1,263 matches
-
nici nu era necesar să fie o ideologie rasistă; nazismul însă a fost și este o astfel de ideologie. Într-adevăr, credința conform căreia o rasă este ereditar superioară altora este parte din nucleul nazismului într-atât încât putem defini nazismul în termenii unei simple formule fascism + rasism = nazism"24. Instaurat ca aplicație politico-ideologică, regimul politic nazist înlătură ideea existenței unei naturi umane fundamentale, tocmai pentru că există diferențele de rasă, iar rasa oamenilor superiori, a "arienilor", trebuie să-și urmeze calea
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
rasistă; nazismul însă a fost și este o astfel de ideologie. Într-adevăr, credința conform căreia o rasă este ereditar superioară altora este parte din nucleul nazismului într-atât încât putem defini nazismul în termenii unei simple formule fascism + rasism = nazism"24. Instaurat ca aplicație politico-ideologică, regimul politic nazist înlătură ideea existenței unei naturi umane fundamentale, tocmai pentru că există diferențele de rasă, iar rasa oamenilor superiori, a "arienilor", trebuie să-și urmeze calea mesianică de a le domina pe toate celelalte
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
de față, coordonatele acestei construcții ideatice originate în modernitatea politică. Dacă avem în atenție mișcarea socială comunistă, este de neevitat ideea de revoluție, acel tip de acțiune socio-politică al cărei efect este instaurarea regimului totalitar comunist. Ca și fascismul sau nazismul, regimul politic de factură comunistă trebuie să soluționeze problema libertății, moment în care apare în chip clar și distinct caracterul său totalitar, deoarece "logica comunismului sugerează că libertatea forță de asuprire, de lipsuri și de exploatare nu poate fi cucerită
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Iisus a fost opera unui geniu cu cea mai profundă intuiție a sufletului uman, formulată pentru oameni simpli și pe Înțelesul lor”. În același discurs face un rechizitoriu necruțător asupra celor mai mari atentatori la morala creștină: darwinismul, marxismul și nazismul. Darwinismul care prin evoluționismul său având la bază lupta pentru supraviețuire ca și criteriu de selecție naturală, caută să justifice războaiele, considerând mila, umilința și iubirea de oameni ca fiind slăbiciuni. Materialismul ateu, promovat de socialiști, marxiști și comuniști, care
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
și acționa altfel, atitudini care În final trebuiau să justifice teroarea de stat, fenomen ce s-a manifestat pretutindeni prin structuri și organisme specializate care au Însângerat societățile În care s-au instalat printre care și țara noastră. În sfârșit nazismul, prin promotorii săi cunoscuți ca filosofi imoraliști, În primul rând Nietsche care cultivă ideea supraomului, ura de rasă și eugenia rasială (rasismul), considerând morala creștină ca fiind o morală de sclavi, ea trebuind să fie Înlocuită cu morala omului de
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
și cine le poate aprecia corect?, fără riscul de a le transforma În abuzuri de care istoria umanității nu duce lipsă, Începând cu experiența spartană și terminând cu trista și tragica experiență pe care societatea omenească a trăit-o sub nazism și comunism. Iar dacă scopul În viață este o chestiune de apreciere personală (ceea ce este de dorit), atunci trebuie acceptate cele două aspecte ce decurg de aici. Primul aspect, strict subiectiv, ar fi că o viață merită trăită atunci când aduce
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Iisus Christos?. În acest discurs atacă În mod direct, fără menajamente darwinismul, rasismul și marxismul. Darwinismul, pentru că utiliza lupta pentru supraviețuire În selecția naturală pentru a justifica războaiele și pentru care mila, umilința și iubirea de oameni sunt considerate slăbiciuni; nazismul, având la bază opera lui Nietzsche care considera morala creștină ca o morală de sclavi, și În sfârșit marxismul care ridica ateismul și lupta de clasă la rang de politică de stat, metodă prin care Încerca să distrugă suportul moral
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ridica ateismul și lupta de clasă la rang de politică de stat, metodă prin care Încerca să distrugă suportul moral și spiritual al poporului. Demonstrează astfel că Nietzsche, Marx și darwiniștii sunt părinții dictatorilor contemporani, prin crearea și promovarea fascismului, nazismului și doctrinei proletare. Demonstrează, de asemenea, că morala creștină “ține seama atât de nevoile spiritului care râvnește spre transcendent, cât și de nevoile conviețuirii oamenilor În societate” Soluția? “Înapoi la morala creștină” conchide savantul. Afirmații extrem de curajoase, Într-un moment
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
