7,852 matches
-
de acuzator (ca în "procesul" urmat de rapida execuție a Ceaușeștilor), este dezvăluit de narator: "Cu cât încerca să-i găsească mai multe circumstanțe atenuante, cu atât îi descoperea mai multe vini (ca un făcut!)." (503) Despre falsul proces juridic, naratorul notează: "Fusese un proces în lege, ca să facem un joc de cuvinte. Măcar că legea nu se văzuse, totul desfășurându-se cu ușile închise." (506) Cum vedem, e mult, e foarte mult text redat romanului. Dar nu e totul. Și mă
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
bancare. Dincolo de această clarificare inițială, clienții lui Bicuță își pierd individualitatea în fumul dens al bodegii. Ei vorbesc aproximativ la fel (diferențele de nivel cultural nu se simt la nivelul limbajului curent), logica și stilul povestirilor nu diferă fundamental în funcție de naratori, toate poveștile par spuse parcă de aceeași gură. Diferențele sunt făcute de tematică, de mediul din care le-a inspirat. Altminteri, sunt trecute în revistă toate temele majore ale tranziției, de la politică și probleme sociale până la destinul poeziei în postmodernitate
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
trebuie să coincidă neapărat cu unul sonor, el având totuși o pondere sensibilă în raport cu tipul Mins, care poate fi: gestual - pentru un dirijor sau instrumentist -, conceptual - pentru un compozitor, analist sau lector mental al partiturii -, ori chiar verbal - pentru un narator al Fmz ca operă-de-povestit<footnote Considerăm că forma muzicală ca operă-de-povestit, comportă și o funcție de călăuzire într-un mod al gândirii muzicale, instrumentabilă printr-o narațiune verbală. O atare călătorie (prin verbalizare) nu constituie o experiență de ordin performativ, întrucât
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
un act muzical, fie ca prim-interpreți - compozitori ai unui proiect de configurare sonoră livrabil grafic, ca/prin partitură -, fie ca interpreți secunzi - producători-executanți ai sonorității unei lucrări muzicale preformate în partitura compozitorului-, fie, într-un stadiu interpretativ terțiar, ca naratori verbali (critici, analiști, comentatori, prezentatori) într-un fapt călăuzitor de inițiere în perspectiva sensului gândirii muzicale ce ni se destăinuie ca operă, determinați prin aceasta, și odată cu propria noastră prezență-participativă, în propria devenire - dintr-un oarecare-auditor (posibil-martor), în acel anume-chemat
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
se pare potrivit să reamintim ce a scris Sebastian despre De două mii de ani, puțin spus: iritat, de grosolănia cu care Nae Ionescu, profesorul mult admirat, în a sa prefață, apoi și alți polemiști, l-au botezat Iosef Hechter pe naratorul acelei ficțiuni și "pornind de la acest nume s-a stabilit caracterul autobiografic al cărții", apoi s-a răspîndit zvonul că e un roman cu cheie. "Îmi dau seama că e inutil să protestez împotriva unei astfel de curiozități barbare. În
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
un adevărat carnaval de personaje imposibil de urmărit. Și nu sfârșește numai o dată, ci sistematic, prin câte o prăbușire a decorurilor la fiecare lentă coborâre a cortinei. Primele patru secțiuni sunt digerabile și chiar - după gust - remarcabile. E drept că naratorii se schimbă cam des și că subsolurile mustesc de ironii la adresa lui Gerard Genette, e drept că mâna care scrie capitolul secund aparține unui autoproclamat Narator Omniscient Anonim (prescurtat jucăuș NOA), însă umorul alert amortizează la timp fiecare asemenea eventual șoc
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
a cortinei. Primele patru secțiuni sunt digerabile și chiar - după gust - remarcabile. E drept că naratorii se schimbă cam des și că subsolurile mustesc de ironii la adresa lui Gerard Genette, e drept că mâna care scrie capitolul secund aparține unui autoproclamat Narator Omniscient Anonim (prescurtat jucăuș NOA), însă umorul alert amortizează la timp fiecare asemenea eventual șoc. Tânărul asistent universitar Tristan Paul e torturat de eternele seminare de istoria limbii literare, paleografie slavă, decriptări chirilice și alte minunății din zona lingvisticii. Le
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
Londra. La adevărații londonezi!" (pag. 188) De ce alege Lucian Bâgiu să-și corupă scriitura - altminteri curată - prin asemenea exerciții de stil fără finalitate și fără valoare? De ce scapă de sub control mașinăria notelor de infrapaginale și lasă povestea în seama unor naratori inventați și neconcludenți? De ce - iată întrebarea esențială - își etajează o pretinsă ar-hitec-tură postmodernă pe solul neofertant al simplei disponibilități? Veleitatea nu ține loc de talent. Și nici, se știe, de forță. Un mesaj ca acesta ar fi putut deveni cu
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
