825 matches
-
asemenea, descrierea unui obiect, arătînd ceea ce nu există, iar altele sînt legate de ceea ce acesta nu are ca parte componentă sau ca proprietate: "fără coadă", sau cum apărea mai sus: "Buretele nu-i un vegetal, după cum afirmă încă vreo cîțiva naturaliști, ci un animal, un polip inferior mărgeanului" (J. Verne). Asimilarea se manifestă adesea prin reformulări 2 locale sau chiar globale, adică, în acest ultim caz, ale înseși temei-titlu. Astfel, în pasajul din La Chasse à l'ours de L. Bodard
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
e decât foarte explicabil, de vreme ce filosofii au fost invitați să participe la schimbarea lumii. Li s-au adăugat repede istorici, sociologi, antropologi, pentru a nu mai vorbi de politologii înșiși, interesați să explice mai bine resorturile vieții publice. Medici, psihologi, naturaliști au pus la lucru, cu un beneficiu practic indiscutabil, alte inițiative. Concluzii importante, de care istoricii nu mai pot face abstracție în explicarea unor atitudini, fapte, episoade obscure, s-au impus. Mecanismele puterii, resorturile opiniei publice, miturile din care se
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
iluminismul transilvan, de altfel, un grup de munteni au înjghebat la Brașov Societatea literară (1821), pe temeiul căreia avea să crească (1827) o alta, anonimă, socotită de Xenopol ca "strămoșul Academiei Române". Atunci a apărut la Iași Societatea de medici și naturaliști (1830), prima de acest fel de la noi, din trunchiul căreia avea să se desprindă mai târziu Societatea științifică și literară (1888). Crearea Academiei Române era expresia aceluiași spirit, care asocia exigențele culturii cu nevoia unei solidarități de breaslă, într-un moment
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
specialiștilor în această unitate de învățământ superior și instruirea stagiarilor în spitalul Vaslui, precum și schimbul permanent de informație științifică (întruniri științifice, lucrări în colaborare) până la valorificarea experienței spitalului în cinci lucrări de doctorat (de altfel dezideratul Societății de Medici și Naturaliști din Iași - cea mai veche societate științifică din România - menționa în editorialul primului număr al revistei sale că: știința are un caracter universal și medicii trebuie să se plaseze pe acest palier al universalității). Pe mulți din acești medici vrednici
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
prevederilor Regulamentului Organic, domnitorii regulamentari iau o serie de măsuri privind înființarea primelor așezăminte spitalicești, precum și pentru pregătirea doctorilor și a moașelor. În anul 1833 apare, în capitala Moldovei, prima societate științifică din spațiul românesc intitulată “Școala de Medici și Naturaliști, inițiată de doctorii Iacob Czihak și Mihai Zotta (familia Zotta era originară din Vaslui și a dat pe renumitul parazitolog Gheorghe Zotta). În programul Societății se prevăd conferințe, comunicări, răspândirea științelor în popor, valorificarea resurselor naturale, înființarea unui muzeu, a
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
Medicină din Iași. Și-a înscris numele în istoria școlii medicale ieșene prin înființarea Muzeului de Anatomie și construcția monumentalei clădiri a Institutului de Anatomie. Este unul din autorii regulamentului de funcționare a facultății, membru al Societății de Medici și Naturaliști, unul din fondatorii buletinului acestei societăți care avea să devină revistă, de asemenea, membru al Societății Literare „Junimea” din Iași. Dr. Ion Munteanu (1845-1932), licențiat în medicină la Facultatea de Medicină din București (1865), doctor în medicină al Facultății de
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
din structurile organizatorice a unor societăți naționale și internaționale. Este vorba de: dr. Thoma C. Hepites - membru al Societății Anatomice din Paris și membru al Societăților Medicale din București și Galați, dr. Aristide Peride - membru al Societății de Medici și Naturaliști Iași, al Societății Literare „Junimea” Iași și a numeroase Societăți Medicale și Anatomice din Franța, Germania și Austria, dr. Ion Munteanu - membru al mai multor Societăți medicale din țară și din Franța, dr. Vasile Andreescu și dr. Gheorghe Andreescumembri ai
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
asta că acești atomi sau celule constituie realitatea, sau cel puțin singura realitate? Felul în care celulele sunt dispuse și din care rezultă unitatea individuală nu este tot o realitate, mult mai interesantă decât cea a elementelor izolate, iar un naturalist, care nu a studiat niciodată un elefant altfel decât la microscop, ar putea crede că știe suficient de bine acest animal? Ei bine! Și în matematică există ceva asemănător. Logicianul descompune, ca să spunem așa, fiecare demonstrație într-un număr foarte
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