de Stat (ministru de externe) în timpul administrației Truman. Este cunoscut pentru Planul Marshall de ajutorare a Europei postbelice, potrivit căruia atât învingătorii, cât și învinșii (Germania, Italia) trebuiau susținuți, pentru a evita situații precum cea care a dus la ascensiunea nazismului în Germania, a comunismului în Rusia. Sărăcia duce la disperare și la înflorirea mișcărilor extremiste de stânga sau de dreapta, așa că politica americană a fost aceea de a înlocui solicitarea de daune de război Germaniei învinse cu un sprijin economic
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
mânie proletară sau aristocratică (și în America au rămas aristocrați, măcar ai spiritului, vezi Harold Bloom) dezvoltarea și impactul considerabil al culturii de masă. Adorno și Horkheimer, reprezentanții de inspirație marxistă ai Școlii de la Frankfurt, de exemplu, au fugit de nazismul lui Hitler și au descoperit cultura de masă americană, precum și cele mai clare expresii ale ceea ce ei numeau industrii culturale (promovarea și diseminarea unui anumit tip de cultură prin intermediul mass-media în ascensiune, radioul și cinematograful având o contribuție covârșitoare). Aparent
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Beethoven. OP ART Deși este o urmare firească a unor tendințe în constructivismul interbelic al Școlii germane Bauhaus, ceea ce se va numi Op Art este revendicat de spațiul american, unde o serie de artiști germani s-au refugiat după ascensiunea nazismului, punând bazele acestei noi școli artistice la Chicago și ca o formă de răspuns polemic la foarte americana Pop Art. Dacă aceasta din urmă este figurativă, reciclând și recontextualizând obiecte promovate de societatea de consum contemporană, Op Art (optical art
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
părerea că în atitudinea intelectualilor față de postmodernism se reeditează mentalitatea surprinsă în 1926 de Julien Benda, în celebra lui carte La trahison des clercs. Trădare care a înlesnit atât mărșăluirea lui Zombie prin gulagurile comunismului, cât și în cele ale nazismului. Acum, el ne surâde din utopia jeunesse, pe care am calificat-o drept cea mai iresponsabilă agresiune educațională din istoria lumii împotriva copiilor și adolescenților. În noul "paradis" terestru, norma "libertății" este cea intuită de Ivan Karamazov: Dacă Dumnezeu nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
despre umanism invocă limpede responsabilitatea față de limbaj din perspectiva unei filosofii și estetici a tăcerii. Deși direcțiile sunt diferite, ignorarea acestui aspect de către Rorty se poate explica prin repulsia sa de natură ideologică față de "culpa" lui Heidegger în raporturile cu nazismul. Dar, revenind la Wittgenstein, acesta n-a făcut saltul din transcendent în ateismul postmodernist, fiindcă neputând să exprime în cuvânt pe Dumnezeu, el l-a identificat tocmai în tăcere, nume numai bun de substituit noumen-ului kantian: "Cum este lumea este
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
înlesnesc întotdeauna apariția unui gol, a unui vid ființial, cum a observat Eminescu. În cazul Europei, acest vid lăsat de secularizare a fost umplut de numeroase secte religioase, dar mai cu seamă de cele două mari "religii" ateiste: comunismul și nazismul. Acestea sunt marile "roade" ale capitalismului care și-a pierdut rădăcinile religioase. Sau cum se exprimă un tânăr specialist în crize contemporane, Christian Tămaș, cele două religii seculare, comunismul și nazismul, "profitând de vidul lăsat în urmă de smulgerea brutală
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
seamă de cele două mari "religii" ateiste: comunismul și nazismul. Acestea sunt marile "roade" ale capitalismului care și-a pierdut rădăcinile religioase. Sau cum se exprimă un tânăr specialist în crize contemporane, Christian Tămaș, cele două religii seculare, comunismul și nazismul, "profitând de vidul lăsat în urmă de smulgerea brutală a speranței eshatologice din inimile oamenilor, aveau să-i arunce pe aceștia în aventura dezastruoasă a căutării unui Graal lipsit de unica esență ordonatoare a existenței umane"232. Intelectualii care au
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
când recunoașterea ca dogmă centrală a creștinismului devine Sfânta Treime, ceea ce a pus capăt logicii aristotelice bivalente. Modernul este instituit de Secolul Luminilor, cu Marea Revoluție Franceză și echivalează cu restaurația logicii aristotelice, culminând, în secolul al XX-lea, cu nazismul și comunismul. În fine, căderea sistemului comunist în 1989 deschide calea celei de a treia paradigme, identificată de d-l Negoiță în postmodern. Așa se face că în vreme ce d-l Negoiță se autoidentifică într-un precursor al postmodernismului, eu zic
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
