778 matches
-
o seară Înainte, pe cînd mă aflam În apartamentul meu din Barbican. Hennessy era neliniștitor de vag, părea că bălmăjește de unul singur după prea mult soare și sangria, ca ultimul om În care să poți avea Încredere. Pare destul de nasol... Frank mi-a spus să nu te bag la griji, dar am simțit că trebuie să te sun. — Slavă Domnului că m-ai sunat. Chiar e arestat? L-ai anunțat pe consulul britanic din Marbella? — Malaga, da. Consulul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
trasul pantalonilor și alte de-astea. — Dar ăla nu era giumbușluc de adolescenți. Ai crezut că te violez. Ea mă privi cu Îngăduință și mă luă de mînă, observînd rana infectată care Încă mai conținea așchia din racheta lui Crawford. — Nasoală. Dacă vii la clinică, mă ocup de ea. Violată? Nu. Te-am confundat cu altcineva... După ce am Închis ușa, m-am Întors În balcon și m-am uitat În jos la piscină. Discoteca se Închisese, iar apa Întunecată părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
bine. Atacul a fost ca un declic. Ăla de-a sărit pe mine, cine-o fi fost, avea mînă ușoară... Am văzut odată niște strangulatori profesioniști care-și făceau treaba În Borneo, undeva prin nord, executau niște așa-ziși bandiți. Nasol de tot, dar Într-un fel eu... — ...Știi cum e? Nu prea. (Încetini ca să-și ofere timp să mă privească.) Cabrera avea dreptate - ești puțintel euforic. Ești destul de tare ca să vizitezi casa Hollinger? — Paula, nu te mai juca de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ani de zile, de fapt din copilărie. Tata era diacon la catedrala Ely. Nenorocit om, niciodată nu știa cum să-și arate afecțiunea față de mine sau de mama. Ce-i plăcea lui era să dea cu mine de toți pereții. — Nasol... Nu l-a reclamat nimeni? — N-au știut, nici măcar mama. Eram hiperactiv și mă izbeam mereu de lucruri. Dar am băgat de seamă că-l făcea să se simtă mai bine. După o sesiune de bătaie cu cureaua, mă strîngea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o doresc Înapoi, incapabil de dorință În general. Nu Înțelesesem nimic. Nici nu știam dacă era cazul să sufăr, dar eram totuși al naibii de suferind. Sufeream consecințele, cum ar veni. Nu mai puteam să fut, nu mai puteam să scriu, eram nasol! Chelisem, mă Îngrășasem vreo cincisprezece kilograme, locuiam cu mătușa! Eram nasol! Dar, cum spuneam: voiam și eu să scriu. Tare mai voiam! Acum aveam ocazia. Iată de ce, luat de val și copleșit de emoție, am fost singurul care a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Nici nu știam dacă era cazul să sufăr, dar eram totuși al naibii de suferind. Sufeream consecințele, cum ar veni. Nu mai puteam să fut, nu mai puteam să scriu, eram nasol! Chelisem, mă Îngrășasem vreo cincisprezece kilograme, locuiam cu mătușa! Eram nasol! Dar, cum spuneam: voiam și eu să scriu. Tare mai voiam! Acum aveam ocazia. Iată de ce, luat de val și copleșit de emoție, am fost singurul care a răspuns provocării lansate de Cătă Într-una din primele seri. Spunea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
clienți. Ridic sprâncenele, mă prefac curios, de fapt sunt fericit că tâmpenia nu mi-a fost pedepsită. Poate că unii nu-s chiar așa sensibili la cum merge treaba. - Alaltăieri m-am dus la unul, a vrut să mă violeze. Nasol! Ce naiba să mai zic? Dacă ăla chiar a Încercat ceva, dacă a fost violent, nu mai am chef să aflu nimic. Dacă a aruncat și ea o vorbă, dacă ăla n-a făcut altceva decât s-o prindă de fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
camuflaj. "Cam mulți", gândește Karel in timp ce își plimbă binoclul de-a lungul șirului de autovehicule. Se așteptase la o coloană de aprovizionare, patrucinci mașini maximum. Spre surprinderea lui vede acum defilând o întreagă armată. "Probabil că situația este nasoală rău de trimit atâtea întăriri." Calm, înfige cele două picioare ale mitralierei MG 42 în zăpadă, verifică linia de ochire și corectează puțin înălțătorul. Așează lângă el trei cocteiluri Molotov. Leagă două grenade în jurul unei sticle cu benzină. Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