mult sau mai puțin. În cele din urmă, după mai multe studii și o serie de modificări, împinși de observații și conduși de analogii, putem ajunge la o presupunere mai satisfăcătoare. Profanului nu i se pare deloc surprinzător faptul că naturalistul lucrează în acest fel. Cunoștințele naturalistului pot fi ordonate mai bine în vederea selectării analogiei adecvate, observațiile sale pot fi mai conștiente și mai îngrijite, el poate să dea mai multe nume fanteziste presupunerilor sale și să le numească "generalizări provizorii
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
din urmă, după mai multe studii și o serie de modificări, împinși de observații și conduși de analogii, putem ajunge la o presupunere mai satisfăcătoare. Profanului nu i se pare deloc surprinzător faptul că naturalistul lucrează în acest fel. Cunoștințele naturalistului pot fi ordonate mai bine în vederea selectării analogiei adecvate, observațiile sale pot fi mai conștiente și mai îngrijite, el poate să dea mai multe nume fanteziste presupunerilor sale și să le numească "generalizări provizorii", dar naturalistul își adaptează mintea la
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
în acest fel. Cunoștințele naturalistului pot fi ordonate mai bine în vederea selectării analogiei adecvate, observațiile sale pot fi mai conștiente și mai îngrijite, el poate să dea mai multe nume fanteziste presupunerilor sale și să le numească "generalizări provizorii", dar naturalistul își adaptează mintea la noua situație, ghicind și el ca orice om obișnuit. Iar profanul nu este deloc surprins să audă că naturalistul merge pe ghicite, ca și el. Unui profan este posibil să i se pară un pic mai
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
el poate să dea mai multe nume fanteziste presupunerilor sale și să le numească "generalizări provizorii", dar naturalistul își adaptează mintea la noua situație, ghicind și el ca orice om obișnuit. Iar profanul nu este deloc surprins să audă că naturalistul merge pe ghicite, ca și el. Unui profan este posibil să i se pară un pic mai surprinzător faptul că și matematicianul merge pe ghicite. Rezultatul efortului creator al matematicianului este raționamentul demonstrativ, o demonstrație, dar demonstrația este descoperită printr-
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
celulele din atomi; aceste celule și acești atomi reprezintă deci întreaga realitate a corpului uman? Felul în care aceste celule sunt dispuse și din care rezultă unitatea individului nu sunt tot o realitate, și încă una mai interesantă? Crede oare naturalistul, care nu a studiat niciodată elefantul decât la microscop, că poate cunoaște suficient acest animal? La fel se întâmplă și în matematică. După ce logicianul va fi descompus fiecare demonstrație într-o mulțime de operații elementare, toate corecte, tot nu va
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
otrăvitoare pentru doctrina grecească. Și, într-adevăr, aceste două noțiuni au distrus în cele din urmă filozofia aristotelică, după lunga ei domnie. Aceste noțiuni periculoase sunt cea de neant și cea de infinit. Infinitul, neantul și civilizația greacă Deci, observă naturaliștii, un purice Are alți purici mai mici ce din el se ospătează, Și pe aceștia, alții și mai mici îi mușcă, Și tot așa ad infinitum... JONATHAN SWIFT, „ON POETRY: A RHAPSODY“ Infinitul și neantul aveau puteri care i-au
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
fiziologie. Degradarea muzei, redusă la femeia care pozează sau la femeia de serviciu, se conturează în mai multe române, cum ar fi L'Œuvre de Zola, Fort comme la mort de Maupassant, Manette Solomon de Goncourt. Muză devine vulgara la naturaliști și înțepenita la simboliști. La naturaliști, mitul Muzei și al inspirației este demitizat prin tratarea grotesca a cuplurilor de artiști cu femei care nu-i înțeleg și mărturisește despre o profundă neînțelegere între sexe. Femeia, incarnare a Naturii, este proscrisa
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
care pozează sau la femeia de serviciu, se conturează în mai multe române, cum ar fi L'Œuvre de Zola, Fort comme la mort de Maupassant, Manette Solomon de Goncourt. Muză devine vulgara la naturaliști și înțepenita la simboliști. La naturaliști, mitul Muzei și al inspirației este demitizat prin tratarea grotesca a cuplurilor de artiști cu femei care nu-i înțeleg și mărturisește despre o profundă neînțelegere între sexe. Femeia, incarnare a Naturii, este proscrisa din universul artei, chiar și atunci când
