
ROPOT DE GÂNDURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 932 din 20 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365265_a_366594]
-
puternice, cărora le jucau mușchii, parcă abia așteptând să stârnească uimire prin etalarea forței lor, ci doar doi căluți mărunței, de culoare șargă și care trăgeau căruța fără a se grăbi, ca doi bătrânei pedanți ieșiți la plimbare, fornăind pe nări din când în când și plesnindu-și fără convingere crupele cu coada. Adulții schimbau puține vorbe între ei, preferând să rămână adânciți în gândurile lor. Sprijinită de marginea de lemn abia dată la rindea, a căruței ce se legăna ușor
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
mirul... Și oare din ce ar mai înflori aievea veșnicia? Nu, viața ar fi fost searbădă fără flori. Pământul ar fi fost inundat de lacrimile stelelor... și ar fi fost plin de răni... și de sânge... Parfumul ce-ți mângâie nările în fiecare zi nu s-ar fi născut... Nu, nu vrei să-ți imaginezi viața în absența suavelor flori! Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Florile / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 428, Anul II, 03 martie 2012. Drepturi de
FLORILE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366398_a_367727]
-
ochi Și-i descântai de spaime, de plâns și de deochi Și-l îndemnai la tropot, iar liber și lejer Deși mureai de frică să nu dispară -n cer Era mustang rebel de zări împătimit Iar tu lupoaica tandra cu nări de hiacint Referință Bibliografica: Și l-ai supus, poezie de Ion Iancu Vale / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 428, Anul ÎI, 03 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ŞI L-AI SUPUS, POEZIE DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366419_a_367748]
-
vezi și femei alergând printre tauri. Tumultul interior este enorm, inima bate să sară din piept, corpul își mobilizează toate rezervele, părul se face măciucă, pielea de găină. Alergați de tauri, sub tropăitul lor asurzitor, cu mirosul de jivină în nări, simțind suflarea lor fierbinte în ceafă, amatorii de senzații tari par suspendați între spațiu și timp, între viață și moarte. Toate detaliile supărătoare ale cotidianului anost se topesc sub imperiul acelei clipe magice, mistice, extatice. Pentru unii dintre ei, encierros
FIESTA TOTAL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366524_a_367853]
-
cailor, se auzeau greierii țârâind într-un concert continuu. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și al grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
din cuptor. Mi-era pur și simplu teamă să mă apropii de bucătărie: îmi imaginam că vreo arătare invizibilă a deranjat ceva pe acolo. Dar, până să ajung să văd ce s-a întâmplat, un miros de arsură îmi mângâia nările, și, imediat mi-am adus aminte de cartofii din cuptor. „Nu cred că s-au ars, nu i-am pus de mult la cuptor”mă încurajez în gând. Iau o mănușă și deschid ușa de la cuptorul aragazului. O imagine de
FILOZOFIA CARTOFULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366141_a_367470]