825 matches
-
marine, în particular a vidrelor de mare, a ajutat o parte a echipajului expediției să supraviețuiască condițiilor grele de iarnă (din 75 de persoane au rămas în viață numai 40; printre decedați se număra însuși Bering). Georg Steller, care era naturalistul expediției, a făcut însemnări regulat și, după 10 ani, a publicat o descriere succintă a animalelor marine de pe insulă, unde a descris, în treisprezece pagini, și vidra de mare. Această descriere din secolul al XVIII-lea a constituit singura cercetare
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
-o familiei mustelidelor ("Mustela"), pentru ca mai apoi Peter Pallas să o clasifice în familia focilor ("Phoca"). La mijlocul secolului al XIX-lea, vidra de mare a fost, în sfârșit, clasificată într-o familie separată - cea a enhidrelor ("Enhydra", termen introdus de naturalistul scoțian John Fleming în anul 1822), însă tendința de a unifica această familie cu vidrele într-o familie unică - lutrele ("Lutrinae") - a durat până la sfârșitul secolului XX. În prezent "Enhydra" este totuși clasificată ca subfamilie a familiei "Lutrinae". O concluzie
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
în lucrările sale: "Quæstionum peripateticarum" și "Quaestionum medicarum libri duo" Cea mai valoroasă operă a sa în acest domeniu este "De plantis libri XVI" (1583) și aceasta mai ales deoarece a fost scrisă cu aproape două secole mai înainte ca naturalistul Carl Linné (1707 - 1778) să elaboreze celebra sa taxonomie. Această carte conține prima clasificare a plantelor după tipul fructelor, bazată pe studii îndelungate efectuate asupra exemplarelor din vasta sa colecție (celebrul său ierbar, unul dintre primele din lume de o
Andrea Cesalpino () [Corola-website/Science/312323_a_313652]
-
de secol XIX, romanul se constitue și într-o mică monografie a presei pariziene, în măsura în care Maupassant prezintă experiența personală de reporter. Așa încât ascensiunea personajului central al romanului poate fi comparată cu propria lui ascensiune. Bel-Ami respectă întru totul canoanele curentului naturalist, se circumscrie contextului geopolitic realist. De asemenea, este un roman al uceniciei prin faptul că personajul central reușește să se debaraseze de primele proiecte de viitor și să deprindă tehnica și mijloacele de realizare a unor noi aspirații. Bel-Ami este
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
incidente (200 - 1000 W/m² în Europa, în funcție de latitudine, anotimp și vreme). Ideea utilizării efectului termic al radiației solare este veche. Încă din antichitate Arhimede a incendiat flota romană concentrând razele solare cu ajutorul oglinzilor (legendă?). În secolul al XVIII-lea naturalistul Horace-Bénédict de Saussure a construit precursorul colectorului solar de azi, o cutie simplă de lemn, cu interiorul vopsit în negru și acoperită cu sticlă. Cu acest prim colector solar s-a atins o temperatură de 87 °C. La mijlocul secolului al
Colector solar () [Corola-website/Science/308793_a_310122]
-
Pentru Schnädelbach este important să se determine posibilitatea de a fi rațional în filosofie fără a subscrie la naturalism. Astăzi, atrage atenția Schnädelbach, „ism“-ul din "naturalism" este mai puțin legat de natură. El este legat de "științele naturii". Pentru naturaliști este inevitabilă identificarea într-un fel sau altul a rațiunii cu știința. Schnädelbach are dubii cu privire la o astfel de identificare. Mai mult decât atât, problema nu este de a alege între "rațiune" și "știință" (dacă adoptăm o atitudine sceptică față de
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
îi dă prilejul să le cunoască. Pe de altă parte, însă, Facultatea de Drept nu îl atrăgea. Prefera în schimbul cursurilor facultății sale pe cele de literatură de la Sorbonna, pe cele de filozofie ținute de spiritualistul eclectic Victor Cousin, sau expunerile naturalistului Geoffroy Saint. În 1819, odată cu împlinirea vârstei de 20 de ani, familia tânărului Honoré deschide o discuție asupra viitorului său. Când acesta își expune hotărârea fermă de a se consacra literaturii, tatăl îl apostrofează: „În literatură trebuie să fii rege
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
guvernare proprie, aparținând de Australia, aflat în Oceanul Indian, la 2.360 km Nord-Vest de Perth în Australia de Vest și 500 km la Sud de Jakarta, Indonezia. Are o topografie naturală unică ce a stârnit interesul oamenilor de știință și naturaliștilor datorită numărului de specii de floră și faună endemică care a evoluat in izolare și neperturbate de locuitorii umani. Navigatorii britanici și olandezi au inclus pentru prima dată insula pe itinerariile lor în secolul al XVII-lea. Căpitanul William Mynors
Insula Crăciunului () [Corola-website/Science/306011_a_307340]
-