a închinat lui Proust cele mai miezoase pagini rămîne Camil Petrescu. L-a iubit atît de mult că a urzit o întreagă teorie pentru a-i pune în lumină valoarea. Potrivit lui Camil, pînă la apariția francezului, scriitori trăiau cu superstiția naratorului omniscient și omnipotent. Autorul era demiurgul cu drept de viață și de moarte asupra personajelor pe care le crea, și nici o piedică nu-l putea împiedica să le descrie așa cum voia el. De aceea, autorul pretindea că putea ști ce
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
tot dinadinsul în asemenea identificări lipsite și de obiect, și de miză. Originalitatea Mirunei... ține de evidență și nu depinde în vreo măsură nici de cultura, nici de bunăvoința, nici de dispoziția celui căruia îi cade, accidental poate, sub ochi. Naratorul, un anume Traian, frate al ochioasei și agerei Miruna, este investit de Suceavă - într-o singură clipă și-ntr-o singură ceremonie - cu maximul privilegiu și cu maxima sancțiune. Cu alte cuvinte, el și numai el poate da glas și
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
confirme o ficțiune, el se vede obligat s-o și expună. Iar tonul amplu, vibrația de adâncime a cărții e o neobișnuită - dar consecventă - senzație de stânjeneală. Cititorul primește numai un fragment sau numai o mostră din adevărata poveste, în vreme ce naratorul își asumă, dureros și integral, culpa: "Maria era mama, dar nici ea nu moștenise ochii albaștri ai bunicului, nici felul lui de a spune sau asculta povești. Se pare că legătura aceea se stabilise numai cu Miruna, pentru că nici eu
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
apoi Petru Maier Bianu. Dintre numeroasele încercări de reconstituire a comunismului românesc, acest unidimensional Inventar... se arată a fi nu cea mai reușită - în nici un caz! -, dar cea mai fidelă. Fiindcă se ferește de tezaurizare și de expresivitățile căutate, fiindcă naratorul își cesionează, onest, biografia, fiindcă nici alegoria, nici broderia stilistică, nici conspiraționismul nu devin tehnici. Adică nu se profesionalizează pe liniile de forță impuse de temă. În limitele convenției cu care operează - și care e una a cine-verité-ului și a
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
fiindcă nici alegoria, nici broderia stilistică, nici conspiraționismul nu devin tehnici. Adică nu se profesionalizează pe liniile de forță impuse de temă. În limitele convenției cu care operează - și care e una a cine-verité-ului și a sacrificiului, după tiparul epocii - naratorul incert al acestui roman obține tot ce ar fi putut spera să obțină. Ne place sau nu ne place, se pare că așa arătau anii regimului Ceaușescu. De ce să cerem, în fond, mai mult de la sinistrul și plictisitorul comunism românesc
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
atât în literatură, cât și în nonficțiune. Pentru că moda a cuprins și mediile academice, jurnalistice și oficial-politice. Febra defrișării comunismului, derulată la fel de șablonard ca și literatura comunistă, se supune și ea unei cenzuri discrete. De unde și evadarea din fața subiectului principal; naratorul nu vorbește direct despre totalitarism, el este adesea doar un intrus preocupat de altceva, venit întâmplător într-o lume pe care ar vrea s-o critice dar nu se-ncumetă ori nu se-ndură. Și, bineînțeles, deși n-ar vrea
Tema comunismului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8413_a_9738]
-
plângă, face de multe ori parte dintre victime ori dintre urmașii lor. Securitatea i-a săltat manuscrisul, el era jenat de părinții săi comuniști, toată băbimea actuală e vinovată pentru ratarea plenară a tribului său etc. Direct sau nu, actualul narator al comunismului duce mai departe melodrama vieții comune, respectând din impuls colectiv și globalizator moda literară și cerințele ei, ca pe niște sarcini de partid. Iar din șirul ăsta lung de fashion victim fac și eu parte, bineînțeles, cu o
Tema comunismului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8413_a_9738]
-
vreo doi grași proști." (pag. 41) Alte și alte asemenea povești ce lasă iluzia că sunt desprinse din BD-uri dinamizează, deodată, viața orășelului din Moldova. O televiziune locală se naște din banii lui Derrin, visele Dirigii și sudoarea personajului narator. Parte a unui plan mult mai amplu al serviciilor secrete americane, de care nici Eminescu, nici Iorga și nici Enescu nu par a fi fost străini, o întreagă rețea de recoltare a inocenței se dezvoltă, radicular, începând de aici. Intră
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]
-
efemerul carmic. Muzica se constituie așadar într-un liant al celor mai inedite atitudini, acțiuni , situații detaliate în roman. Încă de la primele pagini atenția cititorului este focalizată pe tema principală a „expoziției poemului”: descifrarea misterului propriului destin, taină pe care naratorul este chemat să o dezlege alegând între constante -pasiunea scrisului, vocația aventuroasă a cercetătorului, o atitudine etic-morală de esență creștină- și excepții - căderi în experiențe ambigui, mirajul unor împliniri exacerbat materiale, fascinația grotescului, a senzorialului dezumanizant. Iar “cheia” în măsură