foare periculoși. Umblă tot timpul singuri și te așteaptă la cotitură să te înhațe. Li se spune «păianjeni». Eu am auzit vorbe despre ei, da n-am văzut niciodată. La noi nu erau. Săptămâna trecută a fost o inundație foarte nasoală care ne-a ținut două zile printre ziduri, în hrube. Unii mai curajoși au plecat după hrană și s-au întors cu pachete. Aici băieții îs foarte harnici, imediat pun elitra la treabă. Am cunoscut niște tipi tare faini care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
în România: în barbaria noastră, încă mai putem spune lucrurilor pe nume: negrul e negru, musulmanul musulman, iar golanul, ei bine, golanul rămâne golan, aici sau la Paris. Mirel Decembrie 2005 3 decembrie 2005 Absurdistan Episodul I sau ,,Voi sfârși nasol în România“ Stația de autobuz pe care o utilizez pentru a merge la Universitate are o deschidere de trei metri, sufocată (ca tot Bucureștiul, de altfel) de mașinile parcate anarhic. Ieri, chiar pe peticul de trotuar rămas liber se lăfăia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
făceam cu tine dacă te nimeream?“. M-am blocat! Nu se prea speriase de eventuala gafă... mă mai și tutuia... Colegele ei, două, cu rucsăcelele în spate, în blugi cu prohabul deraiat, au pufnit în râs. Cred că am îmbătrânit nasol de tot, mi-am zis, și-am trecut surdo-mut mai departe... Ce-ar mai fi de adăugat? 1Ă Cum nu încui cutiuța poștală, cum mi se fură ziarul! Mai ales sâmbăta, când am rubrica din „Suplimentul de cultură“. Să iau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
atunci să iasă scandal în Scînteia sau la Europa Liberă. S. B.: Normal că nu avea cum să iasă, într-o societate bună precum cea comunistă, se rezolva pe sub masă orice scandal. D. T.: Erau două supape: Scânteia, unde era nasol dacă apăreai - era certificat de proastă calitate, puteai să-ți dai demisia. S. B.: Era certificat de deces politic. D. T.: Iar Europa Liberă... era principala sursă de informare liberă, dar și spațiul în care, dacă erai lăudat, erai un
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
François Mitterrand. Totul a pornit de la scriitorul Virgil Tănase, care a rămas în Franța, s-a dat pierdut; au fost variante diferite, nu le controlez, unii spun că Securitatea l-a ascuns. Și Nicu mi-a spus: "Vezi că e nasol, că a plecat un scriitor, Virgil Tănase, și trebuia să vină Mitterrand, dar și-a anulat vizita în aeroport!". A picat subiectul cu lectorii francezi exact în mijlocul problemei cu Virgil Tănase. De aia Ceaușescu era iritat. L-am înțeles pe
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
și cu Malta, cu rusul, cu ucraineanul și chiar cu polacul. Nu mai spun cu ungurul, care ne vrea Ardealul și Dorohoiul. Chestiile astea patriotice mă frămîntau într-un restaurant din București și mă pipăiam la buzunar într-o dilemă nasoală, dacă să mai comand sau nu un Sauvignon Blanc. Atunci intră doi urmași ai dăcoaicelor noastre și mă împing mai la o parte, că venea după ei senatorul Nuțu. Mare chestie să fii senator! Ești mare, ești imun și nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la vreo 2-3 sute de mii de...chiar și de lei ) zău că m-aș băga și eu, la vîrsta mea. În prealabil l-aș ruga pe satrap să dea mai cu milă, că sînt hipertensiv și cu alte beteșuguri nasoale!!! Cînd am văzut că am luat-o razna cu gîndurile, că balaurii mă prostesc cu borșul lor, am schimbat postul TV. Pe Maidan, la Kiev, bătălie mare, frate. Din nou sînge, bîte, pietre de spart capete și... muniție de război
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
14 % la vremea aceea, toate disciplinele la un loc18) și despre responsabilitatea care revenea, în fond, comisiilor de specialiști (sau comitete de selecție) de la disciplinele respective, însărcinate cu recrutarea profesorilor în universități. Câte n-am mai auzit atunci despre latura "nasoală" a unei asemenea pretenții și despre faptul că ei aveau altceva de făcut decât de evocat stările sufletești ale feministelor! Pentru a ieși din impas, am recurs la un artificiu, invitând pe Claudine Hermann, fiziciană recunoscută și prima femeie în
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