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Românul realist și naturalist al secolului următor confirmă această evoluție, personajul primind un statut și o identitate tot mai complexă, în permanență evoluție. Balzac a individualizat tipul 75 și a tipizat individul, cum declara în prefață la La Comédie humaine. "Naturaliștii nu abstrag însă din lumea reală ori naturală anumite tipuri ce ar izbuti să atingă cel mai înalt numitor comun; ei caută individualul. A studia natură în tot ceea ce are ea anormal, excepțional, uneori periferic, dar mai ales in aspectele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ce ar izbuti să atingă cel mai înalt numitor comun; ei caută individualul. A studia natură în tot ceea ce are ea anormal, excepțional, uneori periferic, dar mai ales in aspectele sale sumbre, sordide (desigur, ne-tipice) e o pasiune a naturaliștilor" [Husar, p.119]. În comparație cu "monomaniile" personajelor balzaciene, românele din jumătate a doua a secolului al XIX-lea sunt mai puțin tipizate și mai complexe. Vom constata în literatura perioadei cercetate o individualizare mult mai nuanțată a personajelor, acestea nu mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
élégante et spirituelle est Parisienne" [p.IX]. Fiind de acord, în principiu, cu fiecare dintre aceste epitete, vom observa, la o analiză mai atentă a componentelor acestei formule, relativitatea lor, în pofida adverbului cu semnificație categorica réellement. În ciuda atașamentului realiștilor și naturaliștilor, portretul Parizienelor în românul secolului al XIX-lea nu insistă asupra prozopografiei; el este, de regulă, foarte vag, reprezentând o ființă vaporoasa, purtând amprenta unui tablou impresionist: "Mme Arnoux părut. Comme elle se trouvait enveloppée d'ombre, îl ne distingua
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
regizată și interpretată de ea) în cadrul unei macroficțiuni literare, o ficțiune de gradul ÎI înscrisă într-o ficțiune de gradul I, o punere în abis puternic contaminată de "teatral": coliziunea dramatică, cadrarea scenei, temporalitatea legată, mișcarea spațială. Interpretarea românului realist/naturalist că teatru duce la lectură textului că "text al spectacolului". Fiecare scenă romanesca miniaturizează în felul său teatrul existenței în care Pariziana își trăiește propriul eu că spectacol prin construcții ludice de sine. Am incercat sa intelegem modurile în care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
apud, Banu, 2004, p.225]. Acest lucru este valabil mai ales când este vorba de un personaj atât de complex și misterios cum este Pariziana, care, ca o adevarată actrița, exploatează din plin aparențele, ocaziile, situațiile și decorul. Programul realist/naturalist își propune să dezvăluie veritabilă natură a lucrurilor. C.Seassau [p.76] observa că Zola, ca și personajele sale, este fascinat mai mult de ceea ce realitatea ascunde decât de realitate în sine. Philippe Hamon semnalează în studiul monografic Le Personnel
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
permite elucidarea mecanismelor secrete ale intrigii românești. 2.1.1. Modelul dramatic al românului modern Legăturile literaturii secolului al XIX-lea cu teatrul sunt multiple și complexe. Contrar scriitorilor din secolele clasice (cu excepția lui Voltaire), romanticii și unii realiști și naturaliști din secolul al XIX-lea sunt și autori dramatici sau lansează proiecte dramatice. Exemplar în acest sens este Hugo, iar în jumătatea a doua se cunosc preocupările teatrale ale lui Baudelaire, Flaubert și Villiers, dineul autorilor "șuierați" (Zola, Daudet, Flaubert
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pentru descifrarea lumii: "Le théâtre devient vision du monde" [Bury, p.81]. Metaforă teatrului revine frecvent în românul secolului al XIX-lea pentru a denunța ipocrizia societății care ascunde sub aparențele de onestitate diferite ticăloșii. Acesta este laitmotivul românului realist/naturalist, care are ca obiectiv să pătrundă și să dezvăluie realitățile în profunzime. Lumea esențelor se transformă în lumea aparentelor, este vorba despre o nouă percepere a lumii fondată pe "predicatele înșelăciunii și falsității" [v.Giacetti, p.123]. Relațiile sociale, locurile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
care iese dincolo de interiorul burghez spre spații scenice largi, cum ar fi mină, orașul, piața, halele, gară etc. Aceste reflecții demonstrează că teatrul spre care tinde Zola nu este doar al dramaturgului, ci și al regizorului [Levbarg, p.128]. Pentru naturaliști, observă Gérard Gengembre [p.151], teatrul are o înaltă valoare simbolică, funcționând că o metaforă a societății, reprezentată sub formă de drame și tablouri, deoarece estetică naturalismului este mai întâi de toate una a dramatizării. După 1880, tentativă teatrului naturalist
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
refuză chiar să joace această comedie 220. Pariziana înlocuiește pasiunea cu ambiții și capricii 221. Dragostea modernă nu mai este un foc mistuitor, este o construcție bine montată și libera în opțiuni 222. Marile iubiri nu fac parte din arsenalul naturaliștilor. Zola și Maupassant au descris femeile în raporturile lor cu bărbatul sau cu bărbații: fie tatăl, soțul, amantul sau fiul lor. La Zola și Maupassant semnificațiile personajului feminin sunt sexualitatea și alteritatea 223. Dragostea este reprezentată de naturaliști că un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]