pentru prima oară în 1845 de geologul și mineralogul austriac "Wilhelm Ritter von Haidinger" (1795-1871).In China proprietățile magnetice a mineralului sunt cunoscute deja în seccolul XI î.e.n.. Prima menționare a mineralului ca "magnetis" în Europa o face filozoful și naturalistul grec "Theophrastos din Eresos" (390-371 î.e.n.) ulterior este amintit de Plinius ca "magnes" mineral găsit de un cioban pe muntele Ida (azi pe teritoriul Turciei) piatră care rămâne lipită de vârful metalic al toiagului ciobanului. Plinius clasifică aceste pietre magnetice
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
Friedrich Wilhelm Heinrich (n. 14 septembrie 1769, Berlin — d. 6 mai 1859, Berlin) a fost un geograf și naturalist german, care a contribuit la formarea geografiei ca disciplină științifică. Cercetările sale s-au extins și în afara Europei, de exemplu în America de Sud, SUA și Asia centrală. Von Humboldt a întreprins cercetările sale personal, având cunoștințe din domeniul fizicii, chimiei, geologiei
Alexander von Humboldt () [Corola-website/Science/304896_a_306225]
-
romanilor cu geto-dacii în golful Helmirei : după unele păreri, această insulă Eukon poate fi actuala insulă Popina. Începând din Antichitatea târzie, aluviunile dunărene și marine au început să închidă golful înconjurător, pe atunci denumit "Helmyra" după Ptolemeu sau "Halmyris" după naturalistul roman Plinius, transformându-l treptat într-un liman numit "Iancina" în Evul Mediu și Razim sau Razelm (nume dat de Lipoveni) în epoca modernă. În perioada 1933-1941 și 1948-1994, insula Popina a fost rezervație naturală, plasată inițial sub ocrotirea Institutului
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
a început activitatea literară la Iași. Stamati a devenit funcționar și interpret al administrației țariste din Basarabia. Activitatea lui a fost răsplatită de împărat cu medalia "Sfânta Ana", în grad de cavaler. A fost membru al "Societății de Medici și Naturaliști" din Basarabia, precum și al "Societății Imperiale de Istorie și Antichități" din Odesa. Era un bun cunoscător de franceză, rusă și greacă și a deținut mai multe funcții publice în Basarabia. Spre sfârșitul vieții, se retrage la conacul său din satul
Constantin Stamati () [Corola-website/Science/303462_a_304791]
-
bălegarul pentru a confirma marcarea teritoriului. În secolul XV, Johann Schiltberger a fost printre primii europeni care au văzut acest cal, fiind prizonier al hanului mongol. Calul este numit după generalul rus de origine poloneză Nikolai Przewalski (1839-1888). Explorator și naturalist, el a descris calul în 1881, după ce a plecat într-o expediție să îl găsească, deoarece circulau zvonuri despre existența lui. Mulți cai Przewalski au fost capturați în 1900 de Carl Hagenbeck și trimiși în varii grădini zoologice. Între 12
Calul lui Przewalski () [Corola-website/Science/313038_a_314367]
-
secolul al XVIII-lea, gândirea biologică occidentală era dominată de esențialism, concepție conform căreia formele de viață rămân neschimbate. Dar în perioada iluminismului se produce o schimbare când cosmologia evoluționistă și mecanicismul se desprind din cadrul știintelor fizice formând istoria naturală. Naturaliștii încep să-și îndrepte atenția către domeniul variabilității speciilor; apariția paleontologiei și apoi a conceptului de dispariție a speciilor determină renunțarea la imaginea statică a naturii. La începutul secolului al XIX-lea, Jean-Baptiste de Lamarck elaborează teoria transmutației speciilor, prima
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
scrierile sale despre modificările naturale care apar în cadrul reproducerii și se acumulează de-a lungul generațiilor, demonstrează că astfel se creează noi rase și chiar noi specii, anticipând ideea selecției naturale. Mai târziu, prin secolul al XVIII-lea, filozoful și naturalistul francez Buffon susține că acele specii, la care se referă majoritatea oamenilor de știință, nu sunt altceva decât varietăți clar conturate și obținute prin modificarea originalului datorită influenței mediului înconjurător. De exemplu, el consideră că leii, tigrii, leoparzii și pisicile
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
38 de forme originale. Concepțiile evoluționiste ale lui Buffon erau limitate; considera că acele forme originale au apărut prin generare spontană și că anumite tipare nu permit decât un număr limitat de schimbări. Totuși, Buffon a fost unul dintre marii naturaliști ai secolului al XVIII-lea, iar lucrările sale "Istoria naturală" și "Perioadele naturii", care conțineau teorii foarte evoluate privind originea și evoluția Pământului, au exercitat o influență covârșitoare în evoluția ulterioară a cunoașterii lumii.Bowler, 2003, pp. 75-80.Larson, 2004
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
acelorași părinți, în condiții de mediu diferite, pot deveni, după mai multe generații, specii distincte, incapabile de co-reproducere". Darwin descoperă această lucrare abia după publicarea primei ediții a "Originii speciilor". Într-o anexă a celei de-a treia ediții, marele naturalist precizează: "Acest punct de vedere a mai fost indicat, dar pe scurt, și de Dl. Matthew într-o lucrare a sa asupra unui alt subiect...Totuși acesta a înteles forța pe care o are principiul selecției naturale". Dacă studiem mai