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
meditație (partea a III-a) și triumf (partea a IV-a). În această simfonie concertantă, înfruntările capătă un aspect mai puțin tensionat, dar nu lipsit de dramatism. Ca și în concetul pentru pian și orchestră, solistului îi revine rolul de narator al acestor confruntări, dar și de reconciliator. Simfonia a XV-a aduce noutate și frumusețe în spiritul enunțat în Estetică: „Frumusețea veche este permanentă în mlădierea, forța ei și inepuizabila ei facultate a-tot-creativă; frumusețea nouă, una din infinitele eflorescențe posibile
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
aforismul memorabil, descrierea matematică și totodată poematică, investigația psihologică. (Re)întâlnirea celor două personaje, a bărbatului și a femeii, poate fi localizată oriunde în România sau în Europa, oricum într-o stațiune de munte (la Davos sau la Predeal). Femeia narator este și protagonistul cărții, nu numai prin regia propriilor vise psihanalizabile, onirice scenarii premonitorii, ci și prin arta nemântuită a confesiunii. Naratoarea se identifică fizic, psihic, afectiv, puzderia de detalii contribuind la conturarea unei personalități paradoxale, ultrasensibile, discrete, feminine, spre
Un bărbat și o femeie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8443_a_9768]
-
lui Ghica. Saltul se produce o dată cu a treia scrisoare, Din vremea lui Caragea (noiembrie 1879): extraordinara descriere a ciumei, apoi a nunților în cascadă de după potolirea molimei, descrierea moravurilor aristocrației spre finalul domniilor fanariote sunt de acum asumate direct de naratorul care nu mai recurge la voci intermediare. Vasta lume a lui Ion Ghica, de aparențe dezordonate, cu imagini caleidoscopice din Valahia, Moldova, Paris, Constantinopol, Samos, alte insule grecești, Anglia etc. reprezintă cea mai completă figurare a primei jumătăți a secolului
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
a lui Ion Ghica se reduce la cîteva capodopere (Din vremea lui Caragea, Școala acum 50 de ani, O călătorie de la București la Iași și alte cîteva), unde evocarea unui trecut deja extrem de depărtat se produce cu distanțarea marcată a naratorului față de lumea pusă în scenă. Există chiar și o scrisoare-nuvelă, în care prozatorul, fără să renunțe la principiul său -, adică la evocarea unui episod semnificativ din trecut -, oferă cititorului o aură de imaginar asumat. Băltărețu, capodoperă între capodopere, posedă toate
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
cercul infernal în care a intrat. Un inedit care dă căsătorie nefericită. Dar pe care realitatea l-a cunoscut. într-o versiune cu demonie răsturnată, tânărul ar fi parvenit călcând pe leșuri, lăsându-și în urmă consoarta. Alter ego al naratorului, eroul își va revendica demnitatea cu prețul vieții. în prozele mateesciene mediul participă la atmosferă prin plinătatea detaliilor, realitatea reperelor, firescul cursului narativ, tragic indus. Scena este a unei lumi răsturnate în care însă totul pare a fi la locul
Portret de tânăr la bătrânețe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7786_a_9111]
-
supusă analizei retrospective repetă, în mic, majora utopie religioasă. Nu e în intenția mea să comit excese de interpretare a unor acte, în definitiv, frivole, ci să ajung treptat la mecanica intimă a gesturilor - după cum, nepotrivit, le numește chiar personajul narator - "mateiene". Cunoscând-o, într-o misiune de serviciu, pe directoarea muzeului de artă local, Matei însuși dă momentului o nefirească densitate simbolică. Că-sătorită cu un magistrat important, încă tânăra femeie e, inițial, izolată într-o carcasă morală incasabilă. Nu peste
Succesiune și succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8025_a_9350]
-
și, de cele mai multe ori, expeditive, fără mari veleități stilistice. Personajele comunică economicos, doar atât cât este strict necesar pentru a se face înțelese. În schimb, descrierile sunt ample, precise, uneori pline de poezie. Niciun detaliu nu scapă privirii atente a naratorului, totul pare trecut prin obiectivul unei camere de filmat. Această precizie a detaliilor dă consistență prozelor și explică într-un fel psihologia personajelor care trăiesc într-un astfel de mediu: "Hodorogeau pe drumurile cu gropi ale câmpiei camioanele Molotov cu
Duhul lui Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6908_a_8233]
-
ale sufletului. Scenariul "episoadelor" care alcătuiesc volumul Celelalte povești de dragoste este în mare unul tipizat. Ceea ce nu înseamnă însă că vreuna dintre povestiri ar fi lipsită de interes. Dimpotrivă, toate trădează inteligență, sensibilitate și foarte mult har narativ. Personajul narator, optimist, cerebral, perfect adaptat la rigorile vieții în acest început de mileniu, se află într-o situație de viață dintre cele mai banale când, din exterior, intervine un element perturbator care-i clatină serios certitudinile și îl face să-și
Vremea îndoielilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6929_a_8254]