capăt crizei religioase moderne, America având și avantajul că nu a coborât, precum Europa, cortina de fier între religie și cercetarea științifică 264. Europa a favorizat, cu spiritul ei schizofrenic, umplerea golului, lăsat de antiteza religie/scientism, cu marile ideologii: nazism, comunism etc. Se distinge, așadar, o clară voință de a depăși carențele modernismului printr-o întoarcere la religie din perspectivă științifică, ceea ce dă caracter de neo-gnoză acestei mișcări. Ne-am aștepta ca gnoza de la Princeton să satisfacă aspirațiile postmodernismului, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ce slăbește și de o energie, prin aceasta, în descompunere", ducând la plictiseală, descurajare, consum de droguri în vederea obținerii de paradise artificiale, boala caracteristică fiind psihoza maniaco-depresivă. Aceste prime două etici sunt caracteristice modernismului și postmodernismului, cea omogenizantă creând totalitarismele nazism și comunism, cea eterogenizantă liberalismele sterilizante culminânde în postmodernism. Etica stării T, dominată de imaginar, nu este nici ea scutită de morbidități, principalele pericole fiind neputința trecerii din imaginar în dinamismul contradictorial și, drept consecință, proliferarea excesivă a imaginarului, fie
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
interdisciplinare, acestea din urmă trebuind să țină seamă de existența tuturor nivelurilor de Realitate, evitând, astfel, închiderea autarhică în unul dintre ele. Condiția este cerută de noul principiu al relativității. Nu mai există, astfel, riscul închiderii în ideologie (comunismul și nazismul, care reduceau lumea la materia macrofizică) sau al închiderii în concret (postmodernismul, care restrânge lumea la nivelul biologic de unde se nutrește filosofia simulacrelor). Iată de ce transdisciplinaritatea marchează un nou eon în istoria culturii și civilizației. Deschide, de aceea, și o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
greșit, dat de Jean-Paul Sartre (1946, p. 40). În timpul ocupației naziste în Franța, un student a venit s]-i cear] sfatul lui Sartre. Dilemă studentului era dac] s] se al]ture Forțelor Franceze Libere pentru a lupta împotriva r]ului nazismului său s] r]mân] cu mama lui v]duv], care depindea de el. Sartre folosește acest caz pentru a sugera c] principiile universale sunt inutile în asemenea situații, deoarece fiecare caz este unic. Sartre însuși pare s] confunde universalitatea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
al compoziției se numește: a) expresionism b) cubism c) romantism d) impresionism 5) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: Regimurile totalitare au fost instaurate prin violență cu excepția: a) fascismului în Italia b) bolșevismului în Uniunea Sovietică c) nazismului în Germania d) comunismului în China 6) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: Regizorul filmului “Olympia” dedicate jocurilor Olimpice de la Berlin din 1936 a fost: a) Jesse Owens b) Leni Riefenstahl c) Carl Lewis d) Pierre Milza
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
urs, împreună cu fiii Marii Ursoaice, s-o săruți și s-o pui la loc în punguța de la brâu pentru ca lumea să se țină încă o zi, să reziste entropiei universale. În afară de catolică, universalistă, propaganda este și totalitară. Marile totalitarisme - fascismul, nazismul, - au folosit propaganda ca pe o superarmă, fapt care ocultează natura totalitară a propagandei înseși, indiferent de utilizator. În propagandă, orice relativizare este interzisă, orice acceptare rațională a unei alternative, de asemenea. Opusul, concurentul, rivalul temei de propagandă este fie
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de cazinou, bătrân, hidos, confuz, înaintemergător al unei gloate asemenea lui - după câteva clipe de tăcere, lumea bună începe să-l aplaude. Nebunul aplaudă și el. Doctorul, decupat parcă din Oul de șarpe al lui Bergman, un film despre zorii nazismului, dă replici făcând cu ochiul : „Nu atmosferele contează, ci compoziția aerului” (sunt recognoscibile și alte „citate” vizuale din Fellini, Tarkovski, Wajda, Visconti etc.). Nebunii deținuți aplaudă atletic la comandă, ocupând strada, o ambulanță-dric albă, în care s-a pus un
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
care m-a supus. Deși în ambele cazuri „istoria se face peste capetele noastre“, destinul colectiv este în cele două cazuri diferit: într-unul, el este rezultatul unui dictat dorit, cerut și acceptat; în celălalt, al unuia îndurat. Deosebirea între nazism și comunism este deosebirea între un scenariu masochist și un viol. Preluarea în proiect a libertății. Răspunderea și vina Spațiul răspunderii este coextensiv cu cel al libertății. De aceea la capătul oricărui discurs despre libertate apare în chip firesc problema
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
știință politică, Gianfranco Pasquino Democrația și alternativele ei, Christian Haerpfer, William Mishler, Richard Rose Discurs asupra inegalității. Contractul social, Jean-Jacques Rousseau Europa comuniștilor, Pascal Delwit, Jose Gotovitch, Jean-Michel De Waele Europa liberalilor, Nicholas Roussellier Europa socialiștilor, Michel Dreyfus Fascismul și nazismul, Jean-Claude Lescure Geneza leninismului romantic. O perspectivă teoretică asupra orientării internaționale a comunismului românesc, Emanuel Copilaș Guvernarea comparată, Jean Blondel Ingineria constituțională comparată, Giovanni Sartori Le role du parlement dans la creation des politiques publiques en Rommanie postcommuniste, Irina Nicoleta
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]