avea trenul? - Cam cinci vagoane, atașate la un alt marfar - În orice caz, mai erau și alte vagoane. Iar ăia care ne păzeau stăteau În cămăruțele alea pentru frânat de la capătul vagonului. Nu era prea bine pentru ei. Era și nasol, nu aveai nici cum să te odihnești acolo. Ți-am mai spus, Leipzig are o gară enormă care În mare parte era deja bombardată... Am auzit vorbind, de data asta doi feroviari nemți, amândoi bătrâni, care spuneau: „Ai auzit, au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era la fel. Ăsta era și un mare avantaj, pentru că, practic, noi nu mergeam noaptea: schimburile se făceau În timpul zilei. În Germania, ulterior, nu mai era același lucru. Ziua era de acum scurtă, pentru că era iarnă și iarna era foarte nasol. După câteva săptămâni bune ne-am trezit că, de fapt, ce făceam noi? Goleam niște hale enorme de minereu și jos se turna ciment. Nu aveam idee de ce, până ne-am lămurit: se făcea o fabrică de avioane sub pământ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
toată ziua... Eu ieșeam cu două porții. Pe noi ăștia de eram mai tineri ne băteau ăia de ne înnebuneau că nu facem norma... Da’ ce să facă bătrânii, domne’? Mai ales când am mers la soia la săpat... Era nasol de tot, a fost îngrozitor pentru mine... Când trebuia să săpăm gropi, ca să se vadă adâncimea gropii, lăsam un martor de margine acolo... Cu cât era acel martor mai înalt, cu atât era groapa mai adâncă, și deci volumul dizlocat
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
asistent universitar din România, și asta printr-un nou examen, nu pe ochi frumoși, acolo nu conta că fusesem Genaru. Ca ultim venit eram bun la toate predând gimnastică, haltere, scrimă, schi, Istoria culturii fizice, ba am făcut și cercetare. Nasol, cum spun tinerii de azi, nasol. Corpul exersa în sălile de sport, mintea zburda prin Câmpiile Elizee. În cele din urmă, prin reducerea de posturi, m-au transferat pe o insulă părăsită, ca pe un Robinson, la Casa Bacovia, post
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
printr-un nou examen, nu pe ochi frumoși, acolo nu conta că fusesem Genaru. Ca ultim venit eram bun la toate predând gimnastică, haltere, scrimă, schi, Istoria culturii fizice, ba am făcut și cercetare. Nasol, cum spun tinerii de azi, nasol. Corpul exersa în sălile de sport, mintea zburda prin Câmpiile Elizee. În cele din urmă, prin reducerea de posturi, m-au transferat pe o insulă părăsită, ca pe un Robinson, la Casa Bacovia, post potrivit pentru nemembrii de partid în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
vorbă. Am oareșce cunoștințe de comunicare. M-am temut că o să mă încurce cu teste de cultură generală. Îmi și închipuiam preotul cu o tavă de bilete. Și, la ieșire, discuții: „Ție ce ți-a căzut?“ „Versetul cutare din Deuteronom!“ „Nasol!“ „Da’ ție?“ „Pe mine m-a ajutat Dumnezeu. Mi-au căzut primele cărți din Facerea... Câte ceva despre Facere tre’ să știi, măcar așa din auzite. Treci la sigur... Eu eram convins că o să mă întrebe cele zece porunci și nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
duc undeva. Pot să vorbesc despre experiența mea, dar mai departe nu. De altfel, Dan Perjovschi nu s-a simțit bine la școală niciodată. Le povestește celor prezenți în sala ICR că generala și liceul le-a făcut la Sibiu. „Nasol.“ Iar facultatea la Iași. „Nasol de tot.“ Sunt vorbele lui. Și în continuare tot el: l-a avut profesor de Istoria Artei pe Ion Solcanu. Și ca profesor de artă, Dan Hatmanu. „Și când am ieșit de acolo, nici mie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
despre experiența mea, dar mai departe nu. De altfel, Dan Perjovschi nu s-a simțit bine la școală niciodată. Le povestește celor prezenți în sala ICR că generala și liceul le-a făcut la Sibiu. „Nasol.“ Iar facultatea la Iași. „Nasol de tot.“ Sunt vorbele lui. Și în continuare tot el: l-a avut profesor de Istoria Artei pe Ion Solcanu. Și ca profesor de artă, Dan Hatmanu. „Și când am ieșit de acolo, nici mie nu îmi plăcea ce făceam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
controlată și nu e deloc ușor să menții zona de echilibru. E nevoie de o precizie în absența căreia lucrurile alunecă foarte ușor. E un teatru de consum și, când stau în culise, mă consumă totul foarte tare. E foarte nasol, frate, să stai la butoane și să-ți transpire palmele pentru că unul a uitat o replică sau a spus-o cu o secundă mai târziu și l-ai simțit în clipa aia nesigur. Ai senzația dementă că tu ești părintele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]