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
determinată de creșterea populației precum și modul în care crescătorii de animale urmăresc obținerea anumitor caractere, toate acestea l-au determinat pe Darwin să-și formuleze teoria, teorie care are la bază selecția naturală. Totuși timp de 20 de ani, marele naturalist nu și-a publicat teoria, dar a discutat-o cu alți naturaliști și cu prieteni ca Joseph Hooker. Conștient de controversa pe care o poate genera, în toata această perioadă a adunat dovezi și argumente care să-l susțină. Spre deosebire de
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
obținerea anumitor caractere, toate acestea l-au determinat pe Darwin să-și formuleze teoria, teorie care are la bază selecția naturală. Totuși timp de 20 de ani, marele naturalist nu și-a publicat teoria, dar a discutat-o cu alți naturaliști și cu prieteni ca Joseph Hooker. Conștient de controversa pe care o poate genera, în toata această perioadă a adunat dovezi și argumente care să-l susțină. Spre deosebire de Darwin, Alfred Russel Walace a dedus ideea transmutației speciilor pornind de la lucrarea
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
În această lucrare, Linné așază omul în ordinul primatelor și îl denumește "Homo sapiens". Progresul general al cunoașterii a condus și la dezvoltarea biologiei. Aceasta se ramifică în mai multe domenii care treptat vor evolua de sine-stătător. Călătoriile efectuate de naturaliști au furnizat o multitudine de informații privind diversitatea și distribuția lumii vii. De o deosebită valoare sunt contribuțiile lui Alexander von Humboldt, care a analizat relația dintre organisme și mediu (adică domeniul istoriei naturale) făcând apel la studiul cantitativ specific
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
dintre istoria naturală și filozofia naturală. Stratigrafia stabilește corelația dintre distribuția spațială (geografică) a organismelor vii și cea temporală (istorică) și mai târziu avea să conducă la ideea de evoluție. În jurul anului 1800, contribuțiile lui Georges Cuvier și ale altor naturaliști aduc progrese importante în anatomia comparată și în paleontologie. În scrierile sale, Cuvier argumentează detaliat faptul că fosilele descoperite în urma săpăturilor sunt mărturiile unor specii demult dispărute și că cele actuale prezintă unele modificări, în opoziție cu teoriile fixiste de
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
fost luate în considerație. Lamarck descrie un fel de lanț al evoluției care începe de la microbii inferiori și se încheie cu omul. Combinând abordarea biogeografică a lui Humboldt, geologia uniformitarianistă a lui Lyell, concepțiile lui Thomas Malthus privind creșterea populației, naturalistul britanic Charles Darwin, în urma cercetărilor efectuate de-a lungul a zeci de ani, elaborează celebra sa teorie evoluționistă. Bazată pe ipoteza selecției naturale, această teorie a avut un succes răsunător, stârnind dispute încă de la început, printre care controversa creație-evoluție. La
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
Biblia, totuși nu a cerut scuze postume la adresa lui Charles Darwin, care, în secolul al XIX-lea, a fost atacat de Biserica Angliei pentru argumentele sale ce contraziceau însemnătatea biblică a creației. Cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la nașterea marelui naturalist și a 150 de ani de la publicarea lucrării "Originea speciilor", Adunarea Generală a Organizației Internaționale de Științe Biologice a declarat anul 2009 "Anul Darwin", un an în care se speră că știința va aduce noi soluții pentru problemele omului modern
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
(""Darwin Day"") reprezintă o sărbătoare recent instituită, în scopul aniversării nașterii (12 februarie 1809) lui Charles Darwin, prilej de a sublinia importanța contribuțiilor marelui naturalist britanic în dezvoltarea și promovarea științei. După moartea sa (19 aprilie 1882), această zi a fost aniversată mai întâi sporadic. Festivitățile se țineau la Down House, locuința din Downe, un sat de lângă Londra, unde familia sa a locuit din 1842
Ziua Darwin () [Corola-website/Science/314643_a_315972]
-
În 2009, la Perth, Australia se lansează o monedă de argint, având gravate chipul lui Darwin, semnătura sa și imaginea corabiei "Beagle". Printre organizațiile și asociațiile care promovează libertatea de gândire și care își oferă sprijinul în scopul celebrării marelui naturalist, putem menționa: "Consiliul pentru Umanism Secular" ("Council for Secular Humanism"), fundația "Freedom from Religion Foundation" (care promoveză libertatea față de orice formă de religie), "Center for Inquiry" (organizație non-profit care promoveză medicina alternativă și cercetarea paranormalului), "Asociația Umanistă Americană" ("American Humanist
Ziua Darwin () [Corola-website/Science/314643_a_315972]